Connect with us
Publicitate

EDUCAȚIE

15 ianuarie- Ziua lui Eminescu: 171 de ani de la nașterea celui mai mare poet român. „Luceafărul”, cel mai lung poem de dragoste


Publicat

15 ianuarie * Ziua lui Mihai Eminescu * Ziua Culturii Naționale: în fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Anul acesta se împlinesc 171 de ani de la nașterea celui mai mare poet român, care, chiar dacă îl trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simțit prin poemele cunoscute.

Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care la școală nu a învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei. eminescu

În Alba Iulia, una dintre cele mai bune școli îi poartă numele marelui poet, Școala Generală Nr.7 „Mihai Eminescu”, iar pe Aleea Scriitorilor stă la loc de cinste bustul acestuia. Aproape în toate orașele din România o școală sau un liceu îi poartă numele. Este simbolul Culturii Naționale.

Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889). Ziua Culturii Naționale a fost stabilită prin Legea Nr. 238 din 7 decembrie. Este o sărbătoare națională, care are loc anual în România pe 15 ianuarie cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

15 ianuarie – Ziua lui Eminescu – ”Luceafărul poeziei românești”

Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.

eminescu

Fiind băiet păduri cutreieam” este printre primele poezii ale lui Eminescu, care evocă copilăria lui la Botoșani și Ipotești.

„Alături teiul vechi mi se deschide:

Din el ieşi o tânără crăiasă,

Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,

Cu fruntea ei într-o maramă deasă,

Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;

Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,

Călcând pe vârful micului picior,

Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,

Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta

Un înger blând cu faţa radioasă,

Venind din cer se poate arăta;

Iar păru-i blond şi moale ca mătasa

Grumazul alb şi umerii-i vădea.

Prin hainele de tort subţire, fin,

Se vede trupul ei cel alb deplin”.

eminescu

„Luceafărul” este una dintre cele mai celebre poezii, care a fost începută în 1873 și a fost scrisă și finalizată de-a lungul multor ani, ajungând să fie publicată în 1883.

În 2009, a fost omolgat de către Academia Recordurilor Mondiale ca fiind cel mai lung poem de dragoste.

„A fost odată ca-n povești

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată.

 

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți

Și luna între stele.

 

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreapta

Lângă fereastra, unde-n colț

Luceafărul așteaptă.

 

Privea în zare cum pe mări

Răsare și străluce,

Pe mișcătoarele cărări

Corăbii negre duce,

 

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorința-i gata,

El iar, privind de săptămâni,

Îi cade dragă fata”.

„Pe lângă plopii fără soț” este poezia care evocă iubirea dintre Eminescu și Veronica Micle. Cei 29 de plopi albi aflați pe Șoseaua Bucium din municipiul Iași au fost inspirația poetului în compunerea poeziei.

„Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toți-

Tu nu mai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nțelegea-

Tu nu mai înțeles.

De câte ori am așteptat

O șoaptă de răspuns!

O zi din viață să-mi fi dat,

O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii mici

O oră, și să mor”.

„Scrisoarea III” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, publicată pentru prima oară pe 1 mai 1881 în revista Convorbiri literare.

Poezia este structurată pe două părți: prima parte reprezintă trecutul glorios al ostașilor români în contrast cu falsul patriotism al contemporanilor. Partea a doua este o satiră la adresa societății contemporane poetului și a lipsei de patriotism al contemporanilor.

Tema poemului este demascarea falsului patriotism al contemporanilor în contrast cu vitejia ostașilor români din trecut. Poemul este o reprezentare epică a Bătăliei de la Rovine. Personajul principal din poezie este Mircea cel Bătrân.

eminescu

15 ianuarie- ziua lui Eminescu

Pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani a venit pe lume cel de-al șaptelea copil, din cei 11, ai căminarului Gheorghe și Ralucăi Eminovici, Mihai Eminescu (născut Mihai Eminovici).

Își petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Aceste momente le evocă și în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”.

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi și termină clasa a IV-a, fiind al cincilea elevi din cei 82 de colegi. După terminarea claselor primare face două clase de gimnaziu și părăseşte şcoala în 1863. Revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866.

Se angajează ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani, la tribunal şi primărie și mai pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Astfel că, în luna ianuarie a anului 1866, când moare profesorul de limba română, Aron Pumnul, elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată Mihai Eminovici.

La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă cinci poezii.

Din 1866 până în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. În acești ani a vrut să aibă contact direct cu poporul, limba, obiceiurile şi realitatea românească.

A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi duce la capăt proiectul și ajunge sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale.

Continuă să publice în „Familia”, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris și face traduceri din germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena unde urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi.

Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle și începe colaborarea la „Convorbiri Literare”. Tot în această perioadă debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin, iar Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. Director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui și redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “ sunt activitățile poetului la Iași.

