REPORTAJ Castelul Wesselényi din Obreja. Cum a ajuns să fie casă pentru sufletele rămase orfane, după primul război mondial

Pe malul stâng al râului Târnava Mare se găsește Castelul Wesselényi. Între zidurile sale se ascund povești legate de istoria sa, unele chiar tragice. Se spune că familia Wesselényi ar fi părăsit proprietatea la începutul primului război mondial, după ce unica fiică a baronului Wesselényi s-ar fi spânzurat într-una din încăperile castelului.

Poveștile tragice nu se sfârșesc aici, din anul 1921 proprietatea a fost transformată în casă de copii pentru fetele rămase fără tați după primul război mondial. 

Am stat de vorbă cu Sora Vasilica, aceasta locuiește în Castelul Wesselényi aflat în Obreja, comuna Mihalț. 

Sora Vasilica a venit tocmai din București în anul 2006. Măicuța greco-catolică este de profesie medic și se bucură că poate fi un ajutor pentru săteni ori de câte ori este nevoie.

Spune că dorința de a dărui și de a fi alături de oameni, dar și cunoștințele medicale au ajutat-o să ajungă aici.

Istoria castelului

Domeniul, pe care a fost ulterior construit castelul, a fost vândut de către contele Denner Eszterházy în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, baronului Mihail Wesselényi.

Lucrările au început abia după ce baronul Wesselényi, i-a lăsat moștenire terenul, fiului său. Anul finalizării construcției nu se cunoaște exact, deoarece la Obreja nu a mai rămas nici un document oficial care să ateste asta.

Singurul indiciu se găsește pe fațada principală a clădirii, unde este ușor vizibil: anul 1901.

Grânarul, aflat în proprietatea castelului, a fost construit în anul 1778, dar din păcate astăzi a ajuns o ruină. Acesta se află în partea stângă a castelului.

O altă dependință caree aparținea domeniului a fost dărâmată în anul 1996. Aceasta ținea loc de pivniță, iar mai mulți săteni își depozitau aici alimentele.

Familia Wesselényi a părăsit proprietatea 

Familia Wesselényi a părăsit proprietatea la începutul primului război mondial, în urma unei tragedii.

Se spune că proprietarul și-ar fi pierdut unica fiică, după ce aceasta a decis să își pună capăt zilelor într-una din încăperile castelului.

După plecarea familiei în anul 1914, castelul a început să se degradeze. Wesselényi a vândut proprietatea în anul 1918, Băncii Germane din Sibiu.

În județul Alba, după primul război mondial erau 2064 de văduve de război și 4694 orfani

Încă din timpul primului război mondial, regina Maria a inițiat la Iași, Societatea Ocrotirii Orfanilor de război, deoarece acolo se afla la acea vreme frontul de luptă. Ideea a prins contur și în celelalte zone ale țării, mai ales după implicarea reginei.

Societatea Ocrotirii Orfanilor de război era împărțită pe regiuni.

Biserica Ortodoxă și Greco Catolică au înțeles nevoia de a ajuta copiii rămași fără părinți și au inițiat primele orfelinate și școli pentru a-i ajuta pe aceștia.

În Alba, Mitropolitul Victor Mihaly de Apșa, s-a străduit atât să adune bani, cât și să reușească să îi implice și pe alți oameni, pentru a putea oferi ajutor copiilor orfani.

Episcopul de Lugoj și de Oradea, Demetriu Radu a donat o sumă de 40.000 de coroane.

Nu numai oamenii bisericii au fost cei care au donat sume de bani, sau care s-au implicat îndeaproape pentru ca acești copii să aibă un viitor. Și oamenii simpli au dat din puținul pe care l-au avut.

După sfârșitul primului război mondial, în județul Alba erau peste 2000 de văduve de război și peste 4000 de copii orfani.

