UPDATE VIDEO: Misiune NASA de „apărare planetară”. Cum a acționat vehiculul spațial trimis să devieze un asteroid

Agenţia spaţială americană NASA a avut o misiune în premieră: încercarea de deviere a traiectoriei unui asteroid cu ajutorul unui vehicul spaţial kamikaze.

UPDATE: Nava spațială DART a NASA a lovit cu success asteroidul. Acesta se deplasa cu viteză hipersonică, în primul test din istorie al unui sistem de apărare planetară, conceput pentru a preveni o eventuală coliziune a Pământului cu un corp ceresc, potrivit Reuters.

Prima încercare a omenirii de a modifica mișcarea unui asteroid a fost transmisă pe internet de NASA și a avut loc la 10 luni de la lansarea DART. Transmisiunea în direct a arătat imagini luate de camera DART în timp ce vehiculul, nu mai mare decât un automat cu două panouri solare dreptunghiulare, a intrat în asteroidul Dimorphos, de mărimea unui stadion de fotbal. Impactul a avut loc la aproximativ 11 milioane de kilometri de Pământ.

Misiunea în valoare de 330 de milioane de dolari, a ținut aproximativ șapte ani și a fost concepută pentru a afla dacă o navă spațială este capabilă să schimbe traiectoria unui asteroid prin simpla forță cinetică, împingându-l de la curs suficient de mult pentru a ține Pământul departe de pericol.

Dacă experimentul a reușit dincolo de realizarea impactului nu se va ști până luna viitoare după alte observații ale asteroidului cu ajutorul telescoapelor de la sol.
Nava DART, lansată de o rachetă SpaceX în noiembrie 2021, a efectuat cea mai mare parte a călătoriei sale sub îndrumarea directorilor de zbor ai NASA, iar în ultimele ore ale călătoriei controlul a fost predat unui sistem autonom de navigație de la bord.

Ținta lui DART a fost un asteroid alungit, cu un diametru de aproximativ 170 de metri, care orbitează în jurul altui asteroid de cinci ori mai mare. Niciunul dintre cele două obiecte nu reprezintă o amenințare reală pentru Pământ, iar oamenii de știință de la NASA au susținut că testul lor nu ar putea provoca un nou pericol din greșeală.

Cei doi asteroizi sunt amândoi minusculi în comparație cu asteroidul Chicxulub care a lovit Pământul în urmă cu 66 de milioane de ani, distrugând aproximativ trei sferturi din speciile de plante și animale din lume, inclusiv dinozaurii.

Un asteroid de mărimea celui lovit în timpul testului nu reprezintă o amenințare la nivel planetar, dar ar putea distruge un oraș important cu o lovitură direct, potrivit Mediafax.

Știrea inițială

După zece luni de călătorie, vehiculul spaţial urmează să lovească asteroidul Dimorphos, luni, la ora 23:14 GMT (ora 2.14 a României), cu o viteză de peste 20.000 km/h.

Un test de „apărare planetară”, care ar trebui să permită umanităţii o mai bună protecţie în faţa unei posibile ameninţări viitoare, relatează luni AFP. Misiunea DART (săgeată, în limba engleză) a decolat în noiembrie din California.

Acest vehicul spaţial nu este mai mare decât o maşină, iar ţinta sa are un diametru de aproximativ 160 de metri (jumătate din înălţimea Turnului Eiffel).

Nu există niciun motiv de panică, întrucât Dimorphos nu reprezintă în niciun caz o ameninţare pentru Terra: orbita sa în jurul Soarelui trece la o distanţă de 7 milioane de kilometri de planeta noastră.

Însă, misiunea „este important să fie îndeplinită înainte de descoperirea unei necesităţi reale”, a declarat ofiţerul misiunii NASA, Andrea Riley.

Devierea asteroidului Dimorphos

Momentul impactului se anunţă a fi unul spectaculos şi va putea fi urmărit în direct pe site-ul agenţiei spaţiale americane.

Obiectivul nu constă în distrugerea asteroidului, ci într-o uşoară deviere a acestuia, printr-o „tehnică de impact cinetic”.

Dimorphos este un satelit al asteroidului Didymos (780 de metri în diametru), în jurul căruia efectuează o rotaţie completă în 11 ore şi 55 de minute. Scopul misiunii DART este acela de a reduce orbita lui Dimorphos în jurul lui Didymos cu aproximativ 10 minute.

Această modificare va putea fi măsurată de pe Terra, cu ajutorul telescoapelor, observând variaţia de strălucire luminoasă atunci când micul asteroid va trece prin faţa asteroidului mai mare.

Obiectivul poate părea modest, însă această demonstraţie este crucială pentru viitor.

Scopul este de a înţelege mai bine cum va reacţiona Dimorphos, reprezentativ pentru o populaţie de asteroizi destul de comuni, a căror compoziţie exactă nu este cunoscută. Efectul impactului va depinde în mare măsură de porozitatea acestuia.

Un cadru pe secundă

Pentru a atinge o ţintă atât de mică, vehiculul spaţial se va îndrepta în zbor autonom în ultimele patru ore, la fel ca o rachetă autoghidată.

Camera sa video, Draco, va realiza în ultimul moment primele imagini ale asteroidului, cu un ritm de o imagine pe secundă, vizibile în direct pe Terra cu o întârziere de doar 45 de secunde.

„Va începe cu un punct mic luminos până va umple tot cadrul”, a declarat Nancy Chabot de la Laboratorul de Fizică Aplicată (APL) al Universităţii Johns Hopkins, unde se află centrul de control.

„Aceste imagini vor continua să sosească, până când nu vor mai sosi”, a adăugat ea, referindu-se la momentul exploziei.

Trei minute mai târziu, un satelit de mărimea unei cutii de pantofi, denumit LICIACube şi eliberat cu câteva ore mai devreme de la bordul sondei DART, va trece la 55 de kilometri distanţă de asteroid pentru a fotografia urmările impactului. Imaginile vor fi trimise spre Terra în săptămânile şi lunile următoare.

Evenimentul va fi observat şi de telescoapele spaţiale Hubble şi James Webb, care ar trebui să poată detecta un nor de praf strălucitor.

Apoi, sonda europeană Hera, care urmează să decoleze în 2024, va observa îndeaproape Dimorphos în 2026 pentru a evalua consecinţele impactului şi pentru a calcula, pentru prima dată, masa asteroidului.

Găsirea tuturor

Foarte puţini dintre asteroizii cunoscuţi sunt consideraţi potenţial periculoşi pentru Terra şi niciunul dintre ei nu se va apropia de planeta noastră în următorii 100 de ani.

„Însă vă garantez că dacă aşteptaţi destul de mult timp, va apărea un astfel de obiect cosmic”, a declarat Thomas Zurbuchen, director ştiinţific la NASA.

Aproape 30.000 de asteroizi de toate mărimile au fost catalogaţi în proximitatea Terrei (denumiţi „geocrucişători”, întrucât orbita lor se intersectează cu cea a Pământului). Aproximativ 3.000 de asteroizi noi sunt descoperiţi în fiecare an.

Aproape toţi dintre cei care au diametre de peste 1 kilometru au fost depistaţi deja, afirmă oamenii de ştiinţă. Însă ei spun totodată că, pentru moment, sunt cunoscuţi doar 40% dintre asteroizii ce măsoară peste 140 de metri în diametru – capabili să distrugă regiuni întregi de pe Terra.

Dacă sonda DART îşi va rata ţinta, ea va avea suficient de mult carburant pentru a face o nouă tentativă peste doi ani.

Iar dacă misiunea va reuşi, va fi un prim pas către o adevărată capacitate de apărare, după cum a declarat Nancy Chabot. „Pământul a fost lovit de asteroizi de miliarde de ani, iar acest lucru se va repeta. Ca oameni, facem parte dintr-o civilizaţie care ne permite să evităm aşa ceva”, a precizat ea.

Trei tehnici prin care asteroidul poate fi deviat

Cu ocazia acestei misiuni, AFP prezintă un rezumat al diferitelor concepte studiate:

Impact cinetic

Tehnica impactului cinetic este cea care va fi experimentată luni de NASA.

Ea constă în percutarea unui asteroid cu un vehicul spaţial, pentru a îl „împinge” uşor şi pentru a-i devia astfel traiectoria. E ca şi cum cineva ar juca biliard în spaţiu.

Acest prim test le va permite cercetătorilor să înţeleagă cum va reacţiona asteroidul şi, deci, să calculeze mai bine forţa necesară pentru operaţiuni similare în viitor.

Mărimea vehiculului spaţial utilizat va depinde de cea a asteroidului care ameninţă să intre în coliziune cu Terra.

De asemenea, este posibil ca mai multe vehicule să fie necesare, a spus Lindley Johnson.

Tractor gravitaţional

Metoda tractorului gravitaţional constă în a face să zboare unul sau mai multe vehicule spaţiale în proximitatea asteroidului vizat, pentru a-i modifica lent traiectoria prin atracţia gravitaţională astfel generată.

„O astfel de tehnică ar necesita mai mult timp pentru a fi pusă în aplicare”, a avertizat Lindley Johnson, întrucât ea implică detectarea ţintei cu mai mulţi ani sau cu mai multe decenii înaintea unei coliziuni potenţiale.

Mai mult de atât, acest procedeu ar fi mai puţin eficient în cazul obiectelor cosmice mari, de exemplu în cazul asteroizilor cu diametre de peste 500 de metri.

Pentru remedierea acestei probleme, inginerii de la NASA au propus în 2017 ca vehiculul utilizat să efectueze săpături în scoarţa asteroidului şi să preleveze cantităţi de materie, crescându-şi apoi efectul gravitaţional datorită acelor mase suplimentare ce vor fi aduse la bordul său.

Însă aceste idei vor trebui mai întâi să fie testate şi vehiculele spaţiale ar necesita „decenii pentru a fi construite, lansate şi puse în funcţiune în cadrul unei misiuni”, potrivit NASA.

Explozie nucleară

O altă opinie seamănă mai mult cu una folosită în filme hollywoodiene: folosirea unei bombe nucleare pentru redirecţionarea sau distrugerea unui asteroid.

„Ar fi posibil ca aceasta să fie singura strategie eficientă pentru asteroizii care sunt cei mai periculoşi”, adică asteroizii cu diametre de peste 1 kilometru, au declarat reprezentanţii NASA într-un articol pe această temă. Metoda ar putea fi de asemenea utilizată „ca ultimă soluţie” dacă alte tehnici eşuează înaintea sa.

Armele nucleare sunt totuşi controversate.

În 2021, Lori Glaze, manager la NASA, a declarat că, potrivit agenţiei americane, cea mai bună metodă ar fi producerea unei explozii în proximitatea asteroidului, pentru ca el să fie deplasat de suflul exploziei. Vizarea directă ar risca fragmentarea lui în mai multe bucăţi şi, astfel, înmulţirea obiectelor cereşti care ar deveni riscuri potenţiale pentru Terra.

În 2018, un articol al oamenilor de ştiinţă ruşi a studiat ipoteza unui impact direct.

Potrivit lor, distrugerea unui asteroid cu diametrul de 200 de metri ar necesita o bombă de 200 de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima. Cercetătorii ruşi au estimat totodată că realizarea unor săpături în scoarţa asteroidului pentru plasarea ulterioară a unor bombe ar fi o metodă mai eficientă – exact ca în scenariul filmului hollywoodian „Armageddon” (1998).

sursă: Agerpres

Foto: Illustration of NASA’s DART spacecraft and the Italian Space Agency’s (ASI) LICIACube prior to impact at the Didymos binary system