Connect with us
Publicitate

EDUCAȚIE

15 ianuarie- Ziua lui Eminescu: 171 de ani de la nașterea celui mai mare poet român. „Luceafărul”, cel mai lung poem de dragoste


Publicat

15 ianuarie * Ziua lui Mihai Eminescu * Ziua Culturii Naționale: în fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Anul acesta se împlinesc 171 de ani de la nașterea celui mai mare poet român, care, chiar dacă îl trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simțit prin poemele cunoscute.

Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care la școală nu a învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei. eminescu

În Alba Iulia, una dintre cele mai bune școli îi poartă numele marelui poet, Școala Generală Nr.7 „Mihai Eminescu”, iar pe Aleea Scriitorilor stă la loc de cinste bustul acestuia. Aproape în toate orașele din România o școală sau un liceu îi poartă numele. Este simbolul Culturii Naționale.

Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889). Ziua Culturii Naționale a fost stabilită prin Legea Nr. 238 din 7 decembrie. Este o sărbătoare națională, care are loc anual în România pe 15 ianuarie cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

15 ianuarie – Ziua lui Eminescu – ”Luceafărul poeziei românești”

Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.

eminescu

Fiind băiet păduri cutreieam” este printre primele poezii ale lui Eminescu, care evocă copilăria lui la Botoșani și Ipotești.

„Alături teiul vechi mi se deschide:

Din el ieşi o tânără crăiasă,

Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,

Cu fruntea ei într-o maramă deasă,

Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;

Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,

Călcând pe vârful micului picior,

Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,

Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta

Un înger blând cu faţa radioasă,

Venind din cer se poate arăta;

Iar păru-i blond şi moale ca mătasa

Grumazul alb şi umerii-i vădea.

Prin hainele de tort subţire, fin,

Se vede trupul ei cel alb deplin”.

eminescu

„Luceafărul” este una dintre cele mai celebre poezii, care a fost începută în 1873 și a fost scrisă și finalizată de-a lungul multor ani, ajungând să fie publicată în 1883.

În 2009, a fost omolgat de către Academia Recordurilor Mondiale ca fiind cel mai lung poem de dragoste.

„A fost odată ca-n povești

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată.

 

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți

Și luna între stele.

 

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreapta

Lângă fereastra, unde-n colț

Luceafărul așteaptă.

 

Privea în zare cum pe mări

Răsare și străluce,

Pe mișcătoarele cărări

Corăbii negre duce,

 

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorința-i gata,

El iar, privind de săptămâni,

Îi cade dragă fata”.

„Pe lângă plopii fără soț” este poezia care evocă iubirea dintre Eminescu și Veronica Micle. Cei 29 de plopi albi aflați pe Șoseaua Bucium din municipiul Iași au fost inspirația poetului în compunerea poeziei.

„Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toți-

Tu nu mai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nțelegea-

Tu nu mai înțeles.

De câte ori am așteptat

O șoaptă de răspuns!

O zi din viață să-mi fi dat,

O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii mici

O oră, și să mor”.

„Scrisoarea III” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, publicată pentru prima oară pe 1 mai 1881 în revista Convorbiri literare.

Poezia este structurată pe două părți: prima parte reprezintă trecutul glorios al ostașilor români în contrast cu falsul patriotism al contemporanilor. Partea a doua este o satiră la adresa societății contemporane poetului și a lipsei de patriotism al contemporanilor.

Tema poemului este demascarea falsului patriotism al contemporanilor în contrast cu vitejia ostașilor români din trecut. Poemul este o reprezentare epică a Bătăliei de la Rovine. Personajul principal din poezie este Mircea cel Bătrân.

eminescu

15 ianuarie- ziua lui Eminescu

Pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani a venit pe lume cel de-al șaptelea copil, din cei 11, ai căminarului Gheorghe și Ralucăi Eminovici, Mihai Eminescu (născut Mihai Eminovici).

Își petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Aceste momente le evocă și în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”.

