Eveniment
Poveste tragică și emoționantă a unei iubiri imposibile de la Fabrica de Covoare din Alba Iulia, de acum 40 de ani
O poveste emoționantă petrecută la Alba Iulia, acum 40 de ani, a fost transmisă de un cititor Alba24, din SUA.
Bărbatul ne-a scris despre o dragoste ratată și despre cum a purtat în gând imaginea femeii pe care a cnoscut-o la Fabrica de Covoare și pe care a iubit-o de la distanță timp de zeci de ani.
”Stimată redacție Alba24, vă citesc de la mare distanță datorită iubirii mele pentru Alba Iulia, orașul în care m-am născut și de care m-am despărțit acum aproape 40 de ani. Și tot despre iubire și despărțire vreau să vă scriu.
Am plecat în SUA acum aproape 40 de ani, cu frații mei și cu familia, ca membri ai unei biserici creștine, nu are rost să îi dau numele, pentru a nu mai începe discuții în plus.
Vai, dar ce plecare! În ziua în care am plecat, împlinisem două săptămâni de iubire cum n-am mai întâlnit nicioadată cu frumoasa, minunata Cristina. Permiteți vă rog să nu îi spun numele de familie, nu-i cunosc familia.
Am lucrat amândoi la fabrica de covoare din oraș și acolo ne-am cunoscut.
Pentru că la noi în familie nu se putea să vorbești cu o fată din afara bisericii, am ținut totul secret.
Ne-am plimbat împreună mult și fiecare loc din Alba Iulia se suprapune în mintea mea cu imaginea ei.
Viața ne-a despărțit, eu am plecat în SUA, dar nu voi uita niciodată seara de august în care ne-am luat rămas bun plângând în micul parc din fața liceului HCC, acolo, lângă Casa de Cultură.
Am plâns pe drum spre casă și în baia avionului cu care am trecut oceanul.
Am hotărât să nu ne scriem, dar nu a fost zi de atunci în care să nu mă gândesc la ea.
Evident că am pierdut legătura, n-am mai știut nimic despre ea și între timp viața ne-a dat dar ne-a și luat, fiecăruia.
Am sperat că o voi revedea cândva, mi se părea imposibil să nu o reîntâlnesc.
Dar acum câteva zile, un vechi amic mi-a dat vestea din care nu-mi mai revin.
Cristina s-a stins departe de casă, prin Spania, pe unde locuia, acum un an sau doi. De o boală grea. În ultimele zile, afectată probabil și de medicamente, a întrebat de Sorin și nimeni nu a știut cine este Sorin.
Ei bine, cum poate ați intuit deja, eu sunt Sorin. Și vă scriu acum fără a ști cum să închei. Poate doar cu o concluzie: nu ar fi trebuit să las nici America și nici biserica, să mă despartă de ea.
Cu tristețe și singurătate adâncă, nu faceți ca mine, Sorin”
Sursă foto: Fabrica de Covoare din Alba Iulia, captura video youtube, rol ilustrativ
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News
VIDEO ȘTIREA TA: La un pas de accident pe o stradă din Alba Iulia, după ce un șofer grăbit a depășit o mașină de școală de șoferi
VIDEO ȘTIREA TA: O mașină a ajuns pe un giratoriu din Alba Iulia, în urma unui accident rutier. Imagini suprinse de un șofer
FOTO ȘTIREA TA: Accident rutier în sens giratoriu la Alba Iulia. Două mașini s-au lovit
Vintila Octaviana
miercuri, 26.10.2022 at 20:11
Îmi pare nespus de rău.
Din păcate, de multe ori facem alegeri greșite în viață, pentru care mai târziu regretăm.
O astfel de dragoste o găsești o data în viață sau deloc. Poate doar timpul sau o noua dragoste sa atenueze puțin durerea pe care o simțiți, dar amintirea acelei persoane niciodată.
Lucia
miercuri, 26.10.2022 at 20:58
O poveste asemănătoare am și eu , din fericire cu un Happy End. Îmi pare rău de povestea acestei dragoste ce sa sfârșit așa de trist . Ca întotdeauna , viața merge mai departe , cu fericire sau Tristețe .
Adina
miercuri, 26.10.2022 at 23:34
Emoționant pana la lacrimi!
Ty
miercuri, 26.10.2022 at 23:41
Foarte frumoasă și tristă poveste de viață, poveste de iubire.
Dar o sa va revedeti cu siguranta pe lumea de dincolo,lumea cealaltă.Și chiar și acum, sufletele morților noștri dragi trecuți dincolo, ne veghează și îndrumă și aici, dacă alegem să fim receptivi la impulsurile,ideile,simțămintele de bine,de bunătate, adevăr si iubire pt. natură plante,animale,oameni,iubire a binelui.
Impulsuri,povețe care ne vin anonim in gânduri si in suflet,in inimă, de la cei trecuti in lumea spiritului,de la morții noștri dragi care ne-au iubit si i-am iubit aici si pe care i vom intalni din nou Dincolo.Și pe care i putem percepe în gânduri,în suflet,in inimi,-în grija si in șoapta povețelor lor.
eu
miercuri, 26.10.2022 at 23:57
Vroiam sa scriu câteva cuvinte…Dar nu reușesc. Cuvintele sunt de prisos. Sunt sigura ca undeva,cândva o sa va regăsiți.
Sorin
joi, 27.10.2022 at 06:06
Dureroasă situație.
Din păcate în viață se întâmplă astfel de momente care lasă răni adânci, care nu se mai pot vindeca.
Cosma
joi, 27.10.2022 at 08:42
Nici nu am cuvinte sa descriu prin ce iad al; iubiri ascunse ați putut trece! dar mai greu și foarte greuuuuu este aflarea vești că nu mai este în viață ,păcat ,păcat că sa terminat așa „TRAGIC”!
Zorro
joi, 27.10.2022 at 12:35
Dacă erați mai atent la Biserică la Evanghelia Marcu 10 7,8, POATE alta era desfășurarea sentimentelor.
Un umil creștin
joi, 27.10.2022 at 16:58
Promisiunea Dumnezeului atotputernic care nu poate să mintă este că: Toți cei din morminte vor auzi glasul său (a lui Isus) și vor ieși afară.
Soorina
joi, 27.10.2022 at 23:28
Dacă o iubeau nu te despărțeai de ea
O cititoare
sâmbătă, 29.10.2022 at 07:40
Am citit și recitit de muuulte ori. Câtă suferință într-un mesaj atât de simplu și de scurt.. ați încheiat ,,cu tristețe și singurătate adâncă”.. Ce viață trebuie să fi avut, câtă durere ascunsă, câte momente în care poate ați vărsat lacrimi în spatele zâmbetelor oferite soției (bănuiesc că v-ați căsătorit în Sua). Totuși, în speranța că redacția vă va trimite aceste comentarii scrise la mesajul dumneavoastră, și că ați rămas lângă Dumnezeu, vă încurajez cu 1Tes4:15-18.