Factor declanşator al bolii Alzheimer, descoperit de cercetători. Cum ar putea fi neutralizat

Factor declanşator al bolii Alzheimer: Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud, USC, au identificat o posibilă țintă terapeutică pentru reducerea inflamației cerebrale asociate cu boala Alzheimer. Descoperirea vizează o enzimă numită fosfolipază A2 dependentă de calciu, cunoscută sub abrevierea cPLA2, care ar putea avea un rol important în declanșarea sau întreținerea proceselor inflamatorii din creier.

Rezultatele au fost publicate în revista npj Drug Discovery, din portofoliul Nature, și arată că anumiți compuși experimentali pot reduce activitatea dăunătoare a acestei enzime, fără a o bloca total.

Acest aspect este important deoarece cPLA2 are și roluri normale în funcționarea creierului.

Legătura dintre cPLA2, inflamație și boala Alzheimer

Boala Alzheimer este asociată nu doar cu acumularea de plăci beta-amiloide și proteine tau, ci și cu inflamația cronică din creier.

Echipa USC s-a concentrat pe cPLA2, o enzimă implicată în semnalizarea lipidică inflamatorie.

Potrivit cercetătorilor, activitatea crescută a acestei enzime ar putea contribui la procesele neuroinflamatorii legate de evoluția bolii Alzheimer.

Oamenii de știință au analizat această legătură în special în cazul persoanelor purtătoare ale genei APOE4, considerată cel mai puternic factor genetic de risc cunoscut pentru boala Alzheimer cu debut tardiv.

Nu toți purtătorii APOE4 dezvoltă boala, însă studiile USC indică faptul că persoanele cu activitate mai ridicată a cPLA2 ar putea avea un risc mai mare.

Compuși experimentali care pot ajunge în creier

Una dintre provocările cercetării a fost identificarea unor molecule suficient de mici pentru a traversa bariera hematoencefalică, mecanismul biologic care protejează creierul și limitează accesul multor substanțe din sânge.

Pentru a găsi posibili candidați, cercetătorii au folosit metode de screening computațional la scară largă, prin care au evaluat miliarde de molecule.

Au fost prioritizați compușii care puteau acționa selectiv asupra cPLA2, puteau pătrunde în creier și își păstrau activitatea în condiții relevante biologic.

Unul dintre inhibitorii cPLA2 s-a remarcat în testele pe celule cerebrale umane expuse la condiții de stres asociate cu boala Alzheimer.

În studiile pe șoareci, compusul a reușit să traverseze bariera hematoencefalică și să influențeze căile neuroinflamatorii implicate în boală.

Factor declanşator al bolii Alzheimer: Ce spun cercetătorii USC

Hussein Yassine, autorul principal al studiului și director al Centrului pentru sănătatea personalizată a creierului de la Școala de Medicină Keck a USC, a explicat că echipa a identificat compuși care acționează selectiv asupra cPLA2, cu efecte minime asupra enzimelor înrudite PLA2, importante pentru funcționarea normală a celulelor.

Potrivit acestuia, în modelele celulare și animale, activitatea cPLA2 a fost redusă la concentrații scăzute, ceea ce indică o influență puternică în sisteme relevante pentru creier.

Cercetătorul a subliniat însă că următoarea etapă nu înseamnă promisiuni imediate de tratament, ci evaluarea atentă a siguranței și relevanței acestei căi pentru boala Alzheimer la oameni.

Ce înseamnă descoperirea pentru tratamentul Alzheimer

Rezultatele sugerează că inhibarea selectivă a cPLA2 ar putea deveni o strategie promițătoare pentru tratarea bolii Alzheimer și, posibil, a altor tulburări neurodegenerative în care inflamația joacă un rol important.

Totuși, cercetarea se află încă într-o etapă experimentală. Compușii identificați au fost testați în modele celulare și animale, nu ca tratament aprobat pentru pacienți.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a verifica siguranța, dozajul, efectele pe termen lung și eficiența la oameni.

De ce este importantă gena APOE4

Gena APOE4 este una dintre cele mai cunoscute componente genetice asociate cu riscul de Alzheimer. Prezența acesteia nu înseamnă că o persoană va dezvolta obligatoriu boala, dar poate crește vulnerabilitatea în anumite condiții.

Noutatea studiului USC este că nu tratează APOE4 ca pe un factor de risc izolat, ci analizează modul în care acesta ar putea interacționa cu mecanisme inflamatorii din creier.

Activitatea crescută a cPLA2 ar putea fi una dintre explicațiile pentru care unii purtători APOE4 sunt mai expuși decât alții.

Descoperirea cercetătorilor de la USC deschide o nouă direcție de cercetare în boala Alzheimer: reducerea inflamației cerebrale prin controlul selectiv al enzimei cPLA2.

Dacă rezultatele vor fi confirmate în studii clinice, această strategie ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente mai țintite, în special pentru persoanele cu risc genetic crescut.

Pentru moment, însă, compușii identificați rămân experimentali, iar cercetătorii atrag atenția că este nevoie de teste suplimentare înainte ca această abordare să poată fi folosită în tratamentul pacienților.