Poveste tragică și emoționantă a unei iubiri imposibile de la Fabrica de Covoare din Alba Iulia, de acum 40 de ani

O poveste emoționantă petrecută la Alba Iulia, acum 40 de ani, a fost transmisă de un cititor Alba24, din SUA.

Bărbatul ne-a scris despre o dragoste ratată și despre cum a purtat în gând imaginea femeii pe care a cnoscut-o la Fabrica de Covoare și pe care a iubit-o de la distanță timp de zeci de ani. 

”Stimată redacție Alba24, vă citesc de la mare distanță datorită iubirii mele pentru Alba Iulia, orașul în care m-am născut și de care m-am despărțit acum aproape 40 de ani. Și tot despre iubire și despărțire vreau să vă scriu.

Am plecat în SUA acum aproape 40 de ani, cu frații mei și cu familia, ca membri ai unei biserici creștine, nu are rost să îi dau numele, pentru a nu mai începe discuții în plus.

Publicitate

Vai, dar ce plecare! În ziua în care am plecat, împlinisem două săptămâni de iubire cum n-am mai întâlnit nicioadată cu frumoasa, minunata Cristina. Permiteți vă rog să nu îi spun numele de familie, nu-i cunosc familia.

Am lucrat amândoi la fabrica de covoare din oraș și acolo ne-am cunoscut.

Pentru că la noi în familie nu se putea să vorbești cu o fată din afara bisericii, am ținut totul secret.

Ne-am plimbat împreună mult și fiecare loc din Alba Iulia se suprapune în mintea mea cu imaginea ei.

Viața ne-a despărțit, eu am plecat în SUA, dar nu voi uita niciodată seara de august în care ne-am luat rămas bun plângând în micul parc din fața liceului HCC, acolo, lângă Casa de Cultură.

Am plâns pe drum spre casă și în baia avionului cu care am trecut oceanul.

Am hotărât să nu ne scriem, dar nu a fost zi de atunci în care să nu mă gândesc la ea.

Evident că am pierdut legătura, n-am mai știut nimic despre ea și între timp viața ne-a dat dar ne-a și luat, fiecăruia.

Am sperat că o voi revedea cândva, mi se părea imposibil să nu o reîntâlnesc.

Dar acum câteva zile, un vechi amic mi-a dat vestea din care nu-mi mai revin.

Cristina s-a stins departe de casă, prin Spania, pe unde locuia, acum un an sau doi. De o boală grea. În ultimele zile, afectată probabil și de medicamente, a întrebat de Sorin și nimeni nu a știut cine este Sorin.

Ei bine, cum poate ați intuit deja, eu sunt Sorin. Și vă scriu acum fără a ști cum să închei. Poate doar cu o concluzie: nu ar fi trebuit să las nici America și nici biserica, să mă despartă de ea.

Cu tristețe și singurătate adâncă, nu faceți ca mine, Sorin”

Sursă foto: Fabrica de Covoare din Alba Iulia, captura video youtube, rol ilustrativ