Motivare CCR: Îndeplinirea defectuoasă a unui act, analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate prin legi şi ordonanţe de Guvern

În motivarea deciziei privind abuzul în serviciu, Curtea Constituţională arată că incriminarea se poate face doar în baza încălcării unei legi promulgate de preşedinte sau a unei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului, nu şi în baza unor hotărâri de guvern sau a altor reglementări secundare. De asemenea, „funcţionarul public” este definit în sens larg, Curtea acceptând norma, dar afirmând că nu ştie dacă aceasta a fost şi intenţia legiuitorului.

Vezi şi Decizie la CCR: Abuzul în serviciu este parțial neconstituțional. Care sunt efectele şi ce s-ar putea întâmpla cu dosarele

Curtea Constituţională explică în motivarea care însoţeşte decizia privind admiterea parţială a excepţiei de neconstituţionalitate privind abuzul în serviciu – prin care a statuat că este considerată infracţiune doar fapta de abuz în serviciu săvârşită prin încălcarea legii – că, în materie de drept penal, există posibilitatea unor legi cu definiţii mai largi, cum este cazul profesioniştilor care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.

Curtea spune astfel că este de datoria acestor „profesionişti” să se asigure că, prin îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu încalcă vreo lege sau reglementare.

„Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal„, explică judecătorii CCR, cu privire la criticile ridicate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea susţine însă că aceste reglementări trebuie să fie definite în interiorul legii şi trebuie să poată fi judecate nu doar subiectiv, ci şi obiectiv.

„Deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul «defectuos» nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii„, se arată în motivare, Curtea explicând că termenul „defectuos” nu poate fi aplicat în absenţa unor criterii.

„Curtea constată că termenul «defectuos» nu este definit în Codul penal şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia„, se mai arată în motivare, această critică fiind reţinută pentru că duce la interpretări şi decizii arbitrare. CCR dă însă o serie de exemple din dreptul penal internaţional, precum şi din rândul recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi al altor carte privind dreptul, prin care abuzul în serviciu este definit cu sintagma „prin încălcarea legii” – sau a unei definiţii echivalente – motiv pentru care vine, la rândul ei, cu o decizie de interpretare, şi nu de neconstituţionalitate. Judecătorii spun astfel că termenul de „defectuos” nu poate fi interpretat de către instanţe decât „având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală”. Curtea explică şi faptul că „încălcarea legii” se poate referi doar la legi – în sensul prezentat de Constituţie – şi la Ordonanţe de Urgenţă, adică la nivelul legiferării primare.

„Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (…) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice„, se arată în motivare, judecătorii explicând că nu pot fi substituite legilor reglementări interne dintr-o unitate sau alta, fişe de post sau alte contracte individuale care stabilesc ordine de îndeplinire a unor atribuţii de serviciu.

„S-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal„, explică judecătorii. Curtea Constituţională arată însă că, în actuala formă, abuzul în serviciu se aplică într-un sens larg, fără a stabili, de exemplu, o anumită valoare a pagubei de la care fapta devine infracţiune şi nici nu este definiti „funcţionarul public” în sensul restrictiv al legii, ci în sens larg.

„Sfera subiecţilor activi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu excedează sferei persoanelor care au calitatea de funcţionari publici în sensul legii penale. Astfel, subiect activ al acestei infracţiuni poate fi şi orice persoană fizică, ce exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice„, se arată în motivare.

Judecătorii spun însă că, deşi acest lucru nu atrage după sine vreo critică de neconstituţionalitate, formularea nu este suficient de clară pentru a se putea afirma cu siguranţă că aceasta a fost şi intenţia legiuitorului atunci când a incriminat abuzul în serviciu în această formă. „Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare.

Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”, se arată în motivare, cu referire la infracţiuni precum neglijenta în serviciu. În 15 iunie, Curtea Constituţională a decis, în unanimitate, că definiţia abuzului în serviciu este constituţională în măsura în care ”executarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu” din definiţia din Codul Penal înseamnă prin încălcarea legii, această decizie urmând să se aplice pe viitor, pentru dosarele care vor fi deschise, şi nu pentru cele aflate deja în curs de soluţionare.

Judecătorii Curţii au decis că articolul din Codul Penal referitor la abuzul în serviciu este constituţional cu condiţia ca sintagma ”îndeplineşte în mod defectuos” din definirea abuzului să fie considerată echivalentă cu ”îndeplineşte cu încălcarea legii”.

sursa: realitatea.net