FOTO | Anii „negri” ai comunităţii evreieşti din Alba: Primeau 150 de grame de pâine pe zi, erau deposedaţi de firme şi le erau confiscate aparatele radio

Perioada neagră pe care comunitatea evreiască din judeţul Alba a trăit-o în perioada 1796-1947 este descrisă în documentele originale de la Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale. Este prima expoziţie dedicată comunităţii evreieşti, bogată ca informaţii şi cu documente care au fost greu de găsit pentru expunere. Din actele originale, cei prezenţi au avut şansa să vadă registrul jurnal de casă privind operaţiunile executate de firma „Ambrosi Fischer et Comp” Aiud, din perioada 1906-1908 şi care aparţinea unor proprietari evrei. Mai exact, deţineau cea mai mare pepinieră din Transilvania în acea perioadă. Printre acte se mai regăsesc şi instrucţiunile generale privind munca obligatorie a evreilor sau tabelul firmelor evreieşti, dar şi cu comercianţii evrei ale căror firme au fost naţionalizate. Aveau raţie de pâine, respectiv 150 de grame pe zi, iar cei care îşi cumpărau aparate radio o făceau în zadar, pentru că erau confiscate.

În acest an se împlinesc şi 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, cedată Ungariei Hortiste un motiv în plus pentru organizarea expoziţiei de joi, de la sediul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, „Comunități evreiești din județul Alba”. Potrivit şefului Serviciului de Arhive Alba, Dana Zecheru, este prima expoziţie dedicată comunităţii evreieşti din Alba, bogată ca informaţii şi cu documente care au fost greu de găsit pentru expunere.

Pe cele mai importante, care scot în evidenţă viaţa evreilor din judeţul Alba, le puteţi vedea în cadrul acestei expoziţii. O lună şi jumătate a muncit Victoria Tudor, din cadrul Servciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, să adune documentele şi să le selecteze pe cele mai relevante.

Expoziţia începe cu documente referitoare la stare civilă, respectiv registre ale comunităţii israelite din Valea Lungă, „registru de conscripţie nominală a sufletelor”. În judeţul Alba au fost două şcoli unde învăţau copiii evreilor, una era în Alba Iulia şi alta în Aiud. Printre documentele găsite în arhivă se regăseşte şi un registru de înscriere al elevilor la Şcoala Evreiască din Alba Iulia din 1898 şi un catalog cu note de la şcoala din Aiud, unde se pot vedea şi materiile care erau predate.

Printre documentele privind activităţile comerciale ale evreilor poate fi văzut un registru de încasări şi plăţi al firmei „Ambrosi Fischer et Comp” din Aiud, care avea cea mai mare pepinieră din Transilvania din perioada respectivă.

De asemenea, sunt prezentate documente referitoare la acordarea paşapoartelor evreilor pentru emigrare. După al doilea război mondial, o parte din evreii din Alba Iulia, dar şi din judeţ au plecat în Palestina.

Singurul document în alfabetul ebraic, pe care Serviciul de Arhive din Alba îl deţine este o inscripţie religioasă care se punea la uscioarele caselor.

Legat de activităţile comerciale ale evreilor din Alba, Dana Zecheru a spus că „în zona Munţilor Apuseni, undeva în perioada anilor 30, obiectul de export către Palestina era lemnul. Lemnul pentru construcţii şi lemnul pentru lădiţele pentru portocale”.

Măsurile represive luate împotriva populaţiei evreieşti ocupă şi ele un colţ foarte important în cadrul expoziţiei. Este perioada de după anii ´40, despre care Dana Zecheru spune că „a fost o perioadă neagră, în care comunitatea evreiască, pentru simplul fapt că aparţinea unui anumit rit şi avea o anumită etnie, a suferit nişte privaţiuni care acum ar părea de neimaginat, în condiţiile în care nu poţi să îi dai cuiva o raţie de pâine de 150 de grame pe zi doar pentru că era evreu. Nu poţi să obligi pe careva să nu meargă în piaţă decât după ora 10.00, când nu se mai găsea nimic, doar pentru că era evreu. Nu poţi să iei acum cuiva un aparat de radio pe care îl deţinea acasă, doar pentru că era evreu. Atunci s-a putut”.

Un tabel al comercianţilor evrei din Alba care deţineau firme, dovedeşte cum aceştia erau deposedaţi de unităţile comerciale sau întreprinderile pe care le aveau. Le era luată munca de o viaţă şi, odată cu asta, erau deposedaţi şi de case.

Au fost obligaţi să lucreze în domenii în care nu erau pregătiţi. Erau de meserie doctori, farmacişti, ingineri şi au ajuns să fie obligaţi să sape şanţuri, să construiască poduri, să fie oameni de serviciu la anumite instituţii de stat. Au fost obligaţi să plece de acasă şi au fost internaţi în lagărele de muncă. Iar pe lângă toate aceste măsuri, legiunea le confisca aparatele de radio. Un document cu instrucţiuni generale privind munca obligatorie a evreilor arată că aceştia erau obligaţi, pe lângă munca de jos şi din lagăre, să aibă relaţii intime numai cu românce.

Pentru munca în folosul armatei sau a statului, evreii erau împărţiţi în trei categorii. Documentul arată că aceştia erau „folosiţi” şi în niciun caz nu face referire la faptul că vor lucra. O categorie sunt şi „evreii în vârstă de 18 şi 19 ani, precum şi cei de la 41-50 de ani împliniţi, care vor fi folosiţi individual sau în grup, în interesul armatei instituţiilor de stat/judeţ/comună sau la întreprinderi particulare care lucrează în folosul armatei şi economiei naţionale şi numai pe timpul cât se efectuează contractele”.

Preşedintele Comunităţii Evreieşti de la Alba Iulia, Lia Borza a spus că în judeţ sunt 44 de membri, din care 24 sunt evrei halahici, însemnând că au mama evreică sau ambii părinţi evrei. Restul sunt cu ascendenţă evreiască, tatăl, bunicul sau membrii de familie sunt evrei.

Aceştia ţin sărbătorile mari la sinagogă, fiind şi unul dintre momentele în care se întâlnesc cu toţii. „E tot mai greu să-i aduni, pentru că sunt vârstnici, dar, chiar dacă suntem puţini, încercăm să respectăm tradiţia” a precizat Lia Borza.

Dana Zecheru a spus că, pentru evreii din Alba Iulia, dar şi din judeţ,  după ´40 au fost „ani negri, care sperăm că nu se vor mai repeta niciodată, iar documentele pe care le veţi vedea în expoziţie sunt tocmai pentru acest lucru, pentru a ne aduce aminte şi să nu repetăm greşelile trecutului”.

Expoziţia este deschisă publicului în perioada 26 iunie-26 iulie şi face parte din proiectul cultural „Istorie şi Memorie”.

FOTO: Raul KNALL