Militanții anti-ACTE rămân Anonymous

“Gruparea” anonimilor din Alba a primit feţe de la procurori, jandarmi şi SRI, adică … o faţă. De fapt, peste chipul misterios al personajului din “V for Vendetta” a fost aşezat chipul unui băiat de 26 de ani acuzat că a pângărit câteva siteu-ri al căror nivel de securitate este similar cu acela al unei maşini de lux uitată descuiată peste noapte în vreun cartier din Bucureşti (site-ul poliţiei, al primăriei din Alba Iulia şi altele la fel de “bine” protejate).

Instituţiile şi presa l-au prezentat repede ca pe un haiduc virtual, un militant anti-ACTA, un element anti-mainstream… ce mai, un element periculos, un fel de Assange local, gata să ia informaţie de la bogaţi şi să o dea la săraci, într-un gest de generozitate vecin cu “terorismul virtual”.

Aşadar, primim pe tavă de la autorităţi un militant anti-ACTA abia scăpat de coşuri, în loc să primim militanţi anti-ACTE cu riduri pe frunte, misterioşi anonimi care de ani mulţi se mişcă prin viaţa economică locală precum biţii pe serverele germane. Să fim impresionaţi sau mai degrabă indignaţi? (apropo, e voie să fii indignat sau poţi fi considerat ca membru al grupării?) Probabil acel băiat va fi scanat şi apoi va fi pus în carantină o vreme, deşi în majoritatea ţărilor cu număr mare de utilizatori de internet şi, deci, cu o înţelegere mai bună a fenomenului online, ar fi scăpat cu o amendă, iar site-urile batjocorite ar fi putut cere la rândul lor, cel mult, despăgubiri.

Pe de altă parte, de foarte mult timp, în toate oraşele judeţului Alba dispar fabrici şi uzine (şi deci locuri de muncă) şi responsabilii reuşesc să rămână anonimi. Din acest punct de vedere, teroriştii informatici virtuali au multe de învăţat de la teroriştii economici reali. Şi evazioniştii sunt la fel de anonimi, la Alba. Şi cei care fură lemne sunt imposibil de identificat (probabil le trimit pe site-urile specializate în transferul fisierelor de mari dimensiuni şi nu le transportă pe deneuri şi dejeuri).

Are cineva din rândul autorităţilor publice (parchete, finanţe, gardă, servicii, poliţie etc) curajul să pornească o investigaţie serioasă care să lămurească unde s-au dus întreprinderile din Alba când s-au plictisit să producă? Să lămurească unde fug pădurile atunci când nu mai pot sta locului şi cine adună vreascurile? Să lămurească cum de înfloresc reţele de evaziune financiară cu atât de multe instituţii care ar trebui să fie contra? Sau e mai simplu să chemi la dezvinovățit zeci de angajaţi din instituţiile publice cărora le-ai ascultat telefoanele sau pe care ţi i-a turnat cineva “la o cafea”?

Abia după ce marii anonimi vor primi nume, ne vom bucura și noi că Assange de Alba, haiducul feisbukului și al iutubului a fost prins cu tot cu rețeaua lui de revoluționari de messenger.