PREŢ SCANDALOS: Poarta a II-a a Cetăţii din Alba Iulia a costat cât un bloc cu 4 etaje. Nu este restaurare ci o construcţie asemănătoare

Cam aşa decurge şi dialogul cu antreprenorul general pe marginea lucrărilor din Cetatea din Alba Iulia.

Concesionarul Cetăţii nu conteneşte cu laudele şi planurile de promovare a Cetăţii “recondiţionate” şi pe bună dreptate. Avem una dintre cele mai frumoase cetăţi din România şi ar fi păcat să nu facem din ea o atracţie turistică majoră, care să mai dezmorţească oraşul. Şi de ce să nu recunoaştem, arată chiar bine.

De cealaltă parte, cei care contesta modul in care se fac lucrarile si costurile acestora, s-au specializat în Legea 544/2001 şi bâzâie pe la urechile autorităţilor cu întrebări incomode in dorinta de a-si arata grija fata de banul public.

La început, am crezut că sunt doar frustrările lor de politicieni de opoziţie. Dar mi-a atras atenţia o cifră: 2.253.396,32 de lei, adică peste 520.000 de euro plătiţi pentru reconstruirea Porţii a II-a a Cetăţii. Am crezut că nu aud bine. 520.000 de euro???? Poate că nu ştiţi despre care poartă e vorba. E cea din fotografia de mai jos, iar în preţ nu sunt incluşi “marchijii cu baionete”:

Publicitate

Adică 4 stâlpi din piatră. De fapt numai 2 stâlpi întregi şi 2 jumătăţi. Asta pentru că atlanţii şi leii de pe coronamente au fost păstraţi şi doar restauraţi, asa cum zice constructorul/restauratorul “Grup Corint”, într-un articol din Unirea, în 14 ianuarie.

După ce mi-am revenit din şoc, am încercat să justific costurile. N-am prea reuşit. În primul rând, că e o reproducere, deci nu se poate pune în discuţie un onorariu al unui artist pentru drepturi de autor – o componentă de cost subiectivă care putea fi relativ oricât, atâta timp cât era acceptată de beneficiar. Deci nu e asta.

Apoi, m-am gândit la material. Cât poate să coste această piatră? Nu e marmură de Carrara, nu e kryptonită de pe planeta lui Superman că nu-i verde, deci nu poate costa cine ştie cât. O fi fost onorariul meşterilor pietrari? M-am interesat şi de asta.

Nici vorbă, oamenii nu-s rude cu Brâncuşi şi nici discipoli de-ai lui Rodin. Sunt pietrari simpli, care în timpul liber fac grătare din piatră prin curţile oamenilor.

Deci de unde costul enorm de 520.000 de euro?

Poate nu realizaţi ce înseamnă acestă sumă. Păi, cu banii ăştia se poate cumpăra de exemplu acest castel din Africa de Sud.

Fără nicio glumă, vă invit să daţi click pe acest link https://www.castles-for-sale.com/sale/Stratford-S.Africa/index.htm şi ajungeţi la agenţia imobiliară care îl vinde cu 365.000 de dolari. Deci vă rămân bani şi de un Ferrari!

Sau puteţi să cumpăraţi această superbă vilă de pe riviera italiană, care costă numai 455.000 euro.

Sau să fim mai pe înţelesul nostru, al românilor, cu banii aştia se putea construi un bloc de locuinţe cu 15 apartamente de 2 camere fiecare. Nu zic că asta ar fi trebuit făcut cu banii, ci doar iau un termen de comparaţie sugestiv.

Deci, de ce costă aşa de mult poarta noastră?

Se vor găsi unii care să zică: lasă dom'le, că-s bani europeni. Ar avea dreptate, dacă nu s-ar înşela crunt. Din câte ştiu eu, şi îmi confirmă un document oficial primit la redacţie, costurile sunt împărţite cam aşa: aproximativ 1,8 milioane de lei de la Ministerul Culturii condus pe vremea respectivă de liberalul Iorgulescu şi cam 450.000 lei de la bugetul local al Municipiului Alba Iulia. Deci toţi banii din impozite şi taxe cât se poate de româneşti. Vezi aici un document oficial care arată sursa fondurilor.

Păi, în cazul ăsta, nu ar trebui să ştim şi noi de ce a costat atâta minunata lucrare?

P. S. Mi-e frică să mă gândesc cât a costat Poarta a III-a...