Continuă să publice în „Convorbiri Literare” și devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură și necazuri în familie, i-au murit mai mulți frați și își pierde și mama.

S-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor întocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică și aici i se ruinează sănătatea. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”.

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 03.00) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

După 129 de ani de la moartea poetului, încă nu se știe motivul pentru care s-a stins din viață. Mihai Eminescu a fost internat într-un centru de sănătate, înainte să moară, pe motiv că ar fi înnebunit.

Cu timpul s-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe simptome adevărate. Atât familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului.

Și totuși i s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament-şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară şi din afară, care îi doreau răul.

Poetul George Călinescu a scris despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.

Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…”.

Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu nota în unul din jurnalele sale:

“Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r. – Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”.

Tot medicul Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic… Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”.

15 ianuarie- Ziua lui Eminescu

Prezența lui Mihai Eminescu în Alba Iulia, în urmă cu 152 de ani, este strâns legată de îndelunga sa şedere la Blaj, mai-septembrie 1866.

Este perioada în care Școlile româneşti din Blaj erau cele mai „înalte” din Transilvania. Cursurile lor erau urmate, deopotrivă, de elevi şi studenţi greco-catolici şi ortodocşi, printre care mulţi din Alba Iulia şi satele din jurul ei.

A locuit cu mai mulţi dintre elevii şi studenţii blăjeni, care i-au oferit modestele lor „cvartire” (găzduire), ca şi tradiţionalele lor mese, Eminescu le asculta cu interes discuţiile, intervenind destul de rar şi numai în domeniile în care era “expert”.

Din aceste prelungite discuţii, cele mai multe petrecute în serile şi nopţile de primăvară-vară, a putut să afle Eminescu şi alte date şi informaţii, unele de amănunt, despre Alba Iulia şi rolul ei jucat în istoria naţională de până atunci. În fond, era vorba de una dintre cele mai importante localităţi din Transilvania, situată la doar 40 de km de Blaj.

În Alba Iulia, una dintre cele mai bune școli îi poartă numele marelui poet, Școala Generală Nr. 7 „Mihai Eminescu”, iar pe Aleea Scriitorilor stă la loc de cinste bustul acestuia. Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri.

Pe data de 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român a murit în casa de sănătate a doctorului Șuțu. După 125 de ani de la moartea sa încă nu se cunoaște cauza morții poetului, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu – Luceafărul ( Cel mai lung poem de dragoste din lume)

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.

Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se împle.

Și cât de viu s-aprinde el
În orișicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.

*

Și pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Țesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.

Și când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Și din oglindă luminiș
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închiși
Pe fața ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină
– „O, dulce-al nopții mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!”

El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Și s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;

Și apa unde-au fost căzut
În cercuri se rotește,
Și din adânc necunoscut
Un mândru tânăr crește.

Ușor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Și ține-n mână un toiag
Încununat cu trestii.

Părea un tânăr voevod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra feței străvezii
E albă ca de ceară –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.

Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.

O, vin’! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Și toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.”

– „O, ești frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață.”

Trecu o zi, trecură trei
Și iarăși, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte să-și aducă
Și dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă

– „Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!”

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;

Pe negre vițele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfășor
Marmoreele brațe,
El vine trist și gânditor
Și palid e la față;

Dar ochii mari și minunați
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saț
Și pline de-ntuneric.

– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ș-acuma,
Și soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

O, vin’, în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.”

– „O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,  alba24
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde.”

– „Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești muritoare?”

– „Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe –
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine, alba24
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.”

– „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să știi asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naște din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.”

Și se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

  • alba24

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masă,

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori și de pripas,
Dar îndrăzneț cu ochii,

Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furișează pânditor
Privind la Cătălina.

Dar ce frumoasă se făcu
Și mândră, arz-o focul;
Ei Cătălin, acu-i acu
Ca să-ți încerci norocul.

Și-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
– „Da’ ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t’ de-ți vezi de treabă.”

– „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeuna,
Să râzi mai bine și să-mi dai
O gură, numai una.”

– „Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe –
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.”

– „Dacă nu știi, ți-aș arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binișorul.

Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele lațul,
Când ți-oi întinde brațul stâng
Să mă cuprinzi cu brațul;

Și ochii tăi nemișcători
Sub ochii mei rămâie…
De te înalț de subțiori
Te-nalță din călcâie;

Când fața mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu fața,
Să ne privim nesățios
Și dulce toată viața;

Și ca să-ți fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăși mă sărută.”

Ea-l asculta pe copilaș
Uimită și distrasă,
Și rușinos și drăgălaș,
Mai nu vrea, mai se lasă.

Și-i zise-ncet: – „Încă de mic
Te cunoșteam pe tine,
Și guraliv și de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…

Dar un luceafăr, răsărit
Din liniștea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării;

Și tainic genele le plec,
Căci mi le împle plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;

Lucește c-un amor nespus
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalță tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
În veci îl voi iubi și-n veci
Va rămânea departe…

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niște stepe,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.”

– „Tu ești copilă, asta e…
Hai ș-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Și nu ne-or ști de nume,

Căci amândoi vom fi cuminți,
Vom fi voioși și teferi,
Vei pierde dorul de părinți
Și visul de luceferi.”

*

Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.

Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorând îl înconjor
Ca niște mări, de-a-notul…
El zboară, gând purtat de dor,
Pân’ piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.

Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.

– „De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Și lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;

O, cere-mi, Doamne, orice preț,
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor ești de vieți
Și dătător de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Și focul din privire,
Și pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire…

Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos…
Și din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos.”

– „Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne și minuni
Care n-au chip și nume;

Tu vrei un om să te socoți,
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toți,
S-ar naște iarăși oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deșerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Și prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Și nu cunoaștem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare;

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paște,
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.

Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune…
Cere-mi cuvântul meu de-ntâi –
Să-ți dau înțelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munții cu păduri
Și insulele-n mare?;

Vrei poate-n faptă să arăți
Dreptate și tărie?
Ți-aș da pământul în bucăți
Să-l faci împărăție.

Îți dau catarg lângă catarg,
Oștiri spre a străbate
Pământu-n lung și marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

Și pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Și vezi ce te așteaptă.”

*

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Și, ca și-n ziua cea de ieri,
Lumina și-o revarsă.

Căci este sara-n asfințit
Și noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniștit
Și tremurând din apă.

Și împle cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub șirul lung de mândri tei
Ședeau doi tineri singuri

– „O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Și negrăit de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Și de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci ești iubirea mea de-ntâi
Și visul meu din urmă.”

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor față;
Abia un braț pe gât i-a pus
Și ea l-a prins în brațe…

Miroase florile-argintii
Și cad, o dulce ploaie,
Pe creștetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.

Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Și-ncetișor
Dorințele-i încrede

– „Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru și în gând,
Norocu-mi luminează!”

El tremură ca alte dăți
În codri și pe dealuri,
Călăuzind singurătăți
De mișcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul
– „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.”

surse: wikipedia, youtube



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

8 Comentarii

8 Comments

  1. Camelian Propinatiu

    miercuri, 15.01.2014 at 11:24

    Inainte de a citi bestselleruri despre, sau chiar manuale si auxiliare, de cautat in biblioteci:
    George Calinescu – Viata lui Mihai Eminescu.
    George Calinescu – Opera lui Mihai Eminescu, 5 volume, 1934-1936,
    Zoe Dumitrescu-Busulenga – Eminescu. Viata, Creatie, Cultura
    Constantin Noica – Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii romanesti
    Dr Ion Nica – Eminescu. Structura somato-psihica.
    Amuzanta in postromânism fiind deturnarea cercetarii de la Opera spre cum arata Eminescu si cum a murit! Ci multi denigratori prezinta drept poezii pornografice fragmente din folclorul cules de Eminescu dupa obiceiul romanticilor germani.

  2. ionita

    miercuri, 15.01.2014 at 12:20

    D.zeu este cu LUCEAFARUL!

  3. Stela

    miercuri, 15.01.2014 at 15:40

    Eminescu a fost si este intre spirit si logos sfant . Portretul Lui este pentru mine Icoana sfanta din Carpati.
    Versurile lui sunt stiinta rimata pe intelesul omului .
    Religia -o Sinistra Farsa , o Axa a Raului , Cutia Pandorei , Gaura Neagra a Istoriei.

  4. Stela

    miercuri, 15.01.2014 at 15:51

    Eminescu este intre spirit si logos sfant .Din portretul Lui am facut icoana vietii mele, icoana sfanta din Carpati.
    Versurile poetului sunt o stiinta rimata pe intelesul omului.Fara El nu as fi inteles revelatia ca :
    ” La steaua care a rasarit /
    E o cale atat de lunga /
    Ca mii de ani i-au trebuit /
    Luminii sa ajunga /
    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zarit,
    Azi o vedem, si nu e.

  5. liana

    miercuri, 15.01.2014 at 20:46

    Ziua a inceput minunat ; cu cateva intrebari despre Eminescu,adresate catorva tinere ,cam instrainate de minunatul taram liric al poeziei .Instrainare justificata ,atata timp cat …chiar si de ziua comemorarii lui ,a lui Eminescu ,la marile posturi de tv. , Eminescu a fost inlocuit cu…. BARFA anului 2013 …2014 -respectiv , cat de halucinanta este relatia Victor Slav si Bianca …si cum POPORUL asta …numai la noi cu alt nume … ??? decat acela de „gura lumi-i sloboda ” sau ” gura lumii n-o astupa nici pamantul” ,deci POPORUL acesta nu este LASAT IN PACE sa dirijeze cum stie el mai bine ,aceasta relatie ,cu acesti doi tineri rebeli ,care …in tupeul lor, chiar cred ca pe lumea asta ,pot sa faca ceeea ce mintea lor bulversata de pretentii de libertate ,de genul ”e viata noastra si facem ce credem noi de cuviinta sa facem ” -casatoria – fiind viata conjugala …si nu viata publica …si televizata … si cu conferinte si congrese de MAHALA -a carei unica tema este cea mai sus anuntata . Evident … cu asa teme , abordate de ziua lui Eminescu
    ( pacat ca n-ati imbracat-o pe Bianca in tinuta de epoca ,intruchipand-o pe controversata Veronica si pe Victor in aleasa tinuta de poet de geniu -precum Adrian Pintea …starea lor psihica corespundea perfect nefericitei si incalcitei povesti de dragoste a poetului …poveste cu care a plecat in eternitate. Incalcita nu de ei ,ci de metehnele barbatilor ,de interesele si razbunarile PRIETENILOR ,si de o morala ,intotdeauna greu de urmat si de descalcit ,sub pasul grabit al tineretii tiranice .Interpretandu-i pe ei ,s-ar fi inteles mai bine pe sine.
    Si ca sa le dau lor o bucurie ,in aceasta prelungita tristete SEMANATA cu viclenie de catre Anda et company ,ei bine dragilor …voi… Victor si Bianca …prin toata aceasta mascarada ,bine construita de societate, voi intruchipati pentru mine ,chiar povestea de iubire a lui Mihai Eminescu si a Veronicai Micle -despartiti sau nu. Fiti BINECUVANTATI de Dumnezeu , macar cu dorinta sincera si cu iubirea pe care un contemporan de-al vostru v-o impartaseste.

  6. prisacariu lori

    miercuri, 15.01.2014 at 21:39

    Cand canti sau asculti ,,PE LANGA PLOPII FARA SOT”, iti vine sa plangi.

  7. un galatean

    joi, 16.01.2014 at 15:56

    Mihai Eminescu, a fost, este, si va ramane, „Luceafarul” Literaturii Romanesti. Slabe sperante, sa-i poata lua cineva locul…mai ales din inima noastra, a celor ce am crescut, si ne-am hranit „educatia”, cu operele literare a marelui poet.

  8. NICOLAE

    duminică, 17.01.2016 at 00:01

    …MARE ROMÂN MARE…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

EVENIMENT

13 lucruri pe care nu le știai despre Alba Iulia. Oraș devastat de mongoli, invenții inedite, evenimente și eroi de război

Publicat

Alba Iulia a fost în secolele trecute un oraș dinamic, un loc în care s-au petrecut multe și, vorba cronicarului, ”multe s-au uitat”. Uneori, mândria locală a orașelor mici fabrică istorii și povești despre gloria apusă a comunității. Nu este și cazul vechiului Bălgrad, care nu trebuie să inventeze nimic, ci trebuie doar să își amintească.

 Alba24 vă propune o listă a lucrurilor neștiute sau uitate despre Alba Iulia. Povestea de mai jos include un episod al invaziei mongole, exproprieri de ev mediu târziu, invenții inedite dar și multe alte aspecte interesante care au marcat istoria orașului. 

Cel mai mare tun construit vreodată în Transilvania, denumit „Lupus”, a fost fabricat la Alba Iulia în timpul domniei lui Sigismund Bathory (1588-1602). Pentru a-l duce la Sibiu, a fost nevoie de 80 de perechi de boi.

Tunul a fost construit în atelierele din Cetate şi făcea parte din armamentul greu folosit pe zidurile cetăților din Ardeal.

Atelierele se aflau în latura de sud-est a cetății medievale din Alba Iulia (anterioară celei de acum), motiv pentru care urmele lor nu se mai văd.

Au fost înfiinţate în secolul XVI şi în ele lucrau peste 1500 de muncitori. De altfel, au fost pomenite pentru prima oară în documente în anul 1580, după ce un fulger distrusese un turn de pulbere şi construcţiile din apropiere.

Suntem în 1648. În tipografia vechii ctitorii a lui Mihai Viteazul, pe al cărui loc se află acum bisericuţa de lemn „Sf. Treime”, a fost tipărit pentru prima oară în limba română Noul Testament.

Clădirea funcţiona ca centru al Mitropoliei Ardealului, slujind în ea sfinţii ierarhi mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici (pomeniţi la 24 aprilie).

Superb ansamblu arhitectural, catedrala a rezistat doar şaptesprezece ani. În 1714, anul începerii lucrărilor pentru Cetatea Alba Carolina, catedrala a fost dărâmată de către regimul habsburgic.

Primul „Manual de medicină”, tipărit în anul 1551 la Alba Iulia, aparţine medicului Paul Kyr, care a trăit între 1506-1588.

