INCOV Alba Iulia și-a dat ultima suflare: Cel mai mare producător de covoare din România a intrat în faliment

După cinci ani de proceduri administrative şi termene în instanţă cu creditorii, cel mai mare producător autohton de covoare şi mochete din Alba Iulia, Incov SA, a intrat în faliment. Decizia aparţine Tribunalului Alba şi a fost dată la începutul acestui an. Activele acestei companii vor fi vândute pentru a acoperi cel puţin o parte din datoriile istorice, iar angajaţii au fost trimişi în şomaj. Datoriile companiei sunt de 11 milioane de euro.

În luna aprilie se va decide cum vor fi valorificate activele pentru recuperarea datoriilor. Prima consecinţă a falimentului este concedierea a 72 de angajaţi din cei 91 cât mai lucrează la firma din Alba Iulia.

Este sfârşitul unui brand reprezentativ atât pentru Alba Iulia, cât şi pentru industria de profil din ţară, compania fiind ultima care mai funcţiona, după închiderea fabricilor de la Cisnădie şi Suceava. În schimb, belgienii deschid o fabrică de covoare şi perdele, la Ploieşti.

Fabrica Incov Alba Iulia a fost fondată în 1979, din 1991 a fost înregistrată ca societate pe acţiuni, firmă cu capital integral privat, cu activitate la sediul de pe strada Gheorghe Şincai nr. 12, pe o suprafaţă de 65.484,97 mp. În decembrie 2006, a fost preluată de grupul “Acvila”, cu domeniu de activitate în sectorul materialelor de construcţii  termoizolante. Produsele sale erau dintre cele mai apreciate pe piaţa internă, dar au avut succes şi la export.

Declinul companiei a început de acum 16 ani, când creşterea exponenţială a taxelor vamale pentru importul de lână, folosită la fabricarea covoarelor, a blocat posibilitatea de a onora comenzile, evaluate la milioane de dolari. În 1997, valoarea exporturilor “Incov” era de cinci milioane de dolari, având cea mai bună piaţă de desfacere peste hotare, inclusiv în SUA.

Acestei situaţii i s-a adăugat criza financiară internaţională, iar, în decembrie 2008, compania a intrat în insolvenţă. Cererea a fost depusă de o instituţie bancară la care Incov avea credite. În 2008, firma avea cifră de afaceri de 4,9 miloane de euro.

Un an mai târziu, a fost propus un plan de reorganizare ce prevedea stingerea creanţelor creditorilor în proportie de peste 95%. Incov acumulase datorii de 11,7 milioane de euro (aproximativ 43 milioane lei, la acea dată) către furnizori de materie primă, bugetul de stat, furnizorii de energie şi servicii şi instituţii bancare. Planul de reorganizare a fost confirmat în 2010 şi modificat în octombrie 2012.

Compania a încercat să se redreseze, apelând inclusiv la consultanţă din partea firmei “Pricewaterhouse Coopers” (care a contribuit la elaborarea planului de reorganizare din 2009). Incov a redus numărul de angajaţi la 141 de persoane (cu 50 mai puţin faţă de 2008), pentru a micşora cheltuielile şi a scăzut şi producţia, optimizând procedura de aprovizionare pe model de management japonez, după cum precizau, în 2010, reprezentanţii firmei, pentru Ziarul Financiar. A încercat să reorienteze vânzările către clienţi mari: bănci, hoteluri, pensiuni, instituţii, chiar şi biserici.

Însă evoluţia pieţei şi concurenţa din partea producătorilor belgieni şi turci nu a dat mari şanse companiei autohtone, astfel că, în ianuarie 2014, după cinci ani de încercări, decizia a venit în instanţă: Tribunalul Alba a declarat, oficial, falimentul companiei.

Pe lista creditorilor se află aproape 70 de persoane juridice şi fizice, printre care Anglo Romanian Bank Limited Sucursala Bucureşti, BCR, DGFP, Primăria Alba Iulia, ITM, EON Gaz, FDEE Electrica, Romtelecom şi furnizori de materie primă.

