OPINIE – Lucian Urcan: Nu suntem în aceeași barcă

Asist aproape zilnic la dispute pe tema alegerilor care se vor încheia în curând. În Social Media, pe stradă, în discuțiile cu diverși prieteni și cunoscuți. Societatea e puternic polarizată, oamenii sunt vocali, se ajunge deseori la tonuri ridicate și prietenii destrămate. La final, când părțile beligerante tind să rămână fără argumente, discuția se încheie deseori cu expresia “oricum suntem cu toții în aceeași barcă”.

Să fim în aceeași barcă ar însemna să ne îndreptăm cu toții în aceeași direcție. Sau să batem pasul pe loc, dacă barcă se învârte în cerc. În realitate, lucrurile stau foarte diferit.

Ar însemna să avem o ideologie cât de cât comună. Nu în totalitate, dar în mare măsură. Să avem aceleași definiții pentru “bine” și “rău”. Să avem același reper fix pentru ceea ce înseamnă “normalitate”. Cum gravităm în jurul reperului e la alegerea fiecăruia, dar e important ca el să fie fix.

Gândim diferit, acționăm diferit, avem repere diferite

În anticiparea turului final al alegerilor, unii se documentează. Fac asta pe cont propriu, încercând constant să filtreze informația de zgomotul adăugat pe fundal. Caută să răzbească singuri dincolo de perdelele de fum ale propagandei și să decidă în mod informat pe care candidat pun ștampila.

Alții sunt resemnați, vor schimbare și o vor imediat, indiferent de unde vine ea și indiferent cine-o servește pe tavă. Sunt dornici “să vină alții care n-au mai fost”, fără a conta prea mult trecutul candidatului pe care s-au decis să-l voteze.

Unii votează din ură. O ură generalizată – sporită de propaganda scăpată de sub control – îndreptată spre oricine nu-i ca ei. Nu votează ca să le fie mai bine, ci ca să le fie tuturor la fel de rău.

Alții votează cu ochii spre viitor. Văd dincolo de orizontul de timp al unui singur mandat prezidențial. Gândesc în decenii, pentru că doar așa se poate construi ceva durabil. Fac asta cu gândul la o țară din care să nu mai fie nevoiți să plece. Una în care să construiască viitorul pe care și-l imaginează, pentru că nu-l va construi nimeni în locul lor.

Iar altora, pur și simplu, nu le pasă. Merg pe ideea că “toți sunt la fel” și nu-i poți scoate din ale lor.

Nu suntem, așadar, în aceeași barcă

… suntem, însă, pe același ocean. În aceeași furtună. În același pericol, iar pentru a ieși din el acționăm diferit.

Unii au bărci mari și bine dotate, pregătite din timp. Bărci cu care furtuna e mai ușor de străbătut. Știau că vine furtuna, s-au îndreptat spre ea și așteaptă să treacă, fiind convinși că vor scăpa cu bine, așa cum au scăpat de fiecare dată. Atât de convinși, încât nu văd cum o parte din echipaj s-a pregătit deja să schimbe barca și a început s-o saboteze, cu niște cuțite lungi.

Alții au bărci mai mici și sunt pe cont propriu. Au învățat, în timp, să le conducă bine – și să aibă grijă de echipaj. Sunt permanent în alertă, văd din timp valurile și se poziționează astfel încât să nu fie răsturnați. Încasează lovitura, dar merg mai departe.

Alții nu țintesc neapărat să răzbată prin furtună, cât să se lovească de alte bărci, ca să se scufunde împreună, pe principiul “dacă eu nu ies la liman, să nu iasă nici alții”.

Alții n-au vâsle, că toate vâslele erau la fel și nu s-au decis care pereche s-o aleagă. Între timp, a început furtuna. Barca lor a început să ia apă. În jurul lor e plin de scânduri care plutesc, rămase de la bărci distruse, tot fără vâsle și ele. Scânduri de care se agață foștii proprietari ai bărcilor – care-i înjură pe toți ceilalți, că “lor nu le-a spus nimeni că vine furtuna”.

Așa cum tot ce începe trebuie să se și termine, așa se va termina și furtuna, în cele din urmă. Iar cei rămași cu bărcile relativ întregi le vor repara și se vor pregăti pentru următoarea. 

Încă e timp pentru o alegere informată

Mai sunt câteva zile în care toată lumea se poate informa corespunzător. Poate investi câteva ore în propriul viitor, își poate alege barca și echipajul și se poate pregăti pentru navigarea prin furtună după propria pricepere.

Alegerea aparține fiecăruia în parte.