Manualul cuprinde multe abordări medicale amuzante, dar în acea perioadă reprezenta ceva foarte avansat.

Medicul i-a tratat, printre alţii, pe domnitorii Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Cercel, Mihnea al III-lea, precum şi pe principii Ioan Zapolyia, Ioan Sigismund şi Sigismund Bathory. A murit, la Alba Iulia, în timpul epidemiei de ciumă din anul 1588.

Primul „plămân artificial”, numit „Biomotor”, a fost inventat de medicul albaiulian Rudolf Eisenmenger (1871-1946).

biomotor 2

Primul plămân artificial

Invenţia sa din anul 1900 a fost brevetată în Austria, Germania, Italia, S.U.A., Anglia, Spania, Franţa şi în multe alte ţări. De asemenea, a perfecţionat aparatul la Berlin, în 1904, şi la Frankfurt am Main, în 1926.

Paul Mihail Sadoveanu, fiul scriitorului Mihail Sadoveanu este înmormântat în Cimitirul Eroilor de la Alba Iulia.

El a murit la doar 24 de ani în luptele de la Turda, în 1942, pentru eliberarea Ardealului, fiind decorat, post-mortem, cu ordinul „Coroana României”.

Nicolae Urâtu a fost primul erou român din cel de-al doilea război mondial. El era pilot și a căzut la datorie alături de comandantul blăjean Cornel Bătrăcui şi ardeleanul Vasile Căruntu, în prima zi de război, 22 iunie 1941. Avionul lor s fost doborât deasupra oraşului Belgrad din Serbia.

Samoilă Mârza, născut la Galtiu în 1886 şi decedat în 1967, a realizat toate imaginile foto de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Tot ce ne imaginăm că s-a întâmplat atunci este rezultatul muncii sale.

După bătălia de la Mohács (29 august 1526) şi căderea Budei (1541), Alba Iulia a devenit Capitala Principatului Autonom al Transilvaniei, reşedinţă princiară, pentru mai bine de un secol şi jumătate. Atunci Alba Iulia nu era ”cealaltă capitală” ci chiar ”Capitala”.

Alexandru Borza, născut la Alba Iulia, pe 21 mai 1827, a fost creatorul şcolii româneşti de geobotanică și întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj. Tot el a iniţiat prima lege românească de ocrotire a naturii şi de înființare a primului parc naţional, cel din Munţii Retezat.

Toată lumea știe celebrul vals Valurile Dunării, dar puțină lume știe că cel care l-a compus, Iosif Ivanovici, s-a născut la Alba Iulia în 1845 (locul său de naștere fiind identificat greșit drept Timișoara).

Cu toate că istoria muzicii l-a consemnat eronat ca timișorean, acesta s-a născut în vechiul Bălgrad, într-o familie mixtă și a trăit în oraș până în 1858.

În 1889, la Paris, Ivanovici a luat premiul I (din 116 concurenţi) cu marşul de defilare compus în onoarea ţarului Alexadru al Prusiei.

Locuitorii cetății Alba Carolina au fost siliți de autoritățile habsburgice să se mute. Se întâmpla în anii 1713-1715 când austriecii au trecut la dărâmat orașul medieval Alba Iulia.

Locuitorii au fost obligaţi să se mute pe noul amplasament, situat la est de fortificaţie într-o zonă mlăştinoasă. Este vorba despre orașul de jos.

Au primit în schimb loturi de pământ şi despăgubiri în bani pentru proprietăţile abandonate.

Unul dintre cele mai negre episoade din istoria Transilvaniei şi a Ţărilor Române, a fost invazia mongolă din 1241 – 1243.

mongoli alba iulia

Călugărul italian Rogerius, în lucrarea sa “Carmen Miserabile super Destructione Regni Hungariae per Tartaros” (Cântec de jale despre distrugerea Regatului Maghiar de către Tătari) povestește cum, reușind să scape cu viață în urma căderii cetății Oradei, a fugit ajungând în zona orașului Alba Iulia.

Citește și: Alba Iulia, PUSTIE după invazia mongolă de la 1241. Descrierea CUTREMURĂTOARE a călugărului Rogerius, care a trecut prin oraș: cetatea devastată, locuitorii uciși

Văzut de Rogerius în primăvara anului 1242, orașul nostru era un coșmar plin de “oase și capetele celor uciși”, “iar zidurile bisericilor și palatelor dărâmate și risipite erau stropite cu sângele oamenilor, vărsat din belșug”.

Acum 114 ani, unul dintre cei mai faimoşi americani din câţi au existat vreodată, legendarul Buffalo Bill, eroul Vestului, a performat la Alba Iulia împreună cu trupa sa, „Buffalo Bill’s Wild West and Congress of Rough Riders”.

af

Cine nu a auzit de Buffalo Bill? Imaginea sa s-a suprapus cu aceea a Vestului Sălbatic, ba chiar a determinat-o, a cuprins-o, a stilizat-o şi a transformat-o.

Vezi și: Cel mai complex spectacol pe care l-a văzut vreodată Alba Iulia. Sute de cowboy, indieni și Buffalo Bill în persoană

Informația a fost descoperită de către istoricul Tudor Roșu, de la Muzeul Național al Unirii, un pasionat cercetător al presei locale din Alba Iulia secolului trecut.

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile mai puțin cunoscute despre Alba Iulia, un oraș cu o istorie de aproximativ 2.000 de ani. Lista poate fi completată cu o mulțime de alte date și evenimente.

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Exod fără precedent din Regatul Unit. Mai rentează să muncești în Marea Britanie? Reguli pentru sezonieri de la 1 ianuarie

Publicat

Sute de mii de persoane au părăsit Marea Britanie din cauza efectelor pandemiei de COVID-19 asupra economiei, informează un studiu publicat vineri.

Are loc un „exod fără precedent” al lucrătorilor născuţi în afara Marii Britanii, afirmă cercetători ai London’s Economic Statistics Centre of Excellence, arată DPA citat de Agerpres.

„Se pare că o mare parte din povara pierderii locurilor de muncă în timpul pandemiei a căzut asupra lucrătorilor nebritanici şi s-a manifestat prin revenirea migraţiei, preferată şomajului”, susţin autorii, care îşi bazează studiul pe date ale pieţei muncii.

Condiții de ședere a cetățenilor din UE în UK post-Brexit

Cetățenii UE care se află legal pe teritoriul britanic de cel puțin cinci ani, primesc rezidență permanentă, ceea ce le permite să locuiască, să muncească și să primească asistență socială.

Cei care stau de mai puțin de cinci ani primesc statut de pre-rezident, care le permite să rămână în Marea Britanie până când trec de pragul celor 5 ani.

Populația Londrei a scăzut cu 700.000

Tendinţa este notabilă în special la Londra, unde un rezident din cinci este născut în străinătate. Populaţia Londrei a scăzut cu 700.000 de persoane, în timp ce la scară naţională această cifră ar putea fi de 1.300.000, afirmă autorii studiului.

Dacă cifrele sunt exacte, aceasta ar putea fi cea mai mare diminuare a populaţiei britanice după cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit studiului.

Nicio dovadă nu sugerează că un număr similar de britanici care trăiesc în afara ţării se întorc în Marea Britanie deși alte studii arată că Migrația nu e unidirecțională în Marea Britanie.

În vreme ce românii și alți europeni privesc Regatul ca pe șansa la o nouă viață și își caută de muncă acolo, o parte a englezilor părăsește meleagurile natale pentru a se stabili în alte state din UE.

Imigrația s-a intensificat după referendumul din iunie 2016, în cadrul căruia s-a votat ieșirea UK din Uniunea Europeană, scrie The Guardian.

Numărul cetățenilor britanici care au ales să părăsească Regatul Unit și să se stabilească în alte state europene a crescut cu 30% după votul pro-Brexit, iar cel mai mare val de imigranți a fost înregistrat în primele trei luni de după referendumul organizat la 23 iunie 2016.

Conform acelorași date, numărul cererilor de naturalizare depuse de imigranții britanici a crescut cu 500% după votul pro-Brexit. Decizia englezilor de a se reloca și de a solicita cetățenia țării de adopție vine ca urmare a faptului că, odată cu Brexitul, își pierd libertatea de a se mișca neîngrădit în UE și de a lucra în oricare din statele Uniunii sau de a-și oferi serviciile în alte țări decât Marea Britanie.

Marea Britanie se va confrunta concomitent, în 2021, cu cele mai mari crize sociale şi economice pe timp de pace din ultimii ani: una anticipată – Brexitul – şi cealaltă, venită pe neaşteptate, provocată de pandemia de coronavirus.

Mișcări de independență în Scoția și un nou statut pentru Irlanda de Nord

Cele două crize combinate ar putea provoca o aşa-numită „furtună perfectă” care să ducă în final la destrămarea Marii Britanii, odată cu creşterea mişcărilor de independenţă din Scoţia şi a noului statut post-Brexit al Irlandei de Nord, care ar putea deveni tot mai apropiată de UE şi tot mai îndepărtată de UK, se arată într-o analiză CNN.

Transferurile de bani spre România au scăzut

Volumele de transferuri de bani cash dinspre Marea Britanie către România, reprezentând în principal remitențele compatrioților care muncesc în Regatul Unit către familiile rămase în țară, au scăzut semnificativ în ultima perioadă, spune șeful unui gigant global al sectorului.

Acesta pune fenomenul pe seama incertitudinilor generate de procesul de ieșire a UK din Uniunea Europeană, care au dus la o oarecare „migrație” a românilor din Insulă.

Mai rentează să lucrezi în Regatul Unit?

În plină pandemie, dezamăgiți de Brexit și de guvernul de la Londra, mulți angajați străini părăsesc sistemul medical din Marea Britanie.

De la 1 ianuarie 2021, cetățenii europeni au nevoie de viză pentru a putea munci în Regatul Unit scrie dw.com.

Lucrătorii sezonieri din România pot lucra anul acesta în Regatul Unit, viza asigurând o ședere de până la șase luni, arată un mesaj al Ambasadei Marii Britanii în țară noastră.

Toate documentele necesare obținerii dreptului de lucru s-au complicat de la 1 ianuarie 2021. Potrivit site-ului Guvernului britanic, cei interesați pot solicită o viza de lucrător sezonier, care acoperă o perioada de șase luni.

Aceștia trebuie să arate că vor fi plătiți și să îndeplinească anumite condiții: să fie majori și să aibă dovadă că se pot întreține financiar pe durata șederii.

Pe platforma online este menționată necesitatea unui certificat de sponsorizare. Acesta este un număr de înregistrare, ce oferă acces la informații despre aplicant și tipul de muncă pe care o va face pe teritoriul Regatului Unit.

Viza poate fi solicitată cu cel mult trei luni înainte să lucreze că sezonieri pe teritoriul Marii Britanii. Costul vizei este de 244 de lire sterline.

Persoanele care au primit acest tip de viza nu pot acceptă un loc de muncă permanent, nu pot avea un al doilea loc de muncă, nementionat în certificatul de sponsorizare, și nu pot aduce membri ai familiei în Marea Britanie, mai precizează siteul guvernamental gov.uk.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO REPORTAJ: O familie cu 9 copii din Alba Iulia va rămâne fără casă. Cum vrea să îi ajute revoluționarul Oliviu Gașpar

Publicat

9 copii, 2 adulți și un cățel – 12 suflete stau într-o cameră și jumătate, la capătul străzii Olteniei din Alba Iulia. 

Două paturi suprapuse și o canapea, în opt metri pătrați, reprezintă camera copiilor, iar într-o altă cameră stau cei doi părinți, alături de copilul cel mai mic, în vârstă de 1 an. Totul se termină într-o bucătărie în care încape un aragaz, un dulap și o chiuvetă; de baie nu a mai fost loc. 

Cei nici douăzeci de metri pătrați i-a ferit, timp de opt ani, de frig și ploaie, însă situația se va schimba în curând: aceștia mai pot sta în casă doar pentru două luni, până la sfârșitul lunii martie. 

Însă cineva vrea să îi ajute: acest cineva este revoluționarul albaiulian Oliviu Gașpar, care vrea să le construiască o casă. 

Am fost în casa familiei Rațiu alături de Oliviu Gașpar, pentru a afla povestea acestora și a asculta planul pe care revoluționarul albaiulian îl are.

I-am găsit pe Andrei, Sebi, Dani, Robert, Mihai, Ștefan, Denisa, Adișor (care pe tot parcursul interviului a pus stăpânire pe trepied) și Georgiana, fetița de un an a soților Adrian și Ramona.

Cea mai mare dintre copii este Denisa, care acum se pregătește pentru examenul de Evaluare Națională, fiind în clasa a VIII-a.

În mijlocul pandemiei de COVID-19, acești copii au fost nevoiți să facă școala online, însă din partea statului au primit doar două tablete; două tablete la opt copii.

Toți copiii merg la școală și, după ore, intră la centrul de zi al Asociației Filantropia Ortodoxă din Alba Iulia, unde sunt ajutați la teme și primesc o masă caldă.

Cei 20 de metri pătrați pe care îi numesc casă

De peste opt ani, aceștia locuiesc într-o cameră și jumătate, la care se adaugă un hol. Două paturi supraetajate, o canapea și două rafturi într-o cameră, iar în alta încă un pat, un televizor și patul mai mic al fetiței de un an.

Casa aparține Cooperativei ”Mureșul”, iar terenul aparține unei familii de sași. Familia plătește o chirie modică, lunar, către societate, dar noul director are alte planuri pentru clădire, așa că din luna iunie 2020 i-a anunțat pe aceștia că trebuie să elibereze casa.

De atunci, societatea le-a tot prelungit termenul pe care aceștia îl au să elibereze casa. Acum mai au timp până la sfârșitul lunii martie 2021.

Nimeni nu-i primește în chirie când aud că au 9 copii

Aceștia au început să-și caute chirii pe la casele din Alba Iulia. Dar la prețuri de 350 – 400 de euro pe lună, bugetul ar depăși cu mult cei 1.600 de lei pe care tatăl îi are ca salariu, la care se adaugă alocațiile copiilor.

Iar cei care aud că familia este cu 9 copii nu acceptă să-i primească în chirie.

