Document secret al Securității Alba: 110.000 de metri pătrați de covoare și carpete nevândute zăceau în depozitele INCOV în 1986

Un document al Securității Alba, păstrat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, arată dificultățile cu care se confrunta fabrica de covoare INCOV din Alba Iulia în toamna anului 1986.

Întreprinderea acumulase aproximativ 110.000 de metri pătrați de produse finite, evaluate la circa 31,5 milioane de lei.

Citește și: Poveste tragică și emoționantă a unei iubiri imposibile de la Fabrica de Covoare din Alba Iulia, de acum 40 de ani

Asta după ce o parte dintre mărfurile realizate pentru export nu mai erau solicitate de beneficiarii externi.

Nota este datată 24 octombrie 1986, era clasificată „secret” și fusese întocmită de Securitatea Alba pentru Direcția a II-a, structura de contrainformații economice a fostei Securități.

Raportul este semnat de maiorul Gheorghe Lupeș, șeful Securității Alba.

Documentul surprinde discrepanța dintre planurile de producție impuse întreprinderii și posibilitățile reale de valorificare a covoarelor fabricate la Alba Iulia.

Publicitate

110.000 de metri pătrați de produse finite, în magazie

Incov Alba Iulia a fost fondată în 1979 și a devenit cea mai mare fabrică producătoare de covoare din România.

Covoarele Incov ajungeau în aproape toate casele românilor, în sedii de instituţii şi erau exportate în multe ţări. Fabrica de la Alba Iulia realiza inclusiv produse premium pentru ambasade, clădiri guvernamentale și palate din toată lumea.

A fost preluată în decembrie 2006 de către grupul Acvila, cu activități în domeniul materialelor de construcții termoizolante. A rezistat o perioadă, dar a intrat în insolvență în decembrie 2008.

Potrivit documentului, în magazia de produse finite a Întreprinderii de Covoare din Alba Iulia exista un stoc de aproximativ 110.000 de metri pătrați, cu o valoare totală estimată la 31,5 milioane de lei.

Aproximativ jumătate din cantitate era reprezentată de „carpete”, produse care rămăseseră în depozit deoarece nu mai erau solicitate la export, consemna nota Securității.

Documentul nu precizează țările în care urmau să fie livrate produsele și nici motivele pentru care beneficiarii externi nu le mai comandau.

Din formularea folosită rezultă însă că fabrica produsese mărfuri pentru o piață externă care nu le mai absorbea, ceea ce a dus la blocarea unei cantități importante în depozitele INCOV.

Covoarele pentru piața internă, condiționate de preluarea carpetelor

Conducerea întreprinderii încerca să reducă stocurile printr-o soluție care transfera o parte a problemei asupra beneficiarilor din țară.

Repartizarea covoarelor către aceștia era condiționată de acceptarea unui anumit număr de carpete rămase nevândute.

Cu alte cuvinte, beneficiarii interni care doreau să primească loturi de covoare trebuiau să preia și produse pentru care nu exista cerere la export.

Măsura nu a avut însă efectul dorit. Nota arată că repartițiile de covoare pentru piața internă erau reduse, astfel încât și numărul carpetelor care puteau fi livrate prin această metodă era limitat.

„Repartițiile de covoare fiind reduse, stocul existent de carpete se diminuează greoi”, se precizează în document.

Situația descrisă evidențiază unul dintre blocajele economiei planificate: fabrica realiza producția stabilită, însă distribuția era controlată administrativ, iar cererea reală nu corespundea întotdeauna cantităților și sortimentelor fabricate.

Exportul, indicator esențial pentru întreprinderile comuniste

În economia comunistă, exporturile reprezentau o sursă importantă de valută, iar întreprinderile erau obligate să urmărească indicatorii stabiliți prin plan.

Atunci când produsele nu erau expediate beneficiarilor externi, efectele se răsfrângeau atât asupra situației financiare a fabricii, cât și asupra veniturilor angajaților.

În aceeași notă, Securitatea semnala că neexpedierea mărfurilor determina nerealizarea indicatorului de marfă vândută și încasată.

În asemenea condiții, muncitorii nu obțineau retribuțiile estimate, iar în întreprinderi apăreau stări de nemulțumire.

Cert este că o producție de 31,5 milioane de lei rămânea imobilizată în magazie, fără perspective rapide de valorificare.

Problemele fabricii au ajuns la conducerea de partid

Finalul notei arată că despre situația de la fabrica de covoare din Alba Iulia fuseseră informate „organele de partid”. Documentul este semnat chiar de șeful Securității Alba.

Informarea conducerii politice demonstrează că acumularea stocurilor nu era tratată doar ca o problemă comercială.

În sistemul comunist, dificultățile economice ale marilor întreprinderi, neîndeplinirea planului și nemulțumirile muncitorilor intrau și în atenția Securității.

Rolul acesteia nu era de a administra activitatea fabricii, ci de a urmări situațiile care puteau afecta producția, indicatorii economici sau climatul din rândul angajaților.

Tocmai de aceea, nota pune în legătură mărfurile nevândute, scăderea veniturilor și apariția unei „stări de nemulțumire”.