Vasile Suciu, Mitropolitul de Blaj a cumpărat Castelul Wesselényi și l-a transformat în orfelinat

Mitropolitul de Blaj, Vasile Suciu, a cumpărat de la Banca Germană din Sibiu, domeniul familiei Wesselényi în anul 1921 și a întemeiat aici, prima instituție greco-catolică pentru copiii orfani.

Primele demersuri pentru copiii rămași fără părinți, le-a făcut în anul 1916, la Blaj. Mitropolitul a apelat la mai multe călugărițe pentru a deveni mamele și educatoarele acestor copii.

Astfel, la Obreja s-a înființat în anul 1921, prima Congregație greco-catolică de femei, care la acea vreme se numea „Congregația Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Vergura Maria.”, a fost fondată de mitropolitul Vasile Suciu, având ca superioară pe maica Febronia, astăzi se numește „Congregația Surorilor Maicii Domnului.”

Mitropolitul de Blaj, Vasile Suciu, a cumpărat proprietatea cu 150.000 de lire italiene, bani pe care i-a primit de la Papa Benedict al XV-lea. După ce bunurile s-au aflat în proprietatea lui, la castel au fost începute renovările.

Castelul din Obreja, casă atât pentru băieți, cât și pentru fete

Încă de la debutul orfelinatului, din anul 1921, călugărițele, dar și câteva învățătoare, aveau în grijă peste 100 de suflete, atât băieți, cât și fete. Copiii urmau cursurile școlii primare și secundare.

Mitropolitul Vasile Suciu, a început în anul 1925 demersurile construirii Institului Recunoștinței la Blaj, iar clădirea a fost finalizată în jurul anilor 1930-1932.

La Obreja, copiii aveau posibilitatea să aleagă ce fel de activitate e pe placul lor. Astfel fetele, puteau să aleagă între un atelier de croitorie sau de țesut, iar pentru băieți era pus la dispoziție un atelier de cizmărie.

Din anul 1923, băieții au fost repartizați la Blaj. Acolo erau mai multe ateliere cu cinci secții, atelier de tâmplărie, atelier de fierărie, atelier de croitorie, atelier de cizmărie, atelier de rotărie.

Fetele care depuneau cel mai mult efort la atelierele de croitorie erau primite la București cu bursă. Iar băieții erau primiți la Odorheiu Secuiesc pentru a învăța tehnici noi la atelierul de cizmărie.

La Obreja s-a înființat prima școală de Menaj din țară

La Obreja s-a înființat prima școală de menaj din țară, iar ideea a fost propusă de către Mitropolitul de Blaj, Vasile Suciu. Motivul a fost relativ simplu. Fetele trebuiau să își câștige într-un fel sau altul existența.

Atelierile de croitorie le-au fost de mare ajutor fetelor, iar după un timp s-au înființat și ateliere pentru gătit. Mai mult de atât, fetele învățau lucruri despre alimentația copilului, despre cum ar trebui să îl crească.

1945, copiii au fost mutați la Turda

Din anul 1937, castelul a fost locuit de călugării bazilieni, care aveau și ei în grijă, un număr mai mic de copii. Copiii au locuit la Obreja timp de aproape zece ani, după care au fost mutați la Turda.

După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, comuniștii i-au închis pe preoți în închisoare și au pus lacăt pe mănăstiri.

Călugărițele de la Obreja au fost trimise de autoritățile comuniste la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.

Casa de copii de la Obreja aflată în incinta Castelului Wesselényi a fost și ea închisă la rândul ei, iar copiii au fost mutați la Turda în anul 1945.

Clădirea a fost donată în anul 2005, de către Preafericitul Mitropolit Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major „Congregației Inimii Neprihănite”, aceasta a fost fondată în anul 1950, în închisoare de către Maica Maria Ionela.

În prezent, clădirea aparține Bisericii Greco-Catolice. Castelul Wesselény servește astăzi pentru o întreagă comunitate, măicuței alăturându-se adesea mai multe surori.