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi și termină clasa a IV-a, fiind al cincilea elevi din cei 82 de colegi. După terminarea claselor primare face două clase de gimnaziu și părăseşte şcoala în 1863. Revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866.

Se angajează ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani, la tribunal şi primărie și mai pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Astfel că, în luna ianuarie a anului 1866, când moare profesorul de limba română, Aron Pumnul, elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată Mihai Eminovici.

La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă cinci poezii.

Din 1866 până în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. În acești ani a vrut să aibă contact direct cu poporul, limba, obiceiurile şi realitatea românească.

A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi duce la capăt proiectul și ajunge sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale.

Continuă să publice în „Familia”, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris și face traduceri din germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena unde urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi.

Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle și începe colaborarea la „Convorbiri Literare”. Tot în această perioadă debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin, iar Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. Director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui și redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “ sunt activitățile poetului la Iași.

Continuă să publice în „Convorbiri Literare” și devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură și necazuri în familie, i-au murit mai mulți frați și își pierde și mama.

S-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor întocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică și aici i se ruinează sănătatea. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”.

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 03.00) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

După 129 de ani de la moartea poetului, încă nu se știe motivul pentru care s-a stins din viață. Mihai Eminescu a fost internat într-un centru de sănătate, înainte să moară, pe motiv că ar fi înnebunit.

Cu timpul s-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe simptome adevărate. Atât familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului.

Și totuși i s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament-şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară şi din afară, care îi doreau răul.

Poetul George Călinescu a scris despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.

Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…”.

Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu nota în unul din jurnalele sale:

“Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r. – Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”.

Tot medicul Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic… Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”.

15 ianuarie- Ziua lui Eminescu

Prezența lui Mihai Eminescu în Alba Iulia, în urmă cu 152 de ani, este strâns legată de îndelunga sa şedere la Blaj, mai-septembrie 1866.

Este perioada în care Școlile româneşti din Blaj erau cele mai „înalte” din Transilvania. Cursurile lor erau urmate, deopotrivă, de elevi şi studenţi greco-catolici şi ortodocşi, printre care mulţi din Alba Iulia şi satele din jurul ei.

A locuit cu mai mulţi dintre elevii şi studenţii blăjeni, care i-au oferit modestele lor „cvartire” (găzduire), ca şi tradiţionalele lor mese, Eminescu le asculta cu interes discuţiile, intervenind destul de rar şi numai în domeniile în care era “expert”.

Din aceste prelungite discuţii, cele mai multe petrecute în serile şi nopţile de primăvară-vară, a putut să afle Eminescu şi alte date şi informaţii, unele de amănunt, despre Alba Iulia şi rolul ei jucat în istoria naţională de până atunci. În fond, era vorba de una dintre cele mai importante localităţi din Transilvania, situată la doar 40 de km de Blaj.

În Alba Iulia, una dintre cele mai bune școli îi poartă numele marelui poet, Școala Generală Nr. 7 „Mihai Eminescu”, iar pe Aleea Scriitorilor stă la loc de cinste bustul acestuia. Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri.

Pe data de 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român a murit în casa de sănătate a doctorului Șuțu. După 125 de ani de la moartea sa încă nu se cunoaște cauza morții poetului, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu – Luceafărul ( Cel mai lung poem de dragoste din lume)

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.

Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se împle.

Și cât de viu s-aprinde el
În orișicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.

*

Și pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Țesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.

Și când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Și din oglindă luminiș
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închiși
Pe fața ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină
– „O, dulce-al nopții mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!”

El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Și s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;

Și apa unde-au fost căzut
În cercuri se rotește,
Și din adânc necunoscut
Un mândru tânăr crește.

Ușor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Și ține-n mână un toiag
Încununat cu trestii.

Părea un tânăr voevod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra feței străvezii
E albă ca de ceară –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.

Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.

O, vin’! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Și toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.”

– „O, ești frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață.”

Trecu o zi, trecură trei
Și iarăși, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte să-și aducă
Și dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă

– „Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!”

