REPORTAJ: SALA UNIRII din Alba Iulia. Locul unde delegații din toate colțurile Transilvaniei au votat UNIREA cu ȚARA

Sala Unirii din Alba Iulia, unde delegaţii românilor transilvăneni au votat Unirea, la 1 decembrie 1918, se degradează de la o zi la alta. Prin acoperiş intră ploaia, dar autorităţile spun că nu au bani. În schimb, se vrea construirea unui alt monument, investiţia fiind de 3,5 milioane de euro.

Sala Unirii, imobil aflat în prezent în administrarea Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, datează din anul 1900, fiind folosită la 1 decembrie 1918 pentru întâlnirea celor 1.228 de reprezentanţi ai românilor din Transilvania, unde s-a votat Unirea.

Istoricul Liviu Zgârciu spune că Sala Unirii era în 1918 cazină militară – o sală de festivităţi – care aparţinea garnizoanei Regimentului 50 Infanterie al Armatei Austriece şi fusese ridicată între 1898-1901, pe locul unei foste ospătării.

„Cazina militară deţinea cea mai încăpătoare sală, unde puteau intra cei 1.228 de delegaţi, la care se adăugau alte zeci de persoane care au ţinut să participe la eveniment (…). Documentele Unirii se redactaseră deja cu o seară înainte, în Hotelul Apulum (Hungaria – n.r.), care nu mai există acum, fiind demolat în anii ’80, iar în Sala Unirii Vasile Goldiş a citit proclamaţia Unirii şi acolo s-a votat rezoluţia. În Sala Unirii au ţinut discursuri Iuliu Maniu, Iuliu Hossu şi alte personalităţi”, explică Zgârciu.

Potrivit acestuia, cazina militară era o sală în care se ţineau balurile, festivităţile, o casă a Armatei, iar după 1918 ea a fost modificată în mai multe rânduri.

„A primit imediat după 1918 numele de Sala Unirii, iar atunci au început şi primele modificări. Mai exact, între 1920 şi 1922 a fost pregătită pentru a găzdui un alt moment important -dineul oficial care marca încoronarea la Alba Iulia a Regilor Ferdinand şi Maria ca suverani ai tuturor românilor la 15 octombrie 1922. Atunci a fost ridicată intrarea sub formă de arc de triumf, plasată inscripţia în latină de pe frontispiciul sălii, a fost modificat interiorul, au fost create cele două nişe şi atunci cele două nişe au fost pictate cu portrete ale unor personalităţi din viaţa culturală sau voievozi şi domnitori din istoria românilor, fiind atunci o pictură pe pânză realizată de un pictor francez, Pierre Bellet”, povesteşte Liviu Zgârciu.

El spune că în regimul comunist sala s-a degradat foarte mult, devenind aproape o ruină.

„La împlinirea a 50 de ani de la Marea Unire, când deja Nicolae Ceauşescu instaurase partea aceea de comunism naţionalist şi se reiau vechile sărbători naţionale româneşti, sala a intrat într-un proces de refacere, pictura de pânză a fost înlocuită cu pictură murală, iar atunci a fost amplasată pardoseala de marmură şi marmura roşie de pe pereţii sălii. Ultima modificare a fost în perioada 1990-1992, când a fost realizată actuala pictură murală a nişelor”, afirmă Zgârciu.

Potrivit acestuia, vechea pictură pe pânză realizată de Pierre Bellet este păstrată şi conservată în muzeu şi, în cazul unei restaurări a Sălii Unirii, ar putea fi amplasată în interiorul acesteia.

Istoricul consideră că Sala Unirii este „cel mai important simbol al istoriei românilor” şi ar trebui tratată ca atare.

„Sala Unirii este cel mai important simbol al istoriei românilor pentru că, Ziua Naţională a României fiind 1 Decembrie, iar această zi marcând ceea ce s-a întâmplat în această sală în 1918, este cea mai importantă locaţie şi obiectiv al istoriei românilor. Aici s-a luat decizia Marii Uniri a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi a celorlate ţinuturi locuite de români cu România”, spune Liviu Zgârciu.

