15 iunie: Moartea lui Mihai Eminescu. Ce teorii circulă despre sfârșitul celui mai cunoscut poet român

15 iunie: Moartea lui Mihai Eminescu. O mulțime de teorii circulă în legătură cu sfârșitul celui mai cunoscut poet român din toate timpurile.

Moartea poetului Mihai Eminescu, considerat unul dintre cei mai mari poeți români, este învăluită în controverse și speculații.

Conform celor mai acceptate surse și relatări istorice, Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, la București, într-un spital de boli mintale.

Eminescu a suferit de probleme de sănătate mentală și fizică în ultimii ani de viață. În 1883, a fost diagnosticat cu „boală mintală progresivă” și a fost internat în mai multe rânduri în sanatorii și spitale.

15 iunie: Moartea lui Mihai Eminescu

Diagnosticul inițial a fost de sifilis, o boală frecventă în acea perioadă și care era adesea tratată cu mercur, un tratament toxic care adesea agrava starea pacienților.

Unii istorici și cercetători au sugerat că Eminescu ar fi murit din cauza unei lovituri puternice în zona capului, aplicată de un alt pacient al spitalului, posibil cu un bolovan sau un alt obiect contondent.

Această teorie este bazată pe mărturii și relatări din acea perioadă, dar nu există dovezi concrete care să o confirme definitiv.

Nu s-a confirmat de fapt că ar fi suferit de sifilis. Ba mai mult, o carte semnată de 12 dintre cei mai importanţi specialişti în medicină din România desfiinţează atât mitul sifilisului, cât şi pe cel al crimei.

Academicianul Victor Voicu, farmacolog si toxicolog, spune că în raportul autopsiei poetului nu apar leziunile cerebrale specifice sifilisului, potrivit Digi24.ro.

Ceea ce înseamnă că tratamentul cu mercur, folosit la acea vreme, nu avea cum să-i facă bine.

15 iunie: Moartea lui Mihai Eminescu. Alte teorii

Există o teorie a conspirației, care pune în circulație ipoteza asasinării poetului Mihai Eminescu.

Această ipoteză susține că îmbolnăvirea sa psihică ar fi fost deliberată prin aplicarea unui tratament bazat pe injecții cu mercur în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, conducând în final la moartea poetului.

În acest complot se susține că ar fi participat chiar și prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce l-a făcut pe Eminescu să creadă că are „amici reci și dușmănoși”.

Conform lui Theodor Codreanu, principala cauză a morții este tratamentul cu mercur aplicat de doctorul Șuțu:

• „Acum nu mai încape îndoială: acela care i-a grăbit moartea lui Eminescu (psihică și fizică) a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”.

Diverse personalități, cum ar fi Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și George Călinescu „au avut gânduri protectoare pentru poet”, iar A. C. Cuza chiar a susținut că acesta nu a fost nebun.

Există surse conform cărora Eminescu, datorită poziției luate prin intermediul ziarului Timpul și a deranjării personalităților politice ale vremii, ar fi fost urmărit de serviciile de informații ale Austro-Ungariei.

Iar în acest caz, Theodor Codreanu afirmă că Eminescu „avea conștiința sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut politic”.

În această situație, Titu Maiorescu, plecat la Viena, îi trimite o scrisoare prin care într-un final Eminescu este trimis la Iași, dar care este considerată „manevrarea sa până la moarte”.

• În acest context, A. C. Cuza, un admirator al marelui poet, afirmă: „Eminescu a fost un om pe deplin sănătos, un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist […] un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul”.

Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe 15 iunie 1889 intoxicat cu mercur.

De remarcat că George Călinescu a susținut diagnosticul de sifilis într-o carte din 1932.

Citește și: Misterele din jurul nașterii și morții lui Mihai Eminescu. Unde și când s-a născut poetul și ce teorii circulă despre moartea sa

Grupul de autori ai volumului ”Maladiile lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor” a susținut că Eminescu a fost diagnosticat greșit, fiind vorba de fapt de sindrom maniaco-depresiv (sau puseu de manie psihotică).

• Eugen Simion s-a referit la ipoteza asasinării, cu ocazia lansării volumului: „Trebuie să ai, după părerea mea, un grad imens de iresponsabilitate, ca să nu zic nesimțire, să bănuiești, să accepți faptul că Maiorescu ar fi putut să participe la un asemenea complot”.