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;

Pe negre vițele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfășor
Marmoreele brațe,
El vine trist și gânditor
Și palid e la față;

Dar ochii mari și minunați
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saț
Și pline de-ntuneric.

– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ș-acuma,
Și soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

O, vin’, în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.”

– „O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,  alba24
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde.”

– „Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești muritoare?”

– „Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe –
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine, alba24
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.”

– „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să știi asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naște din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.”

Și se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

  • alba24

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masă,

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori și de pripas,
Dar îndrăzneț cu ochii,

Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furișează pânditor
Privind la Cătălina.

Dar ce frumoasă se făcu
Și mândră, arz-o focul;
Ei Cătălin, acu-i acu
Ca să-ți încerci norocul.

Și-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
– „Da’ ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t’ de-ți vezi de treabă.”

– „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeuna,
Să râzi mai bine și să-mi dai
O gură, numai una.”

– „Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe –
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.”

– „Dacă nu știi, ți-aș arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binișorul.

Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele lațul,
Când ți-oi întinde brațul stâng
Să mă cuprinzi cu brațul;

Și ochii tăi nemișcători
Sub ochii mei rămâie…
De te înalț de subțiori
Te-nalță din călcâie;

Când fața mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu fața,
Să ne privim nesățios
Și dulce toată viața;

Și ca să-ți fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăși mă sărută.”

Ea-l asculta pe copilaș
Uimită și distrasă,
Și rușinos și drăgălaș,
Mai nu vrea, mai se lasă.

Și-i zise-ncet: – „Încă de mic
Te cunoșteam pe tine,
Și guraliv și de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…

Dar un luceafăr, răsărit
Din liniștea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării;

Și tainic genele le plec,
Căci mi le împle plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;

Lucește c-un amor nespus
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalță tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
În veci îl voi iubi și-n veci
Va rămânea departe…

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niște stepe,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.”

– „Tu ești copilă, asta e…
Hai ș-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Și nu ne-or ști de nume,

Căci amândoi vom fi cuminți,
Vom fi voioși și teferi,
Vei pierde dorul de părinți
Și visul de luceferi.”

*

Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.

Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorând îl înconjor
Ca niște mări, de-a-notul…
El zboară, gând purtat de dor,
Pân’ piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.

Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.

– „De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Și lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;

O, cere-mi, Doamne, orice preț,
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor ești de vieți
Și dătător de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Și focul din privire,
Și pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire…

Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos…
Și din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos.”

– „Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne și minuni
Care n-au chip și nume;

Tu vrei un om să te socoți,
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toți,
S-ar naște iarăși oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deșerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Și prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Și nu cunoaștem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare;

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paște,
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.

Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune…
Cere-mi cuvântul meu de-ntâi –
Să-ți dau înțelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munții cu păduri
Și insulele-n mare?;

Vrei poate-n faptă să arăți
Dreptate și tărie?
Ți-aș da pământul în bucăți
Să-l faci împărăție.

Îți dau catarg lângă catarg,
Oștiri spre a străbate
Pământu-n lung și marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

Și pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Și vezi ce te așteaptă.”

*

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Și, ca și-n ziua cea de ieri,
Lumina și-o revarsă.

Căci este sara-n asfințit
Și noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniștit
Și tremurând din apă.

Și împle cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub șirul lung de mândri tei
Ședeau doi tineri singuri

– „O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Și negrăit de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Și de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci ești iubirea mea de-ntâi
Și visul meu din urmă.”

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor față;
Abia un braț pe gât i-a pus
Și ea l-a prins în brațe…

Miroase florile-argintii
Și cad, o dulce ploaie,
Pe creștetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.

Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Și-ncetișor
Dorințele-i încrede

– „Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru și în gând,
Norocu-mi luminează!”

El tremură ca alte dăți
În codri și pe dealuri,
Călăuzind singurătăți
De mișcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul
– „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.”

surse: wikipedia, youtube



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

8 Comentarii

8 Comments

  1. Camelian Propinatiu

    miercuri, 15.01.2014 at 11:24

    Inainte de a citi bestselleruri despre, sau chiar manuale si auxiliare, de cautat in biblioteci:
    George Calinescu – Viata lui Mihai Eminescu.
    George Calinescu – Opera lui Mihai Eminescu, 5 volume, 1934-1936,
    Zoe Dumitrescu-Busulenga – Eminescu. Viata, Creatie, Cultura
    Constantin Noica – Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii romanesti
    Dr Ion Nica – Eminescu. Structura somato-psihica.
    Amuzanta in postromânism fiind deturnarea cercetarii de la Opera spre cum arata Eminescu si cum a murit! Ci multi denigratori prezinta drept poezii pornografice fragmente din folclorul cules de Eminescu dupa obiceiul romanticilor germani.

  2. ionita

    miercuri, 15.01.2014 at 12:20

    D.zeu este cu LUCEAFARUL!

  3. Stela

    miercuri, 15.01.2014 at 15:40

    Eminescu a fost si este intre spirit si logos sfant . Portretul Lui este pentru mine Icoana sfanta din Carpati.
    Versurile lui sunt stiinta rimata pe intelesul omului .
    Religia -o Sinistra Farsa , o Axa a Raului , Cutia Pandorei , Gaura Neagra a Istoriei.

  4. Stela

    miercuri, 15.01.2014 at 15:51

    Eminescu este intre spirit si logos sfant .Din portretul Lui am facut icoana vietii mele, icoana sfanta din Carpati.
    Versurile poetului sunt o stiinta rimata pe intelesul omului.Fara El nu as fi inteles revelatia ca :
    ” La steaua care a rasarit /
    E o cale atat de lunga /
    Ca mii de ani i-au trebuit /
    Luminii sa ajunga /
    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zarit,
    Azi o vedem, si nu e.

  5. liana

    miercuri, 15.01.2014 at 20:46

    Ziua a inceput minunat ; cu cateva intrebari despre Eminescu,adresate catorva tinere ,cam instrainate de minunatul taram liric al poeziei .Instrainare justificata ,atata timp cat …chiar si de ziua comemorarii lui ,a lui Eminescu ,la marile posturi de tv. , Eminescu a fost inlocuit cu…. BARFA anului 2013 …2014 -respectiv , cat de halucinanta este relatia Victor Slav si Bianca …si cum POPORUL asta …numai la noi cu alt nume … ??? decat acela de „gura lumi-i sloboda ” sau ” gura lumii n-o astupa nici pamantul” ,deci POPORUL acesta nu este LASAT IN PACE sa dirijeze cum stie el mai bine ,aceasta relatie ,cu acesti doi tineri rebeli ,care …in tupeul lor, chiar cred ca pe lumea asta ,pot sa faca ceeea ce mintea lor bulversata de pretentii de libertate ,de genul ”e viata noastra si facem ce credem noi de cuviinta sa facem ” -casatoria – fiind viata conjugala …si nu viata publica …si televizata … si cu conferinte si congrese de MAHALA -a carei unica tema este cea mai sus anuntata . Evident … cu asa teme , abordate de ziua lui Eminescu
    ( pacat ca n-ati imbracat-o pe Bianca in tinuta de epoca ,intruchipand-o pe controversata Veronica si pe Victor in aleasa tinuta de poet de geniu -precum Adrian Pintea …starea lor psihica corespundea perfect nefericitei si incalcitei povesti de dragoste a poetului …poveste cu care a plecat in eternitate. Incalcita nu de ei ,ci de metehnele barbatilor ,de interesele si razbunarile PRIETENILOR ,si de o morala ,intotdeauna greu de urmat si de descalcit ,sub pasul grabit al tineretii tiranice .Interpretandu-i pe ei ,s-ar fi inteles mai bine pe sine.
    Si ca sa le dau lor o bucurie ,in aceasta prelungita tristete SEMANATA cu viclenie de catre Anda et company ,ei bine dragilor …voi… Victor si Bianca …prin toata aceasta mascarada ,bine construita de societate, voi intruchipati pentru mine ,chiar povestea de iubire a lui Mihai Eminescu si a Veronicai Micle -despartiti sau nu. Fiti BINECUVANTATI de Dumnezeu , macar cu dorinta sincera si cu iubirea pe care un contemporan de-al vostru v-o impartaseste.

  6. prisacariu lori

    miercuri, 15.01.2014 at 21:39

    Cand canti sau asculti ,,PE LANGA PLOPII FARA SOT”, iti vine sa plangi.

  7. un galatean

    joi, 16.01.2014 at 15:56

    Mihai Eminescu, a fost, este, si va ramane, „Luceafarul” Literaturii Romanesti. Slabe sperante, sa-i poata lua cineva locul…mai ales din inima noastra, a celor ce am crescut, si ne-am hranit „educatia”, cu operele literare a marelui poet.

  8. NICOLAE

    duminică, 17.01.2016 at 00:01

    …MARE ROMÂN MARE…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ACTUALITATE

Florin Roman, reacție dură la adresa lui Ludovic Orban: cei mai mulți și valoroși liberali nu îi mai sunt alături

Publicat

Deputatul PNL  de Alba, Florin Roman a reacționat, după ce președintele PNL, Ludovic Orban, a acuzat că a fost părăsit de Raluca Turcan, Rareş Bogdan şi Robert Sighiartău, iar aceştia au încercat să convoace un BPN al partidului pentru a arunca în aer formarea coaliţiei de guvernare.

Roman a postat o imagine din 2017 de la Congresul PNL în care arată că majoritatea celor care il înconjurau pe Orban atunci au anunțat acum că nu îl mai susțin.

”În 2017, la congresul PNL, dl Ludovic Orban, nu avea nici o problemă în a se afișa cu echipa! Pentru că avea echipă…Azi înțeleg că e cam trădare dacă susții contracandidatul!

Îi sugerez domnului Orban să se uite bine și probabil va constata că cei mai mulți și valoroși liberali de atunci, nu îi mai sunt alături. Poate va reuși și să răspundă la întrebarea: De ce?

Nu regret sprijinul pentru dl Orban în 2017. Însă după ce s-a văzut premier nu mai era Orban pe care l-am susținut.

Este primul președinte al PNL care nu a demisionat, din fruntea partidului, după pierderea alegerilor. Motive puteau invoca toți, dar cu exceptia domnului Orban, nici unul nu a făcut-o!

S-a “sacrificat” în fruntea Camerei Deputaților, pe cea mai proasta negociere a PNL pe structura noului guvern. Toți cei care îl susțin pe Florin Cîțu sunt acum “lichele” sau “trădători”.

Păcat…mare păcat!”, a scris Florin Roma pe Facebook.

 

Citeste mai mult
Publicitate

EDUCAȚIE

Proiect: Admiterea la Rezidențiat organizată de Ministerul Educației, iar pregătirea coordonată de departamente din universități

Publicat

medic sanatate

Ministerul Educaţiei organizează admiterea în rezidenţiat pe locuri şi pe posturi, prin concurs naţional, cu tematică şi bibliografie unică, în temeiul unei metodologii aprobate prin ordin al ministerului, la propunerea universităţilor de medicină şi farmacie acreditate, prevede o iniţiativă legislativă depusă la Camera Deputaţilor de parlamentari de la PSD.

Proiectul prevede completarea în acest sens cu patru texte noi a art.174 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 şi abrogarea Ordonanţei de urgenţă 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea 103/2012.

Potrivit proiectului, specialităţile şi durata pregătirii prin rezidenţiat se vor stabili prin ordin comun al Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii, cu avizul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România, Colegiului Farmaciştilor din România, după caz.

Organizarea şi finanţarea rezidenţiatului şi dobândirea dreptului de liberă practică se vor stabili prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii. Pregătirea în rezidenţiat va fi coordonată de departamente din cadrul instituţiilor de învăţământ superior şi se face în unităţile sanitare publice sau private atestate de către universităţile de medicină şi farmacie acreditate, după o metodologie proprie, mai prevede propunerea legislativă.

De asemenea, legea va intra în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată. La intrarea în vigoare, va fi abrogată OUG 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin legea 103/2012.

Iniţiatorii – Adrian Streinu Cercel, Alexandru Rafila, Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu, Corneliu-Florin Buicu, Florian-Dorel Bodog, Leonard Azamfirei, Lucian Romaşcanu şi Angel Tîlvăr – susţin că organizarea rezidenţiatului este prevăzută şi în Legea educaţiei şi în Ordonanţa 18/2009, iar prevederile nu sunt armonizate.

Ei au arătat în expunerea de motive că, în timp ce Legea educaţiei prevede că organizarea rezidenţiatului este făcută de departamentele de pregătire a rezidenţiatului din cadrul instituţiilor de învăţământ, OUG 18/2009 prevede că atribuţiile de organizare revin preponderent Ministerului Sănătăţii şi Direcţiilor de Sănătate Publică.

„În prezent, admiterea în rezidenţiat este organizată de către universităţile de medicină şi farmacie acreditate, prin concurs naţional de admitere în rezidenţiat. Pregătirea în rezidenţiat este asigurată de cadrele didactice din universităţi, în secţiile clinice universitare şi alte unităţi sanitare sub coordonarea cadrelor didactice universitare, statutul de coordonator de rezidenţiat este condiţionat de calitatea de cadru didactic universitar. Practic, întreg parcursul de formare, de la admitere până la certificarea medicului rezident ca medic specialist, se desfăşoară sub coordonarea directă a instituţiilor de învăţământ superior. (…) Implicarea Ministerului Sănătăţii în acest proces ţine exclusiv de stabilirea necesarului/numărului de locuri necesar pentru a fi pregătit în fiecare specialitate, în funcţie de politica de resurse umane, dar pregătirea propriu-zisă, fiind o formă de învăţământ post universitar, trebuie să aparţină Ministerului Educaţiei, prin instituţiile de învăţământ superior pe care le are în coordonare”, susţin iniţiatorii.

Aceştia au menţionat că propunerea legislativă este susţinută „in corpore” de universităţile de medicină şi farmacie.

„Adoptarea acestei iniţiative ar pune în acord cele două reglementări existente şi ar asigura condiţiile necesare de pregătire mai riguroasă a rezidenţilor prin activităţi teoretice şi practice monitorizate şi evaluate periodic, specifice oricărei forme de învăţământ şi ar pune la dispoziţia rezidenţilor aflaţi în pregătire întreaga infrastructură aflată la nivelul universităţilor: laboratoare avansate, centre de simulare medicală, de pregătire postuniversitară, accesul la resurse bibliografice moderne. Totodată, ar permite normarea cadrelor didactice universitare care desfăşoară activităţile de pregătire practică şi teoretică prin includerea acestor activităţi în statele de funcţii”, mai arată iniţiatorii.

Proiectul va intra mai întâi în dezbaterea Camerei Deputaţilor, Senatul fiind for decizional.

sursă: Agerpres

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

UPDATE VIDEO: Scene dramatice la EURO 2020, în meciul Danemarca – Finlanda. Christian Eriksen s-a prăbușit pe gazon

Publicat

Scene dramatice s-au petrecut sâmbătă la EURO 2020, la finalul primei reprize a meciului dintre Danemarca și Finlanda. Vedeta danezilor, Christian Dannemann Eriksen, s-a prăbușit pe gazon, fără să fie lovit de adversar. Medicii au încercat să îl resusciteze minute în șir, după care au adus defibrilatorul.

UEFA a decis suspendarea partidei, iar fotbaliștii ambelor formații au plecat la vestiare. Christian Eriksen a fost scos de pe teren pe targă, trupul fotbalistului fiind ascuns cu două pânze mari de culoare albă, însoțit de colegii de echipă.

UPDATE, ora 21:50 – Potrivit Federației daneză de fotbal, Christian rămâne internat la Rigshospitalet pentru examene medicale suplimentare.

„Partida împotriva Finlandei se reia în această seară. Acest lucru este posibil după ce jucătorii ambelor echipe au fost asigurați că Christian este OK”, a anunțat Federația daneză de fotbal.

UPDATE, ora 21:00 – Federația daneză de fotbal a transmis, pe Twitter, că Christian Eriksen este treaz și a fost dus pentru îngrijiri la spital, în Copenhaga. Starea sa este stabilă. 

UPDATE, ora 20:30 – UEFA a precizat pe site-ul său oficial că jucătorul a fost stabilizat şi a fost transportat la spital.

Știrea inițială

Prima repriză a partidei de la Copenhaga, de pe Parken, a avut parte de un moment cumplit. Christian Eriksen, vedeta danezilor în vârstă de 29 de ani, s-a prăbușit brusc pe gazon, în minutul 43, fără să fie lovit de cineva.

Jucătorii au intervenit și au făcut un „scut de protecție” în jurul acestuia pentru ca momentul dramatic să nu fie surprins de camerele TV. Medicii au adus inclusiv defibrilatorul pe teren.

Născut în 1992, Christian Eriksen este unul dintre fotbaliştii vedetă ai naţionalei daneze şi unul dintre starurile internaţionale ale fotbalului european, care evoluează la clubul Inter Milano în Serie A, pe poziția de mijlocaș.

El a debutat la echipa națională de fotbal a Danemarcei în martie 2010, și a fost cel mai tânăr fotbalist de la Campionatul Mondial de Fotbal 2010 din Africa de Sud.

Danemarca joacă sâmbătă cu Finlanda, la Copenhaga, pe teren propriu, în grupa B a Euro 2020.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

LIVE-VIDEO: Noaptea Muzeelor la Alba Iulia. Reîntâlnire cu dacii, romanii și gladiatorii din Garda Apulum

Publicat

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia organizează sâmbătă, 12 iunie, începând cu ora 19:00, cea de a XI-a ediție a Nopții Muzeelor. Evenimentul revine după o pauză de un an, cauzată de pandemia declanșată de COVID – 19.

Pentru ediția din acest an, între orele 19.00 – 24.00, vizitatorii se vor bucura de accesul gratuit în expoziția de bază a muzeului (Clădirea Babilon), Sala Unirii și Museikon. De asemenea, publicul larg se poate reîntâlni cu romanii, dacii și gladiatorii din Garda Apulum.

Alcătuită din trei trupe, Legiunea XIII Gemina, Lupii Apoulonului și Ludus Apulensis, Garda Apulum reprezintă unul dintre cele mai de succes proiecte de reconstituire istorică antică din România. Proiectul a debutat în Alba Iulia la 26 octombrie 2012, când, sub coordonarea Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Legiunea XIII Gemina s-a întors ”acasă”, în vechiul castru Apulum. Alături de ea și-a făcut apariția și trupa de gladiatori, Ludus Apulensis. Un an mai târziu, războinicii daci din Apoulon, grupați sub denumirea de Lupii Apoulonului, s-au alăturat și ei soldaților romani și gladiatorilor.

Astăzi, Garda Apulum, care numără peste 80 de voluntari, majoritatea albaiulieni, a devenit un cunoscut brand al orașului Alba Iulia și al județului Alba. Dezvoltarea și succesul proiectului s-a datorat în primul rând modului inedit în care fabuloasa istorie antică locală a fost prezentată publicului larg.

Evenimentul, care este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, se va desfășura cu respectarea legislației în vigoare privind prevenirea COVID-19.

Din anul 2010 muzeul albaiulian a dat evenimentului un concept special Noaptea în care istoria prinde viaţă, tocmai în ideea de a pune în valoare atât patrimoniului expoziţional de care dispune, dar şi impresionanta istorie a judeţului Alba şi a oraşului Alba Iulia.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate