CNSAS cere arhiva SIPA și fondurile de documente ale SRI, pentru a lămuri relația dintre magistrați și fosta Securitate

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) cere o întâlnire cu reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cu cei ai SRI pentru preluarea arhivei SIPA şi, respectiv a fondurilor de arhivă ale serviciului care privesc relaţia dintre magistraţi şi fosta Securitate.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis marţi să solicite o întâlnire a conducerii consiliului cu reprezentanţii Ministerului Justiţiei ”în scopul preluării dosarelor/documentelor din fondul SIPA referitoare la relaţia dintre judecători, procurori şi fosta Securitate”, transmite CNSAS într-un comunicat remis marţi MEDIAFAX.

De asemenea, CNSAS a cerut o întâlnire similară ”la nivel înalt” între consiliul şi SRI ”în vederea predării integrale a fondurilor de arhivă şi realizării unei situaţii cu judecătorii şi procurorii din evidenţele create de fosta Securitate”, mai transmite instituţia.

Ce este SIPA și la ce folosea

Cel mai la îndemână răspuns ar fi acesta: un serviciu secret. Și nu orice serviciu ci unul controversat, despre care s-a spus că s-a ocupat cu strângerea de informații sensibile din justiție, pentru controlarea magistraților.

În 1991, ministrul de Justiție de atunci, Mircea Ionescu Quintus, din guvernul Theodor Stolojan, a înființat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), denumit inițial Serviciul Independent Operativ (SIO), ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, cu scopul de a urmări și controla infracțiunile cu implicații majore din penitenciare.

În 1997, sub mandatul ministrului Justitiei Valeriu Stoica, SIPA a trecut, tot printr-un ordin al ministrului, în subordinea directă a ministrului Justiției, care dorea ca acest serviciu secret să se ocupe și de protecția magistraților.

În 2004, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vârful SIPA au fost numiți foști lucrători ai Securității, iar serviciul era suspectat că face poliție politică, SIPA s-a transformat în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA) și pentru prima dată această structură a fost obligată să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului.

În 2006, la începutul anului, ministrul justiției Monica Macovei a desființat DGPA, pe motiv că a făcut abuzuri, iar ministerul nu are nevoie de un serviciu secret. Arhivele însă au rămas, iar o mulțime de magistrați au fost șantajabili de cei care au avut acces la arhive.

În iulie 2016, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru desigilarea Arhivei DGPA. Propunerea s-a lovit de rezistență din partea Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

Despre SIPA s-a spus adesea că de fapt făcea dosare politice și supraveghea viața privată a magistraților, pentru a-i șantaja.

În anul 2007, Marius Oprea afirma că DGPA și-a depășit atribuțiile, adunând informații compromițătoare despre magistrați, ziariști și lideri ai societății civile.