UDATUL FETELOR din a doua zi de Paști: Obicei vechi din Ardeal. Cum s-a trecut de la găleata cu apă, la sticluța cu parfum

Cel mai cunoscut obicei de Paşte, care se păstrează atât în judeţul Alba, cât şi în majoritatea localităţilor din Transilvania, este “Stropitul” sau “Udatul”.

Lunea, în prima zi în care din Săptămâna Luminată, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre.

Udatul este un  moment aşteptat cu drag de tinerele fete în doua zi de Paşti. În această zi, băieţii pleacă la udat femeile din familie şi din vecini, iar ele, la rândul lor, trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri.

Tradiția „udatului” spune că, în a doua zi de Paște, fetele trebuie stropite, pentru a le merge bine și a fi frumoase tot anul. În semn de recompensă pentru feciorii „udători”, fetele trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri, iar celor mai mici li se ofereau ouă roșii și bănuți.

Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2023: Mesaje și felicitări de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

„Eu sunt micul grădinar / Cu sticluța-n buzunar /Și-am venit la dumneavoastră / Să ud floarea din fereastră”.

Se spune că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.

Obiceiul Udatului: pe vremuri femeile nu erau stropite cu parfum

În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost aşa. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar povestea acestui obicei este cu mult mai frumoasă:

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina.