Originile demenței își au rădăcinile încă din copilărie. Studiu recent: Unii factori de risc pot apăra înainte de naștere

Experții spun că originile demenței își au rădăcinile încă din copilărie. Această boală este adesea asociată cu persoanele în vârstă, dar nu apare din senin. Unii factori de risc pot apărea încă înainte de naștere, în timp ce alții se manifestă pe măsură ce trecem de la copilărie la vârsta adultă.

Studiile anterioare au identificat o serie de factori de risc modificabili pentru demență, dar modificarea acestora după ce neurodegenerarea a început nu ajută prea mult, ceea ce îi încurajează pe cercetători să se îndrepte către primele momente ale vieții pentru a identifica acțiuni care ar putea face diferența într-o zi, arată Science Alert, citat de Mediafax.

Un studiu realizat în 2023 a identificat o serie de factori legați de naștere asociați cu un risc ușor crescut de demență pe parcursul vieții.

Un alt studiu publicat la sfârșitul anului 2024 a examinat factorii de risc în rândul adulților tineri cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani.

O echipă condusă de Global Brain Health Institute (GBHI) din Irlanda a convocat un grup de experți din 15 țări pentru a contribui la elaborarea unui plan pe tot parcursul vieții menit să îmbunătățească sănătatea creierului.

Dintre factorii de risc identificați de cercetători, unii sunt legați de stilul de viață, inclusiv consumul excesiv de alcool, fumatul, inactivitatea fizică și izolarea socială.

Alții sunt de natură ambientală, cum ar fi expunerea la poluare, leziunile cerebrale traumatice, pierderea auzului sau a vederii sau un nivel scăzut de educație.

Iar alții, precum obezitatea, diabetul, hipertensiunea, colesterolul LDL și depresia, sunt probleme de sănătate care pot apărea din alegerile legate de stilul de viață.

Originile demenței își au rădăcinile încă din copilărie

În cele din urmă, cercetătorii sugerează că mulți dintre factorii de risc reprezintă măsuri pe care le-am putea lua pentru a ne ajuta să reducem riscul de a dezvolta demență, care poate începe să crească mult mai devreme în viața noastră decât își dau seama mulți oameni.

„Ar putea rădăcinile demenței să se întindă până în copilărie sau chiar în perioada de sugar? Dovezi din ce în ce mai numeroase sugerează că da, și că expunerea la factori de risc în primul deceniu de viață (sau chiar în perioada prenatală) poate avea implicații pe tot parcursul vieții asupra riscului de demență”, a explicat echipa într-un articol publicat anul trecut în The Conversation.

Un alt semnal potențial îl reprezintă dovezile de leziuni cerebrale sau anomalii apărute la vârste mai înaintate, care pot avea legătură cu incidente sau comportamente din tinerețe.

Ce este demența

Demența este un termen general folosit pentru a descrie un grup de afecțiuni care afectează funcțiile cognitive ale creierului, în special memoria, gândirea, orientarea și comportamentul.

Nu este o boală în sine, ci un sindrom cauzat de diverse afecțiuni neurologice.

Potrivit Organizația Mondială a Sănătății, demența afectează zeci de milioane de persoane la nivel global și reprezintă una dintre principalele cauze de dizabilitate și dependență în rândul vârstnicilor.

Demența apare atunci când celulele nervoase (neuronii) din creier sunt afectate sau distruse, ceea ce duce la pierderea progresivă a funcțiilor cognitive.

În funcție de cauza bolii, diferite zone ale creierului sunt afectate, ceea ce explică varietatea simptomelor.

Simptomele demenței

Semnele diferă de la o persoană la alta, dar cele mai frecvente includ:

• pierderi de memorie (în special pe termen scurt)
• dificultăți de concentrare și gândire
• probleme de orientare în timp și spațiu
• dificultăți în comunicare
• schimbări de comportament și personalitate.

În stadii avansate, persoana poate avea nevoie de ajutor permanent pentru activitățile zilnice.