Sentinţa pe scurt din 17 ianuarie: Admite cererea Electrica de încuviinţare a executării cauţiunii. Dispune intrarea în faliment”. Un nou termen este programat pentru 11 aprilie.

În continuare, se derulează procedura prin care se stabileşte masa credală, se inventariază activele (bunuri mobile şi imobile, stocuri, valori monetare) şi se organizează licitaţia pentru valorificarea acestora şi plata către creditori.

De asemenea, în martie, 72 din cei 91 de angajaţi ai Incov sunt disponibilizaţi. Compania îşi desfăşura activitatea pe lângă personalul de management, cu cel angajat la compartimentele magazie, logistică, design, administrativ; producţie – filatură, ţesătorie, finisaj şi vânzări interne – magazin.

Din planul de reorganizare pe patru ani demarat în 2009 şi modificat în 2012

Incov SA produce covoare pluşate (tip dubluapluşate) din lână 100%, fire sintetice 100% sau o combinaţie între cele două. Articolele sunt grupate pe colecţii de serie lansate semestrial sau sunt create şi produse pe bază comenzi speciale primite de la clienţi. Din noiembrie 2009, firma are şi magazin online.

Principalul tip de materie primă folosită în secţia filatură este lâna sub formă de pală, iar sursa primară a acesteia a rămas producătorul H. Dawson din Marea Britanie, care vinde prin intermediul agentului său T. Texland Comimpex Bucureşti, se arată în planul de reorganizare.

Cei mai importanți furnizori ai INCOV SA, din perspectiva volumului aprovizionărilor sunt: Moldabela Ungheni, Filatura Ungheni, Northbank Wool Ltd., H.Dawson Ltd., Ersulu Tekstil, Curtis Wool.

Principalii clienţi în perioada de după confirmarea Planului de reorganizare sunt angrosişti mari – 65% externi, iar de vânzarea mărfii pe piaţa internă s-a ocupat Incov SA direct şi prin distribuitorul pentru România al grupului Acvila, Carpeta RO Grup SRL, care vinde aproximativ 35% din  producţia fabricii.

Pe parcursul  perioadei de reorganizare, principala piaţă de desfacere a produselor Incov a fost cea externă, iar pe piaţa internă s-a colaborat cu Basarabia Grup SRL și rețeaua de magazine Carpeta Incov.

Societatea a încheiat convenții de colaborare cu magazine de tip Do-It-Yourself (Leroy Merlin, Dedeman, Hornbach, etc.).

Pentru segmentul de produse “popular”, principalii concurenţi sunt producători din Turcia şi China. Reprezentanţii Incov susţin însă că gama de covoare sintetice marcă a fabricii din Alba Iulia sunt net superioare celorlalte. Pe segmentul mediu, concurează cu produse din Europa Centrală şi de Vest, iar pentru “premium”, cu producători consacraţi, însă ar avea avantajul preţurilor mai mici.

Cauza principală a pierderilor înregistrate de către companie în primele 11 trimestre ale planului de reorganizare a fost neîndeplinirea planului de vânzări: doar 63% din veniturile estimate. Alte cauze: condițiile dificile de piață, cerere scăzută și presiuni asupra prețurilor determinate de concurența din partea produselor de import (Turcia, China etc.); lipsa capitalului de lucru necesar pentru aprovizionarea cu materii prime; majorarea costului materiilor prime; orientarea clienților către game de produse cu prețuri de vânzare mai mici.

Economia de costuri (reducerea personalului cu 30%) nu a putut acoperi deficitul de marjă brută din vânzări, astfel că societatea a funcţionat sub pragul de rentabilitate și a acumulat pierderi operaționale.

Nu a reuşit să-şi onoreze decât într-o proporţie redusă obligațiile de plată asumate prin Programul Amendat de Plăți, din lipsă de lichidităţi.

Ţări pentru export: Austria, Bulgaria, Cehia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Liban, Lituania, Moldova, Polonia, Serbia, Marea Britanie, Ungaria.