Mai mult de atât, fetița de un an s-a născut cu sindromul Down.

Timpul trece și în două luni soarta celor 9 copiii va fi incertă în ceea ce privește siguranța unui acoperiș deasupra capului.

Planul revoluționarului albaiulian Oliviu Gașpar: ”Eu vreau să le fac o casă, dar am nevoie de ajutor”

Oliviu Gașpar a aflat despre situația aceste familii în luna decembrie, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Alături de Clubul Rotary – Filiala Alba Iulia, acesta a mers cu mai multe daruri și produse pentru familie.

Însă atunci când a auzit că vor fi nevoiți să se mute, s-a gândit să le construiască o casă.

”Pur și simplu vreau să mă apuc să le fac o casă. Cei de la Rotary s-au mobilizat și o să înceapă cât de curând acțiunea, da nu vrem o acțiune simplă, banală, vrem să se miște orașul, că dacă nu se mișcă orașul, nu putem face casa asta”, spune Gașpar.

Gașpar îi roagă pe albaiulieni să se implice alături de el

Cel mai important lucru de care au nevoie în ceea ce privește construcția casei este terenul. Gașpar face un apel către cei care dețin terenuri și care pot dona minimum 250 de metri pătrați necesari pentru construcție.

Copiii sunt legați de Alba Iulia, unde învață și merg la centrul de zi, iar terenul ar trebui să fie în oraș sau undeva în apropiere.

Din punctul de vedere al revoluționarului albaiulian, cel mai important factor este mobilizarea cetățenilor. Acesta intenționează să organizeze câteva centre de donare, să deschidă un cont bancar și să pună la dispoziție cel mai probabil un număr de telefon prin care să se facă teledonații.

Centrele de donare ar vrea să le organizeze în fiecare cartier din Alba Iulia, în fiecare instituție publică.

„…Dacă fiecare ar dona 50-100 lei, eu mă angajez ca, într-un an, să le ridic o casă”, a precizat acesta.

De asemenea, Oliviu Gașpar face apel la firmele din județ care dețin materiale de construcții, dar și la instituțiile care pot da o mână de ajutor.

Acesta a spus că va merge să discute cu primarul municipiului Alba Iulia, Gabriel Pleșa, cu președintele Consiliului Județean, Ion Dumitrel, cu reprezentanții Electrica, cu cei de la Apa CTTA, cu toți care îl pot ajuta în demersul pe care l-a început alături de cei de la Rotary.

Oliviu Gașpar, revoluționarul albaiulian care a fost împușcat de 5 ori în decembrie 1989

Oliviu Gașpar a fost unul dintre revoluționarii grav răniți la Alba Iulia. Acesta a fost împuşcat de 5 ori, dar a scăpat cu viaţă, pentru că a fost dus rapid la spital. Pe atunci avea 29 de ani și era inginer proiectant la societatea Mecanica din Alba Iulia.

În timpul primelor mişcări de stradă din oraş, în 21 şi 22 decembrie, acesta s-a aflat în primele rânduri, fiind astfel remarcat și inclus pe lista reprezentanţilor Frontului Patriotic Libertatea, care au preluat puterea de la fosta conducere comunistă a judeţului.

Acesta se afla într-o mașină în data de 24 decembrie, la 2 zile de la preluarea puterii de către revoluționari. La un moment dat, în centrul orașului, asupra mașinii în care se afla a fost deschis focul. Potrivit acestuia, se trăgea în rafale, cinci gloanțe l-au nimerit în plin. Salvarea acestuia a fost că șoferul a condus până la Casa Armatei și acesta a fost scos din mașină și preluat de urgență cu o ambulanță și dus la spital.

Alba24.ro va reveni în curând cu mai multe detalii despre modul în care cei interesați se pot alătura proiectului început de Oliviu Gașpar, acela de a construi o casă pentru cei 9 copii.

Un reportaj realizat de Cristian Panu și Flavius Lazăr

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

FOTO/VIDEO: Imagini aeriene superbe cu Alba Iulia acoperită de zăpadă. Oamenii și-au amintit de iernile de altădată

Publicat

Cetatea Alba Carolina, ca și întreg orașul Alba Iulia a fost îmbrăcată în alb, după ninsoarea din timpul nopții și al dimineții. 

Imaginile aeriene surprinse sâmbătă, de reporterii Alba24, cu ajutorul unei drone, arată orașul în plină iarnă, așa cum este cel mai frumos.

În următoarele ore, șansele de ninsoare sunt relativ mici, potrivit meteorologilor, astfel încât stratul de zăpdadă nu va rezista mult.

Totuși, albaiulienii au avut ocazia să își reamintească de iernile de altădată.

Copiii s-au bucurat de zăpadă și au ieșit alături de cei mari în parcuri sau în zonele din apropierea orașului, în ciuda temperaturilor cu minus.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate