A început Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi aspru post din an. Semnificația spirituală a Postului Mare

A început Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi aspru post din an. Postul Sfintelor Paști, cunoscut și sub numele de Postul Mare, reprezintă una dintre cele mai importante perioade din calendarul ortodox.

Este o perioadă de postire care precede Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, serbat anul acesta în data de 20 aprilie. Perioada de post premergătoare Sfintelor Paști începe de luni, 3 martie, până sâmbătă, 19 aprilie, inclusiv.

Postul este abținerea de la mâncare și băutură, nu simpla înlocuire de alimente, cu intenția de a înfrâna firea, de a crea senzația de foame. Și aceasta nu pentru că anumite alimente ar fi necurate, deoarece nimic din creație nu poate fi respins ca necurat (II Tim. 4, 4), ci pentru că abținerea este un semn al libertății și al biruinței voinței, potrivit Dicționarului de Teologie Ortodoxă, citat de Agerpres.

Începând de luni, 3 martie, credincioșii ortodocși intră într-o călătorie spirituală de 40 de zile care va culmina cu sărbătoarea Învierii Domnului.

Postul Sfintelor Paşt – Canonul cel Mare

Canon de pocăință, numit și Canonul Sfântului Andrei Criteanul, Canonul cel Mare se săvârșește pe parcursul Postului Sfintelor Paști în prima și în a cincea săptămână din Post.

În prima săptămână, Canonul cel Mare se săvârșește în seara zilelor de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul slujbei numite Pavecernița Mare (slujba de după Vecernie), când strofele acestuia sunt împărțite în patru părți, corespunzătoare celor patru zile. În miercurea din săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia, Canonul Sfântului Andrei Criteanul se cântă integral.

Durata Postului Mare

Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

Postul Mare are origine apostolică, potrivit Sfinților Părinți și scriitori bisericești, dar în primele secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. La Ierusalim, în secolul al IV-lea se postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași vreme se postea numai patruzeci de zile.

Începând de pe la sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind un post foarte aspru.

În secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șase săptămâni.

După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai și postim până în seara sâmbetei din Săptămâna Patimilor, inclusiv. Ultima dintre aceste șapte săptămâni de post, adică săptămâna dintre Florii și Paști, pe care o numim a Sfintelor Patimi, nu este socotită însă în Postul Păresimilor, ci este considerată aparte, sub denumirea de Săptămâna Paștilor.

Cum se postește

În general, postul Păresimilor era mult mai aspru decât se ține azi. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până la Ceasul al nouălea din zi (ora 15.00), în afară de sâmbete și duminici, care erau exceptate de la ajunare.

Conform tradiției actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se postește astfel:

• În prima săptămână, în primele două zile – luni și marți – se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă;
• La fel în Săptămâna Patimilor în primele trei zile – luni, marți și miercuri – și ultimele două zile – vineri și sâmbătă, miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite, când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn;
• În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin;
• La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă la pește.

Tradiții și obiceiuri la începutul Postului Mare

În prima zi a Postului Mare, cunoscută și ca Lunea Curată, multe familii respectă tradiția de a curăța casa și vasele folosite pentru gătit, simbolizând astfel începutul unui proces de purificare.

În unele regiuni, prima săptămână a Postului Mare este considerată deosebit de importantă, fiind respectată cu strictețe. Mulți credincioși aleg să postească mai aspru în această perioadă, unii chiar abținându-se complet de la mâncare în prima zi.

surse: agerpres.ro, basilica.ro