Primul „Manual de medicină”, tipărit în anul 1551 la Alba Iulia. Medicul care l-a scris a murit în timpul epidemiei de ciumă

Primul „Manual de medicină”, tipărit în anul 1551 la Alba Iulia, aparţine medicului Paul Kyr, care a trăit între 1506-1588. Este una dintre poveștile foarte puțin cunoscute ale orașului. 

Manualul cuprinde multe abordări medicale amuzante, dar în acea perioadă reprezenta ceva foarte avansat.

Medicul i-a tratat, printre alţii, pe domnitorii Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Cercel, Mihnea al III-lea, precum şi pe principii Ioan Zapolyia, Ioan Sigismund şi Sigismund Bathory.

Medic de renume, Paul Kyr nu a stat departe nici de problemele populației de rând, găsindu-și sfârșitul în timpul unei epidemii de ciumă, răpus de boala nemiloasă pe care încerca să o trateze, scrie viziteazaalbaiulia.ro.

Epidemiile de ciumă au lovit periodic întreaga Europă de Est până în secolul al XIX-lea.

Medicul Paul Kyr și-a găsit sfârșitul în timpul uneia dintre cele mai devastatoare epidemii, între 1567 și 1588, care a doborât peste 50% din populația marilor orașe ale continentului.

Scrierile din acea perioadă descriu metodele ineficiente prin care oamenii și medicii încercau să se apere de „moartea neagră”. Se foloseau parfumuri, pucioasă sau oțet pentru dezinfectare.

Ca metodă de tratament împotriva ciumei, în acea perioadă se utiliza cauterizarea, o procedură atât ineficientă, cât și dureroasă.

Alba Iulia, lovită de ciumă și în timpul ridicării Cetății Bastionare. ”Blestemul”

Un al doilea episod de ciumă a afectat extrem de grav orașul. Molima s-a suprapus cu perioada în care Alba Iulia era un imens şantier, odată cu începerea lucrărilor de ridicare a actualei Cetăţi bastionare.

Printre cei „seceraţi“ de ciumă s-au aflat comandantul trupelor habsburgice în Transilvania, dar şi arhitectul care a pus pe hârtie planul fortificaţiei.

Izbuncnită în 1717, într-un sat din ţinutul Făgăraşului, epidemia s-a răspândit cu repeziciune în satele din apropiere.

Cu boala nu era de glumit. Pompei Samarian ne spune în volumul „Ciuma“ că durerile membrelor erau aşa de mari, că bolnavii îşi rupeau braţele şi mâinile cu dinţii“.

Oamenii erau „scăldaţi“ în valuri de sudoare vâscoasă, aveau trupurile pline de buboane (gâlme) de mărimea oului şi ochii bulbucaţi peste măsură. În plus, erau chinuiţi de halucinaţii.

Potrivit istoricului Gheorghe Anghel, molima a „secerat“, pe lângă sute de localnici, şi oameni de seamă ai vremii aflaţi cu treburi la Alba Iulia. S-a vorbit chiar de un blestem căzut asupra celor care au ridicat cetatea.

În 1717, pierdea bătălia cu ciuma Giovanni Morando Visconti, arhitectul care a pus pe hârtie planul de ridicare a fortificaţiei bastionare.

Aceeaşi soartă au avut-o, în următorii doi ani, inginerul Martin Francesco Dittin şi antreprenorul zidarilor Francesco Brilli. Toţi trei îşi dorm somnul de veci în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia.