Soţul Marianei Câmpeanu, ministrul Muncii, primeşte pensie pentru gradul I de invaliditate. Merge singur pe stradă și conduce mașina

Soţul Marianei Câmpeanu, ministrul Muncii, a primit pensie pentru gradul I de invaliditate, însă a fost filmat că merge singur pe stradă, fără să existe vreun semn care să demonstreze că nu se putea deplasa. În 2005, soţia sa, actualul ministru al Muncii, era şef al Casei de Pensii Ilfov şi tot atunci i-a fost acordată pensia şi indemnizaţia de însoţitor pentru cel mai mare grad de invaliditate. În 2014, Iulian Câmpeanu primeşte în continuare aceste beneficii acordate de soţia sa acum nouă ani. Mariana Câmpeanu explică situaţia, cu precizarea că soţul său a suferit de mai multe afecţiuni grave şi că subiectul ţine de intimitatea familiei sale.

Iulian Câmpeanu primeşte în urma unei decizii a soţiei sale, Mariana Câmpeanu, pensie de invaliditate şi indemnizaţie de însoţitor, se arată într-o investigaţie a Centrului de Investigaţii Media.

Legat de modul în care Iulian Câmpeanu a primit pensia şi indemnizaţia de însoţitor, autorii materialului scriu că acesta este „suspect” în primul rând pentru că beneficiarul „nu locuia în Ilfov, ci în Bucureşti, oficiul din Ilfov nefiind cel teritorial în cazul său”.

Autorii materialului mai susţin că soţul ministrului Muncii pare în prezent, „după nouă ani de când a fost declarat invalid în cea mai gravă stare, un om sănătos – merge la nunţi, foloseşte un telefon mobil, se plimbă pe stradă cu mâinile în buzunar şi îşi ia nepotul de la grădiniţă”, afirmaţiile fiind susţinute cu un filmuleţ şi fotografii date publicităţii odată cu articolul.

„Din punct de vedere medical, legea în vigoare, la momentul la care Iulian Câmpeanu a fost declarat invalid de gradul I, prevedea că persoanele care sunt în această situaţie sunt caracterizate prin «pierderea totală a capacităţii de munca, de autoservire, de auto-conducţie şi de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane». Iulian Câmpeanu pare însă astăzi, după nouă ani de când a fost declarat invalid în cea mai gravă stare, un om sănătos. În plus, este asociat în două firme, dintre care una aflată în dizolvare. Numai din indemnizaţia pentru însoţitor – pe care o primeşte odată cu pensia – din 2005 şi până în prezent, Iulian Câmpeanu a încasat, după calculele Centrului de Investigaţii Media, suma de 54.184 de lei„, se arată în materialul citat.

Conform aceleiaşi surse, Iulian Câmpeanu a făcut cererea de acordare a pensiei de invaliditate înainte de a primi decizia medicală propriu-zisă din partea medicului specialist în expertiză medicală Barbu Cerbulescu, anticipând o decizie medicală favorabilă de încadrare ca invalid.

Potrivit aceleiaşi surse, o parte dintre bolile de care suferă Iulian Câmpeanu sunt nişte patologii relativ comune: steatoză hepatică, ateroscleroză, aritmie (cardiacă) sau ulcer duodenal cronic. „Restul afecţiunilor sunt, potrivit specialiştilor, insuficient detaliate. De exemplu, medicul care a întocmit documentul scrie că Iulian Câmpeanu suferă de «lacunarism cerebral» sau «sindrom psiho-organic», însă nu detaliază ce afecţiuni prezintă pacientul”, adaugă autorii materialului.

Patru ani după încadrarea în gradul I de invaliditate, cu ocazia împlinirii vârstei legale de pensionare, aceeaşi Casă Judeţeană de Pensii Ilfov, care de această dată era subordonata Marianei Campeanu – şef al Casei Naţionale de Pensii -, i-a dat lui Iulian Câmpeanu pensie pentru limită de vârstă, păstrându-i, conform legii, încadrarea în gradul I şi ajutorul pentru însoţitor, se mai menţionează în articol.

În material se precizează şi că, potrivit unui fluturaş de pensie al lui Iulian Câmpeanu obţinut de Centrul de Investigaţii Media, în noiembrie 2013, acesta a primit o pensie de 930 de lei, căreia i s-a adăugat indemnizaţia de 610 lei. Din total, s-au scăzut zece lei reprezentând CASS, astfel că soţul ministrului Muncii a primit în acea lună de la stat suma de 1.530 de lei, notează autorii materialului.

Pe de altă parte, autorii articolului susţin, citând „surse din Poliţie”, că maşina folosită de soţul ministrului Muncii pentru a-şi lua nepotul de la grădiniţă ar aparţine Registrului Auto Roman, instituţie în care lucrează unul dintre copii, Flavius Cristian Câmpeanu, director tehnic al RAR, trimis în judecată de DNA.

Reacţia ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu

Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, a făcut public un comunicat de presă pe pagina personală de Facebook:

“Luând act de ancheta jurnalistică efectuată de Centrul pentru Investigaţii Media şi preluată de unele posturi tv, înţeleg să ofer opiniei publice informaţiile reale în legătură cu situaţia de fapt prezentată, având convingerea că scopul jurnalismului independent, este înainte de orice aducerea în spaţiul public a unor informații conforme cu adevărul şi nicidecum denigrarea unei persoane publice şi a apropiaţilor ei.
Întreg acest demers jurnalistic este nedeontologic şi nesusţinut de dovezi concrete, și îşi propune ca scop evident şi transparent alterarea imaginii mele publice de profesionist şi om politic.
Mai grav decât atât, obiectul atacului îl reprezintă intimitatea familiei mele, soţul meu nefiind persoană publică şi neimplicat în politică sau în activități de interes public.
Problemele de sănătate ale soţului meu, în prezent în vârstă de 68 de ani, au fost făcute publice în lipsa consimţământului său, deşi divulgarea diagnosticului unei persoane este interzisă prin Legea nr. 95/2006, drepturile pacientului fiind ocrotite tocmai în virtutea caracterului extrem de personal al afecţiunilor de care suferă.
S-a încercat acreditarea ideii că pensionarea medicală a soţului meu în anul 2005 este nejustificată, deşi este evident că nu a existat un interes de natură materială pentru ca acesta să fie declarat inapt de muncă la vârsta de 59 de ani, primind o pensie lunară de 350 lei în condiţiile în care, dacă şi-ar fi continuat activitatea, veniturile sale salariale ar fi fost în mod vădit mult mai consistente.
Din nefericire însă, încă din anul 2000 soţul meu a fost afectat de probleme neurologice care, nesupravegheate şi netratate în mod corespunzător, au evoluat şi au generat accidente vascular cerebrale astfel încât în intervalul 2004-2005, soţul meu a fost internat în repetate rânduri.
Încetarea contractului de muncă, survenită la 1 martie 2005, a fost determinată tocmai de faptul că societatea la care îşi desfăşura activitatea a constatat că Iulian Câmpeanu avea probleme de concentrare la locul de muncă, absenta perioade lungi de timp, într-un cuvânt, activitatea sa nu se mai ridica la nivelul de exigenţă al angajatorului.
Expertiza medicală efectuată a avut la bază întreaga documentaţie de care dispunea soţul meu la nivelul lunii martie 2005 şi am certitudinea că medicii care au examinat cazul au dat un verdict corect şi legitimat de starea concretă de sănătate a lui Iulian Câmpeanu, de rezultatele investigaţiilor medicale la care a fost supus şi de antecedentele sale patologice.
Cu privire la confuzia pe care autorii încearcă să o inducă referitor la faptul că pensia de invaliditate a fost stabilită pentru <boală obişnuită> şi nu pentru afecţiunile grave care rezultă din documentele medicale, trebuie să subliniez că în legislaţia specifică pensiilor se utilizează această noțiune pentru a distinge cauza invalidității de boala profesională sau accident de muncă – pentru care pensia se suportă din bugetul pentru risc şi accidente.
Pensionarea soţului meu la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov nu a fost un favor şi nici un caz singular, având loc în contextul în care între 2003-2007, toate casele de pensii ale sectoarelor din Bucureşti erau supraaglomerate din cauza procesului de recalculare a pensiilor. Astfel, mii de cetăţeni din diferite sectoare ale municipiului Bucureşti au fost preluați, în acei ani, de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.
Diagnosticul stabilit soţului meu şi starea fizică în care se afla în momentul pensionării nu ar fi determinat o altă modalitate de soluţionare a problemei sale, indiferent de structura căreia i s-ar fi adresat, deoarece expertiza medicală este o activitate bazată pe documente cu caracter ştiinţific, obiectiv, prin urmare evaluarea urma a fi analizată în aceiaşi parametri de oricare altă Casă de pensii din România.

Am încercat împreună cu copiii mei şi familiile lor să-i asigurăm soţului meu un climat de viaţă echilibrat şi armonios, care să-i permită dacă nu refacerea, cel puţin menţinerea stării generale la un nivel acceptabil, iar faptul că în prezent este o persoană deplasabilă şi relativ coerentă, reprezintă o satisfacţie şi nicidecum un prilej de explicaţii publice asupra unor chestiuni de viaţă care nu prezintă şi nu au de ce să reprezinte un subiect de dezbatere publică şi linșaj mediatic.
Doresc să vă informez pe această cale, că legea ocroteşte nu doar dreptul la viaţă privată, dreptul la confidențialitatea diagnosticului, dar şi dreptul la imagine şi sancţionează în termeni penali difuzarea imaginii unei persoane nepublice fără acordul acesteia.
Soţul meu este un cetăţean obişnuit, prin urmare expunerea sa pe ecrane şi în fotografii, în timp ce se deplasează ezitant în fața casei, şi repetarea obsesivă a acestor cadre la interval de minute, nu serveşte unui deziderat de informare a publicului, ci reprezintă un afront la dreptul său la intimitate şi imagine.
Pentru că doresc să lămuresc opinia publică în legătură cu starea de sănătate a soțului meu, vă informez că de la pensionare și până în prezent, soțul meu a fost diagnosticat și cu alte afecțiuni, respectiv 1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă.
Au fost menţionate în materialul publicat şi în dezbaterile purtate pe marginea lui, numele copiilor mei, asociate în mod insidios cu acţiuni pretins frauduloase, acuzaţii la fel de neîntemeiate şi lipsite de suport deontologic şi moral.
S-a sugerat că soţul meu ar fi fost transportat cu un autoturism aparţinând Registrului Auto Român, instituţie la care este angajat Flavius Câmpeanu, deşi autoturismul este utilizat în condiţii legale, sens în care, în măsura în care există interes cu privire la acest subiect, sunt în măsură să prezint dovezi.
Înţeleg că în calitatea mea de persoană publică şi în virtutea funcţiilor politice şi administrative pe care le îndeplinesc sunt supusă unui permanent examen, inclusiv de ordin mediatic, căruia m-am supus întotdeauna cu respect faţă de cetăţeni, faţă de presă, deoarece mă aflu în mod nemijlocit în serviciul acestora, prin urmare le datorez răspunsuri şi explicaţii pentru toate demersurile pe care le întreprind.
Onestitatea şi verticalitatea mi-au însoţit îndelungata carieră publică şi nu voi abdica de la ele, fiind gata să răspund tuturor criticilor ce vizează domeniul în care îmi desfăşor activitatea.
În egală măsură, solicit respect şi decenţă faţă de membrii familiei mele care au propriul lor drept la imagine şi viaţă privată şi nu admit că în spiritul unor demersuri jurnalistice incorect întreprinse, aceste atribute garantate constituţional să le fie încălcate.
Consider că informaţiile difuzate în spaţiul media nu răspund niciunui interes public legitim, având drept unic scop denigrarea mea şi, cel mai grav, a familiei mele, prin urmare voi reflecta asupra demersurilor judiciare imediate ce vor fi întreprinse în acest sens.”

Precizăm că preşedintele Traian Băsescu a solicitat public, miercuri seara, în conferinţă de presă, demisia ministrului Muncii, dacă se confirmă că i-a dat ilegal pensia de invaliditate soţului său. „Fac un apel la domnia sa direct, dacă ştie că soţul ei nu e invalid, nu merge în cărucior, nu are un handicap sever care să justifice grupa I, să-şi prezinte demisia, fără să mai aştepte multe anchete”, a declarat Traian Băsescu.

sursă: mediafax

sursa foto: gândul.info