Prin acoperişul Sălii Unirii intră ploaia; pentru restaurare ar fi nevoie de 1,4 milioane de euro

În ultimii ani, sala a intrat într-o degradare continuă, iar urmele sunt vizibile atât în exteriorul acesteia, cât şi în interior, unde apa de ploaie care pătrunde prin acoperiş a început să afecteze pictura murală.

Directorul Muzeului Naţional al Unirii, Gabriel Rustoiu, afirmă că sunt probleme cu infiltraţiile apei de ploaie şi este nevoie urgentă de refacerea acoperişului şi restaurarea sau înlocuirea tâmplăriei, costurile fiind estimate la aproape 1,4 milioane de euro.

„Avem probleme cu infiltraţiile de la ploaie, pictura este afectată într-o bună măsură. Tâmplăria necesită o restaurare sau o schimbare totală. Anul acesta, Consiliul Judeţean Alba a prins în planul de investiţi deocamdată proiectarea pentru schimbarea înveliturii şi a şarpantei şi restaurarea tâmplăriei, iar de la anul ne-a promis că va prinde anual bani şi pentru restaurarea totală a clădirii. Suma, la o primă evaluare, este undeva la 1,4 milioane de euro, cam o treime din costurile totale ale monumentului Unirii care se preconizează a se face în faţa Catedralei Încoronării (Reîntregirii – n.r.). Desigur, suma va fi mai mică pentru că se organizează o licitaţie şi, de obicei, prin licitaţii se fac economii”, spune Gabriel Rustoiu.

Potrivit acestuia, costurile sunt ridicate pentru că este vorba despre un monument istoric şi lucrările de restaurare trebuie realizate cu mare grijă şi cu tehnici speciale.

La rândul său, Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba – instituţie care are în subordine Muzeul Naţional al Unirii – spune că a cerut bani de la Guvern pentru restaurarea Sălii Uniri, dar nu a primit niciun răspuns la adresele înaintate.

„Consiliul Judeţean Alba a cerut fonduri pentru restaurarea celui mai reprezentativ monument legat de Marea Unire din 1918. Am cerut şi nu am primit niciun răspuns. Va trebui să ne descurcăm singuri şi vă spun că am început să gândim un plan de alocare bugetară astfel încât până în 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, să fie restaurată Sala Unirii”, afirmă Ion Dumitrel.

În schimb, mai multe organizaţii patriotice, sprijinite de Prefectura Alba şi Primăria Alba Iulia, au făcut demersuri pentru construirea unui monument al Unirii în municipiu, costurile fiind estimate, potrivit iniţiatorilor, între 3 şi 4 milioane de euro.

Primele demersuri pentru construirea unui monument al Unirii la Alba Iulia au fost începute în 1993 de către reprezentanţii unor organizaţii patriotice, iar în ultimii ani aceştia au primit şi sprijinul Prefecturii, Primăriei Alba Iulia, dar şi al unor parlamentari.

În anii ’90, Ministerul Culturii a organizat şi un concurs de idei pentru realizarea monumentului, concurs reluat în 2008, prin care a fost selectat proiectul sculptorului Mihai Buculei, care presupune realizarea unui monument de piatră de peste 20 de metri înălţime, sub forma unei cruci.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, Mihai Coşer, afirmă că există o iniţiativă legislativă depusă în Parlament pentru alocarea a aproape 15,4 milioane de lei (aproximativ 3,5 milioane de euro) pentru construirea „Ansamblului Memorial al Marii Uniri”.

Coşer susţine că Primăria a făcut un memoriu în toamna acestui an către Guvern, însă nu pentru alocarea de fonduri, ci pentru crearea unui comitet care să gestioneze toate fondurile care urmează să fie alocate pentru sărbătorirea împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 şi care să pregătească manifestările.

„Noi am solicitat selectarea membrilor cu autoritate profesională recunoscută pentru constituirea unui for legitim, care să fie învestit cu atribuţii în vederea realizării monumentului de la proiectare, avizare până la execuţie, inclusiv organizarea evenimentelor de celebrare ale centenarului Marii Uniri. De asemenea, acest comitet ar trebui să gestioneze resursele financiare şi de orice altă natură care să ducă la îndeplinirea în condiţii optime a tuturor obiectivelor propuse”, spune Mihai Coşer.

Referitor la monumentul Unirii, purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia afirmă că municipalitatea a realizat încă din 2012, în baza unui aviz de la Ministerul Culturii, PUZ-ul pentru „Ansamblul Memorial al Marii Uniri”, însă proiectul este stopat pentru că nu au fost alocaţi bani de la buget pentru acesta.

Construirea unui nou monument al Unirii, contestată de unii istorici

Construirea unui monument al Unirii la Alba Iulia este criticată de unii istorici, dar şi de reprezentanţi ai administraţiei, care susţin că există deja două monumente simbol ale Marii Uniri: Sala Unirii şi Catedrala Reîntregirii.

Preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel, susţine că, deşi nu contestă monumentul Unirii, i se pare „inutil”, deoarece adevăratele simboluri ale Marii Uniri sunt Sala Unirii şi Catedrala Reîntregirii.

„Nu contest monumentul şi e treaba lor ce vor să facă. Mie mi se pare inutil pentru că, din punctul meu de vedere, în Alba Iulia avem monumentele Unirii, care sunt Sala Unirii şi Catedrala Reîntregirii. Ar trebui să ne îngrijim mai întâi de ce avem, de cele două simboluri ale istoriei României şi apoi să ne gândim la alte monumente”, spune Ion Dumitrel.

Şi istoricul Liviu Zgârciu spune că Sala Unirii este „cel mai important simbol al istoriei românilor”.

„Un monument al Unirii nu ar ştirbi din imaginea de simbol a Sălii Unirii. Imaginea sălii este deja ştirbită pentru că a intrat într-un proces de degradare, ar trebui găsită o finanţare prin care să i se redea strălucirea. Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute. Un monument al Unirii ce să marcheze? Faptul că în Sala Unirii a avut loc actul Unirii. Nu prea îi văd rostul”, afirmă Zgârciu.

La rândul său, directorul Muzeului Naţional al Unirii, Gabriel Rustoiu, susţine că monumentul Unirii „este o mare prostie”, având în vedere costurile vehiculate.

„Eu, sincer să vă spun, chiar nu îi văd rostul. Eu zic că Alba Iulia nu are nevoie de un astfel de monument pentru că există deja monumente ale Unirii. Există Catedrala Încoronării, există Sala Unirii, practic toată cetatea asta este un monument care, într-un fel sau altul, este legat de istoria poporului român. Chiar dacă aici au locuit maghiarii şi au avut o stăpânire sau austriecii, dar să nu uităm despre martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan, despre prima unire din vremea lui Mihai Viteazul. După părerea mea, acest monument şi la costurile respective este o mare prostie”, consideră Gabriel Rustoiu.

Sala Unirii este în prezent în administrarea Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia şi găzduieşte o expoziţie cu documente originale, steaguri ale unor delegaţii participante la actul Unirii, busturile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria, copiile coroanelor purtate de aceştia la încoronarea din 1922, din Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, fotografiile unice din 1 Decembrie 1918 şi aparatul cu care ele au fost realizate de Samoilă Mârza.

Tot în Sala Unirii este expus biroul original la care s-a redactat „Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania”, în octombrie 1918, în casa din Oradea a avocatului Aurel Lazăr, document citit apoi de către deputatul Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta.

sursa: mediafax

Citește și 24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Cum s-a făcut Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza.