Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

FOTO | Anii „negri” ai comunităţii evreieşti din Alba: Primeau 150 de grame de pâine pe zi, erau deposedaţi de firme şi le erau confiscate aparatele radio


Publicat

Perioada neagră pe care comunitatea evreiască din judeţul Alba a trăit-o în perioada 1796-1947 este descrisă în documentele originale de la Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale. Este prima expoziţie dedicată comunităţii evreieşti, bogată ca informaţii şi cu documente care au fost greu de găsit pentru expunere. Din actele originale, cei prezenţi au avut şansa să vadă registrul jurnal de casă privind operaţiunile executate de firma „Ambrosi Fischer et Comp” Aiud, din perioada 1906-1908 şi care aparţinea unor proprietari evrei. Mai exact, deţineau cea mai mare pepinieră din Transilvania în acea perioadă. Printre acte se mai regăsesc şi instrucţiunile generale privind munca obligatorie a evreilor sau tabelul firmelor evreieşti, dar şi cu comercianţii evrei ale căror firme au fost naţionalizate. Aveau raţie de pâine, respectiv 150 de grame pe zi, iar cei care îşi cumpărau aparate radio o făceau în zadar, pentru că erau confiscate.

În acest an se împlinesc şi 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, cedată Ungariei Hortiste un motiv în plus pentru organizarea expoziţiei de joi, de la sediul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, „Comunități evreiești din județul Alba”. Potrivit şefului Serviciului de Arhive Alba, Dana Zecheru, este prima expoziţie dedicată comunităţii evreieşti din Alba, bogată ca informaţii şi cu documente care au fost greu de găsit pentru expunere.

Pe cele mai importante, care scot în evidenţă viaţa evreilor din judeţul Alba, le puteţi vedea în cadrul acestei expoziţii. O lună şi jumătate a muncit Victoria Tudor, din cadrul Servciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, să adune documentele şi să le selecteze pe cele mai relevante.

Expoziţia începe cu documente referitoare la stare civilă, respectiv registre ale comunităţii israelite din Valea Lungă, „registru de conscripţie nominală a sufletelor”. În judeţul Alba au fost două şcoli unde învăţau copiii evreilor, una era în Alba Iulia şi alta în Aiud. Printre documentele găsite în arhivă se regăseşte şi un registru de înscriere al elevilor la Şcoala Evreiască din Alba Iulia din 1898 şi un catalog cu note de la şcoala din Aiud, unde se pot vedea şi materiile care erau predate.

Printre documentele privind activităţile comerciale ale evreilor poate fi văzut un registru de încasări şi plăţi al firmei „Ambrosi Fischer et Comp” din Aiud, care avea cea mai mare pepinieră din Transilvania din perioada respectivă.

De asemenea, sunt prezentate documente referitoare la acordarea paşapoartelor evreilor pentru emigrare. După al doilea război mondial, o parte din evreii din Alba Iulia, dar şi din judeţ au plecat în Palestina.

Singurul document în alfabetul ebraic, pe care Serviciul de Arhive din Alba îl deţine este o inscripţie religioasă care se punea la uscioarele caselor.

Legat de activităţile comerciale ale evreilor din Alba, Dana Zecheru a spus că „în zona Munţilor Apuseni, undeva în perioada anilor 30, obiectul de export către Palestina era lemnul. Lemnul pentru construcţii şi lemnul pentru lădiţele pentru portocale”.

Măsurile represive luate împotriva populaţiei evreieşti ocupă şi ele un colţ foarte important în cadrul expoziţiei. Este perioada de după anii ´40, despre care Dana Zecheru spune că „a fost o perioadă neagră, în care comunitatea evreiască, pentru simplul fapt că aparţinea unui anumit rit şi avea o anumită etnie, a suferit nişte privaţiuni care acum ar părea de neimaginat, în condiţiile în care nu poţi să îi dai cuiva o raţie de pâine de 150 de grame pe zi doar pentru că era evreu. Nu poţi să obligi pe careva să nu meargă în piaţă decât după ora 10.00, când nu se mai găsea nimic, doar pentru că era evreu. Nu poţi să iei acum cuiva un aparat de radio pe care îl deţinea acasă, doar pentru că era evreu. Atunci s-a putut”.

