Semnificaţia Revelionului. De ce aşteptăm cu nerăbdare şi entuziasm seara de Anul Nou

Fiecare dintre noi aşteptăm cu nerăbdare şi entuziasm seara de Anul Nou. Motivul este, pe cât de simplu, pe atât de lipsit de profunzime. Oamenii adoră să sărbătorească, să închine un pahar şi să îmbrace hainele de duminică, dar prea puţini sunt aceia care cunosc adevărata semnificaţie a Revelionului.

Vezi MESAJE DE ANUL NOU 2020 * URĂRI de ANUL NOU 2020 * SMS cu FELICITĂRI pentru 2020 * MESAJE frumoase de REVELION  2020

Unele civilizaţii susţin că Revelionul este un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace, ocazionat de moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii, Anul şi a timpului calendaristic cu care se confundă, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie.

„Timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar şi fără întoarcere, este oprit, după 365 de zile şi întors, precum ceasornicul, de la început.

Întoarcerea simbolică a timpului în noaptea de Revelion a fost asimilată cu moartea divinităţii adorate, iar reluarea numărului zilelor – cu naşterea acesteia. ”

Dar ce înseamnă Revelionul pentru creştinii ortodocşi?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, ne-am documentat din publicaţiile bisericeşti. „Creştinii nu au Revelion. Pentru noi, sărbătoarea trecerii în alt an e în fapt lipsită de semnificaţiile lumeşti.

La urma urmei, fiecare zi de duminică e o sărbătoare a trecerii în alt an, în altă lume, cea a veşniciei. Marii gheronda ai Ortodoxiei ne sfătuiesc să punem început bun în fiecare clipă a vieţii noastre.

În fapt, bilanţul nostru se realizează cu fiecare spovedanie şi nu atunci când lumea largă strigă 5, 4, 3, 2, 1!…
Pe la ţară, oamenii au mai păstrat din cuviinţa sărbătorilor.

Până la năvălirea antenelor parabolice şi a internetului, ţăranii, ca nişte oameni cu aşezare, petreceau trecerea dintre ani cu pace sufletească.

Copiii şi tinerii credincioşi ai satului mergeau cu uratul. Imitând oarecum colindele, această tradiţie ura un an mai bun în seara de Vasile Sfântul.

Nici vorbă de petreceri de toată noaptea, căci pe 1 ianuarie, de dimineaţă, sătenii se porneau spre biserică.

Pentru noi, creştinii, adevărata sărbătoare este pe 1 ianuarie, punerea numelui Domnului, care, după tradiţia iudaică, avea loc la 8 zile de la naştere. E ziua în care pentru prima dată, aşa cum vestise Sfântul Arhanghel Gavriil, Domnului I se spune Iisus.

Mai sărbătorim noi, ortodocşii, şi pe Sfântul Vasile, în această primă zi calendaristică a anului. Atât de popular în popor, Sfântul Vasile şi-a găsit loc până şi în urături. Cândva nu era familie fără un Vasile.

Cu ceva ani în urmă, mă sfătuia duhovnicul să nu merg la petreceri în ajun de sărbători.

Spunea el că nu putem dănţui în vreme ce în bisericile din mănăstiri au loc privegheri de toată noaptea.

Întorcându-ne spre oraşele noastre, oare cu ce aşezare ne mai îndreptăm la Liturghia de pe 1 ianuarie, după ce ne-am ghiftuit bine şi am petrecut toată noaptea?

Cum ne mai putem primeni cu anafură şi agheazmă?” se arată într-un aticol publicat în ziarul „Lumina”.