Sfântul Dumitru 2022: Nume care se sărbătoresc pe 26 octombrie. Cui poți să îi transmiți urări și felicitări de onomastică

Sfântul Dumitru: Pe 26 octombrie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Dimitrie, izvorâtor de mir şi mare făcător de minuni.

Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, se spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. 

Acesta este considerat în tradiţia populară, ocrotitorul gospodăriilor şi a căminului familial. Tradiţia populară spune că de Sfântul Dumitru, căldura „intră în pământ”, iar gerul începe să-şi facă simțită prezența.

Sf. Mucenic Dumitru este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, iar acest lucru se vede prin numărul mare de oameni care îi poartă numele.

Nume care se sărbătoresc de Sfântul Dumitru

Iată câteva derivate și diminutive ale numelui Dumitru și deci ale tuturor celor pe care îi sărbătorim și la care să le transmitem în 26 octombrie urări, mesaje și felicitări de ”La Mulți Ani”

•  Nume de bărbați derivate din Dumitru: Dumitru, Dimitri, Mitica, Dimitrie, Dumitrache, Mitru, Mitrea, Mitache, Dimitrica, Mitu, Dima.
• Nume de femei care sunt sărbătorite: Dumitrica, Dumitra, Demetra, Dumitriță, Demetra, Dumitrana, Mită, Dumitrița, Mimi.

Vezi și MESAJE de Sfântul Dumitru 2022: Urări și felicitări de „La mulți ani” pentru familie, prieteni sau colegi

Cei care poartă numele sau derivate ale numelui de Dumitru au două zile când pot fi sărbătoriţi, respectiv sărbătoarea Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir şi Sfântul Dimitrie Cel nou. Ambele sărbători sunt trecute în Calendarul Creștin Ortodox cu cruce roșie.

Sfântul Dumitru: Tradiţii şi credinţe populare

Numele popular al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie este Sâmedru. Tradiţia îl consideră patronul caselor, al păsărilor, animalelor şi deopotrivă garantul soroacelor.

Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se săvârşesc în ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru sunt focurile vii. În noaptea de 25 octombrie se ține „Focul lui Samedru”, moment in care oamenii obișnuiesc să aprindă focuri în curți sau pe dealuri. Persoanele care sar peste flăcari vor fi sănătoşi întregul an şi feriti de necazuri, nenorociri şi boli.

În popor, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, se aprindeau focuri în diferite locuri, pentru a alunga spiritele rele, care se considera că bântuie zonele respective.

Cele mai potrivite locuri pentru aceste acţiuni de „purificare”, erau cele din în vecinătatea apelor, răspântiile şi în mijlocul satului. Aceste focuri erau cunoscute sub denumirea de „focurile lui Sânmedru”.

Copiii şi tinerii săreau peste vâlvătaia focului, în scop purificator şi de întremare, iar apoi luau cu ei tăciuni şi-i aruncau prin livezi, pentru a spori rodul pomilor în anul viitor. Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând.

În ziua de 26 octombrie, după ce se întorceau de la biserică, femeile văduve împărţeau daruri dedicate sufletelor morţilor (grâu fiert, colaci rituali, unt, brânză, lapte, nuci, prune uscate) rostind incantaţii şi rugăciuni pentru iertarea sufletelor celor trecuţi dincolo.

Sărbătoarea Sfântului Dumitru, are conotaţii importante şi pentru păstori, în această zi, ciobanii puteau afla mersul vremii. Ei îşi aşează dulama în mijlocul oilor şi se uită ce oaie se aşează pe ea. Dacă se va aşeza o oaie neagră, e semn că iarna va fi bună, iar dacă se aşează o oaie albă, iarna va fi aspră.

Sfântul Dimitrie este considerat tutelarul iernii, existând credinţa că în această zi, căldura „intră în pământ” şi gerul începe să-şi facă simţită prezenţa.

În credinţa populară mai există şi ideea că Sfântul Dimitrie ar fi cel care a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.

Ziua Sfântului Dumitru mai era considerată, pe vremuri, ziua în care se tocmeau târguri şi vânzări, precum se şi stricau învoieli făcute pe timpul verii.

Sfântul Dumitru – Moşii lui Sâmedru

În calendarul popular se serbează Moşii lui Sâmedru, cunoscuţi şi sub numele de Moşii de toamnă sau Moşii cei Mari, sâmbăta ce precede fiind cea mai mare Sâmbătă a morţilor de peste an.

Aceasta este o datină deosebit de importantă în lumea satului românesc. Sărbătoarea Moşilor (sau Moşii) este provenită din cultul arhaic al strămoşilor totemici, o temă frecventă în mitologia generală. Moşii se pare că îşi au originea încă din timpul geto-dacilor şi reprezintă de fapt o formă a cultului strămoşilor.

Originea celor mai mulţi „Moşi” este de natură arhaică, fără influenţe creştine, cum ar fi:

• Moşii de vară,
• Moşii de Rusalii,
• Moşii de Sânziene,
• Moşii de Rusitori,
• Moşii de Sâmedru,
• Moşii de flori de mărţişor,

alţii erau legaţi strict de sărbătorile religioase:

• Moşii de Arhangheli ( 8 noiembrie),
• Moşii de Crăciun,
• Moşii de Ispas,
• Moşii de Joimari,
• Moşii de Sânpetru,
• Moşii de Piftii,
• Moşii de ajun etc.

Cei mai importanţi atât prin vechime cât şi prin varietatea practicilor cu caracter de ritual sunt cei care corespund anotimpurilor:

• Moşii de primăvară sau Mucenici,
• Moşii de vară (sâmbăta ce precede Rusaliile),
• Moşii de Toamnă ( celebraţi fie la Ziua Crucii, la Sfânta Maria Mică sau de Sâmedru) şi
• Moşii de Iarnă ( Moşii de Crăciun, sărbătoriţi sâmbăta înainte de postul Crăciunului).

Cine a fost Sfântul Dumitru

Sfântul Dimitrie s-a născut în cetatea Solun, adică oraşul Salonic de astăzi, şi provine dintr-o familie nobilă, fiind fiul guvernatorului acestei cetăţi.

Părinţii l-au botezat în taină şi l-au crescut în credinţa creştină, pe ascuns, de teama marilor prigoniri pornite de împăraţii păgâni împotriva creştinilor.

Cu educaţia părinţilor şi harul primit de la Dumnezeu, Dimitrie a propovăduit credinţa, i-a ajutat pe oameni, iar la moartea părinţilor săi şi-a împărţit averea săracilor, a oferit adăpost orfanilor şi văduvelor.

Faptele sale au ajuns la urechile împăratului Maximian, care a ordonat schingiuirea şi aruncarea lui într-o temniţă adâncă şi întunecoasă unde, după alte fapte bune şi binecuvântări a fost străpuns de suliţele soldaţilor la 26 octombrie, anul 303.

După 10 ani (în 313), când cultul creştin a fost proclamat religie de stat de către împăratul Constantin cel Mare, pe mormântul Sfântului Dimitrie, creştinii au înălţat o biserică în care Sfântul a făcut multe minuni, ajutând şi vindecând pe cei care veneau să se roage.

Superstiții de Sfântul Dumitru:

Dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună. Dacă este vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă.

Dacă de Sfântul Dumitru luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele.

Nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi.

Se face pomană cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.

Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe

În tradiţia noastră, se spune că, în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru (Sâmedru), se sfârşeşte vara păstorilor, începută la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Sâmedru este cel care desfrunzeşte pădurile pentru a-i aduna pe oameni la sărbătoarea recoltei.

Destinele acestor doi sfinţi se aseamănă mult. Mare general în armata romană şi mai ales un spirit creştin cu totul aparte, Dimitrie s-a arătat la fel de curajos şi a înfruntat moartea mucenicească aşa cum o făcuse, la Roma, Sfântul Gheorghe.

Atenţi la ciclurile naturii şi ale vieţii lor, ţăranii au împărţit anul oierilor după praznicele celor doi sfinţi.

Acum, toamna, ciobanii coboară și se pregătesc pentru iarnă. Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi la sărbătoarea recoltei, la focul lui Sâmedru, când se fac focuri mari sau se dau la vale roţi cu foc.

În sate răsuna chemarea „Hai la focul lui Sâmedru!”, căci iarna este deja descuiată şi, de acum, vremea se strică.

Ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se aşează o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă.

În ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia şi din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate.

Seara, bărbaţii scot tăciuni din vatră şi îi aruncă în livezi pentru ca anul următor să aducă o recoltă bogată de fructe.