Un tabel al comercianţilor evrei din Alba care deţineau firme, dovedeşte cum aceştia erau deposedaţi de unităţile comerciale sau întreprinderile pe care le aveau. Le era luată munca de o viaţă şi, odată cu asta, erau deposedaţi şi de case.

Au fost obligaţi să lucreze în domenii în care nu erau pregătiţi. Erau de meserie doctori, farmacişti, ingineri şi au ajuns să fie obligaţi să sape şanţuri, să construiască poduri, să fie oameni de serviciu la anumite instituţii de stat. Au fost obligaţi să plece de acasă şi au fost internaţi în lagărele de muncă. Iar pe lângă toate aceste măsuri, legiunea le confisca aparatele de radio. Un document cu instrucţiuni generale privind munca obligatorie a evreilor arată că aceştia erau obligaţi, pe lângă munca de jos şi din lagăre, să aibă relaţii intime numai cu românce.

Pentru munca în folosul armatei sau a statului, evreii erau împărţiţi în trei categorii. Documentul arată că aceştia erau „folosiţi” şi în niciun caz nu face referire la faptul că vor lucra. O categorie sunt şi „evreii în vârstă de 18 şi 19 ani, precum şi cei de la 41-50 de ani împliniţi, care vor fi folosiţi individual sau în grup, în interesul armatei instituţiilor de stat/judeţ/comună sau la întreprinderi particulare care lucrează în folosul armatei şi economiei naţionale şi numai pe timpul cât se efectuează contractele”.

Preşedintele Comunităţii Evreieşti de la Alba Iulia, Lia Borza a spus că în judeţ sunt 44 de membri, din care 24 sunt evrei halahici, însemnând că au mama evreică sau ambii părinţi evrei. Restul sunt cu ascendenţă evreiască, tatăl, bunicul sau membrii de familie sunt evrei.

Aceştia ţin sărbătorile mari la sinagogă, fiind şi unul dintre momentele în care se întâlnesc cu toţii. „E tot mai greu să-i aduni, pentru că sunt vârstnici, dar, chiar dacă suntem puţini, încercăm să respectăm tradiţia” a precizat Lia Borza.

Dana Zecheru a spus că, pentru evreii din Alba Iulia, dar şi din judeţ,  după ´40 au fost „ani negri, care sperăm că nu se vor mai repeta niciodată, iar documentele pe care le veţi vedea în expoziţie sunt tocmai pentru acest lucru, pentru a ne aduce aminte şi să nu repetăm greşelile trecutului”.

Expoziţia este deschisă publicului în perioada 26 iunie-26 iulie şi face parte din proiectul cultural „Istorie şi Memorie”.

FOTO: Raul KNALL



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

EVENIMENT

VIDEO ȘTIREA TA: ACCIDENT pe strada Calea Moților din Alba Iulia. O mașină a ajuns pe trotuar, în zona unei stații de autobuz

Publicat

Un accident rutier s-a produs joi dimineața pe strada Calea Moților din Alba Iulia, sectorul de drum dintre municipiu și cartierul Micești.

Din primele informații, în evenimentul rutier au fost implicate două mașini. 

 

Un cititor Alba24 a surprins pe o filmare momentele de după producerea evenimentului rutier.

Pe imagini se poate observa că una dintre mașini a ajuns pe trotuar, în zona unei stații de autobuz.

 

Reamintim faptul că strada Calea Moților este una dintre cele mai utilizate artere din oraș. Porțiunea de drum între municipiul Alba Iulia și cartierul Micești întinde la maxim nervii șoferilor la orele de vârf.

După ani întregi în care au existat zeci de accidente în zonă dar și plângeri din cauza panourilor laterale care reduc vizibilitatea șoferilor ce ies din curți sau de pe drumurile laterale, Primăria Alba Iulia încearcă să găsească soluții din mediul extern.

În acest sens, administrația locală pune la bătaie 25.000 de lei pentru un studiu de fezabilitate care să îi explice primăriei ce se întâmplă în zona respectivă și ce soluții ar putea fi implementate.

Citește și Primăria Alba Iulia dă 25.000 de lei pentru a găsi soluții la traficul infernal spre Micești, înregistrat la orele de vârf

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Sâmbătă: ”Viață de chibrit”, spectacol la Teatrul de Păpuși ”Prichindel” din Alba Iulia

Publicat

Teatrul de Păpuși „Prichindel” din Alba Iulia prezintă sâmbătă, 18 septembrie, premiera spectacolului „Viață de chibrit”.

Reprezentația este de la ora 12.00, la Sala 67 a teatrului.

”Viață de chibrit” este un spectacol non-verbal, care se adresează întregii familii. Purtarea măștii este obligatorie în sala de spectacol, conform normelor impuse pentru prevenirea infectării cu noul Coronavirus, excepție fac copiii cu vârsta sub 6 ani.

Povestea

”Dintr-un simplu chibrit – iată un univers creat. Și chibritul a prins viață în mâinile creatorului, precum a făcut Dumnezeul nostru cu noi. Omul de chibrit parcurge același destin cu cel al omului și se confruntă cu aceleași probleme. Trăiește, iubește, își întemeiază o familie, muncește, se bucură, se plimbă, face cumpărături, se-mbolnăvește…

Sensibilitate, emoție, umor și joacă – toate le veți descoperi în povestea care se va derula în fața ochilor, însoțite de imagini spectaculoase și de o muzică atent aleasă, pentru a compune acest univers, atât de special, creat de Radu Dinulescu, inspirat de lumea văzută prin obiectivul fotografic al lui Marius Petrescu”, precizează organizatorii.

„Viață de chibrit” este un proiect câștigat la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), inițiat de Asociația Thespis din Arad și derulat în parteneriat cu Teatrul de Păpuși „Prichindel”.

Prețul biletelor

Prețul biletelor este 12 lei pentru adulți și 3 lei pentru copii. Biletele pot fi cumpărate de luni până vineri, între orele 9:00 și 14:00 de la casieria teatrului. Se pot rezerva locurile telefonic, la 0372758351.

Echipa

Producător –  Asociația Thespis Arad

Producția artistică – Omanut

Partener – Teatrul de Păpuși „Prichindel”

Scenariul, regia și universul sonor – Radu Dinulescu

Scenografia – Marius Petrescu

Interpretare, mânuire, construcție păpuși și decor – Teodora Popa și Viorica Boda

Imagini  – Armand Kleinberg-Richelet (Belgia)

Regia tehnică – Elena Madaras

Proiecție video – Ovidiu Tămășan

Lumini – Călin Popa

Sunet – Florin Andrea

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Guvern: Măsuri pentru stimularea angajării beneficiarilor de ajutor social și pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor

Publicat

birou

Guvernul a majorat de la 25 de ani la 30 de ani vârsta maximă a categoriei tinerilor care nu au un loc de muncă, nu sunt înscrişi într-un program de învăţământ şi nu urmează un program de pregătire profesională, a anunţat miercuri ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, la finalul şedinţei de Guvern.

Guvernul a operat modificarea printr-o Ordonanţă de Urgenţă adoptată miercuri, pe baza unui proiect pregătit anterior de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Până în prezent, categoria „NEET” („Not in Education, Employement or Training”) includea tinerii până în 25 de ani.

„În ordonanţa de urgenţă am extins grupa de vârstă pentru categoria tinerilor din afara sistemului de educaţie şi de ocupare, în loc de 16 – 25 ani am extins la 16 – 30 de ani, ceea ce le dă posibilitatea urmării unor cursuri de calificare finanţate pe fonduri europene atât în actualul exerciţiu financiar, cât şi în următorul exerciţiu financiar.

Vorbim de aproximativ 5 milioane de lei anul acesta, bani pe care îi va suporta Ministerul Muncii, prin bugetul asigurărilor de şomaj, din proiecte europene”, a declarat Raluca Turcan, potrivit Agerpres.

Ministrul Muncii a precizat că în urma acestei modificări aproximativ 2.000 de tineri vor beneficia în acest an de măsuri de stimulare a integrării în muncă.

„Aproximativ 2.000 de tineri care sunt în afara sistemului de educaţie şi de ocupare vor beneficia până la sfârşitul anului de măsuri finanţate din bugetul asigurărilor de şomaj, impactul financiar fiind estimat la 5.625.000 lei”, a menţionat Raluca Turcan.

Măsuri pentru stimularea angajării pe piața muncii a beneficiarilor de ajutor social și pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor

Guvernul a discutat în primă lectură pachetul de măsuri pentru stimularea angajării pe piața muncii a beneficiarilor de ajutor social și pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor care nu au loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la activități de formare profesională (Not in Education, Employment, or Training – NEET).

Scopul OUG discutată miercuri este de a susține persoanele care vor să iasă din starea de vulnerabilitate, asigurându-le acces la educație și calificare, precum și sprijin financiar, prin decontarea transportului pentru cei care merg la școală și prelungirea ajutorului social pentru cei care se angajează.

Aproximativ 10.000 de persoane vor beneficia anul acesta de măsura prelungirii acordării ajutorului social, iar de includerea în programul „A doua şansă”, aproximativ 5.000 de persoane.

Principalele modificări aduse legii privind venitul minim garantat și legii privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă sunt:

  • Menținerea ajutorului social, timp de încă 6 luni din momentul angajării, dacă beneficiarul se angajează pentru o perioadă de cel puțin 24 luni.
  • Posibilitatea ca persoanele beneficiare de ajutor social să urmeze cursuri de tip „A doua șansă”. Refuzul de participare va conduce la încetarea ajutorului social și interzicerea solicitării unui nou drept pentru o perioadă de 12 luni, ca și în cazul refuzului unui loc de muncă.
  • Persoanele apte de muncă beneficiare de ajutor social se vor prezenta la agențiile pentru ocuparea forței de muncă din șase în șase luni sau ori de câte ori sunt solicitate de aceasta pentru a primi sprijin pentru angajare.
  • Decontarea transportului pentru persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social care urmează cursurile programului ”A doua șansă”, la o distanță mai mare de 5 km față de locuință. Se propune decontarea, către autoritățile administrației publice locale, a sumei de 500 lei/persoană/semestru școlar, din bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și agențiile teritoriale.

În ceea ce privește susținerea tinerilor NEET, principala modificare adusă prin ordonanța de urgență constă în faptul că a fost extinsă grupa de vârstă pentru care se aplică măsurile de susținere, de la 16 – 25 de ani, cât este în prezent, la 16 – 30 de ani.

Acest lucru va permite includerea unui număr mai mare de tineri care nu au loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională în proiectele cu finanțare din fonduri europene nerambursabile.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

16 septembrie: Leul românesc împlinește 186 de ani. Cum a evoluat moneda și anul în care cu 1 leu puteai să cumperi 10 pâini

Publicat

La data de 16 septembrie 1835, leul era instituit ca monedă oficială a românilor, de către domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica.  Leul, unitate teoretică de cont, era echivalentul a 60 de parale.

Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant (ridicat în două labe), locuitorii denumindu-l generic “leu”.

Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII și chiar după ce talerul fusese scos din uz, el înca reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate prețurile în anii ce au urmat, scrie identitatea.ro. Mai este de menționat ca moneda națională a vecinilor noștri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamna tot “leu”, trădând aceeași origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar.

Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 și 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numita zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanțul de argint, sau mai simplu, doar sfanț.

Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un sfanț”. O alta monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românesti, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.

Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată moneda, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenței. După unirea Principatelor și Cuza a tatonat ideea unei monede naționale, care urma să se numească roman sau romanat, dar din nou Înalta Poarta s-a opus.

Încă din 1859 Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place, să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „romani”. Un roman ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca moneda divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulație niciodată.

Prima Constituție a țării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranității Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorința statului român de a își căpăta independența. O prima bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda națională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez.

Monedele de 5, 10 și 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 și 2 lei, precum și cele de 50 de bani erau din argint. Până la înființarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.

Ministrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”, scrie bzi.ro.

Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleș, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniștrilor, unor diplomați străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen și unor capete încoronate din Europa. Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina.

Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5.000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului.

Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.

La 1867 era cel mai puternic

Cel mai puternic leu din istorie l-am avut în 1867.

La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

Leul românesc a circulat pe teritoriul României, dar şi în Basarabia.

Denumirea leului moldovenesc de azi provine de la leul românesc.

sursa: adevărul.ro

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate