Varianta Berindei, dacă nu-i mai vrei pe ei. Toate electoralele-au pălit de când, pe net, Costică, a ieșit

Dacă arunci o privire, fie și de la distanță, la panourile electorale cu fețele candidaților la alegerile parlamentare, n-ai cum să nu remarci un afiș care dă cu celelalte de toți pereții. Cu o mustăcioară sub nas și cu o freză atent așezată peste frunte, afișul candidatului Costică Berindei pare veriga lipsă dintre socialism și național-socialism.

Asta și pentru că domnul Berindei este socialist, sau cel puțin așa spune numele partidului pe listele căruia candidează, în timp ce, ca aparență... (ați prins ideea). Campania de comunicare și-o continuă în același stil cu o serie de filmulețe postate cu seninătate pe rețele de socializare. Filmele beneficiază de umor involuntar mai mult decât ar fi nevoie pentru a deveni virale.

Ca existență publică, dl. Costică se prezintă ca dulgher, tâmplar și zidar, fost taximetrist, patron de firmă și stâlp local al societății, un om care a „coborât de jos”. Dincolo de modul în care și-a articulat comunicarea publică (sic), de modul în care arată afișele și filmele de campanie, Berindei își împarte vizitatorii paginii de facebook în două: unii care se amuză și alții care îl văd drept un candidat anti-sistem, care nu arată și nu vorbește precum politicienii ”clasici”, un om simplu, gata să apere alți oameni simpli în fața problemelor complicate. Un candidat anti-sistem, gata totuși să sară la bătaie dacă rămâne fără cuvinte (asta ca să ne amintim un episod în care a încercat să agreseze un cameraman pe motiv că-l deranja prezența lui la un miting la care dl. Costică era un fel de vornic). Așadar, Costică Berindei se deosebește de unii dintre ceilalți candidați prin apariția colorată, prin mesajul nestudiat și naiv, dar se aseamănă totodată prin banalitatea aceluiași mesaj, prin lipsa sentimentului de ridicol și prin incapacitatea de a articula câteva idei personale.

Publicitate

În concluzie, are șanse mari...