REMEMBER 1989: Revoluția de la Cugir. Radiografia revoltei de acum 26 de ani. Evenimente solemne în memoria eroilor

Acum 26 de ani, în acea „fierbinte” iarnă a anului 1989, Cugirul devenea al doilea oraș liber de regimul comunist, după Timișoara. Aici au murit 10 oameni, iar alți 70 au fost răniţi în lupta cu nevăzuții teroriști, despre care se spunea în acele zile că sunt „agenţi superinstruiţi care trag din orice poziţie”.

Vestea celor întâmplate la Timișoara este dată de către studenții care se întorceau acasă de sărbători de la universitățile din orașul de pe Bega.

În luna noiembrie nu se mai defășoară ședințele lunare ale organizațiilor de partid, sindicat, UTC sau învățământul politic.

Muncitorii încep să își exprime nemulțumirile care domneau de altfel în toată România la acea vreme, legate de alimentația pe cartelă, curent, căldură. Iar nemulțumirile încep să se accentueze, punctul culminat fiind data de 21 decembrie 1989.

Începutul

Primele mişcări „de stradă” încep în luna noimbrie 1989, când la două secții aparținând IMC Cugir – Secția Mașini – Unelte și Mecanică I, oamenii se revoltă cerându-și drepturile, acestea finalizându-se cu o premoniție pentru ce în urma să se întâmple la o lună după aceea:”Foamea ne va răscula”.

Conducerea de partid și reprezentanții Securității din Cugir reacționează, dublând numărul de efective care să țină sub observație atât muncitorii din înterprindere pentru ca evenimentele să nu degenereze în unele de amploare, cât și populația din oraș.

Momentul zero al revoluției de la Cugir este dat la ora 10.00: sirenele încep să sune și se bate clopotul de alarmă în secție; este semnalul revoltei. În scurt timp, un număr de 40-50 de persoane se adună în curtea din fața secției.

Marcat precis în memoria oamenilor, acest reper cronologic ar fi trebuit să asigure Cugirului gloria de a fi cel de-al doilea oraş din România care s-a ridicat contra comunismului.

Sunetul tânguitor al sirenelor a fost semnalul în mai toate orașele industriale, ca localnicii să iasă în stradă. La Cugir, acestea au sunat la ora 10.00.

Secretarul comitetului de partid pe întreprindere, Mircea Hozan și primul secretar al Comitetului Orășenesc de partid coboară în curtea întreprinderii printre muncitori și le cer, inutil, să se potolească.

Ieşiţi în stradă, protestatarii plecaţi de la „Sculărie”, în număr de câteva zeci, au început să treacă pe la secțiile vecine: Pavilion Comercial, Secția Prototipuri, Fabrica de produse tehnice, Turnătoria de fontă, Secția M.U. Montaj, Bobinaj, Mecano-Energetic III, Mecanică IV, Mecanică II și Mecanică VIII, Mașini-Unelte,Cuplaje și Turnătorie de precizie, cerându-le angajaţilor de acolo să li se alăture. Lucru care se și întâmplă.

Coloana de manifestanți formată în marea ei majoritate din muncitori, unii tineri, iese în oraș și urmează traseul străzilor Doinei – Al. Sahia – Tineretului – Victoriei – Stadionului – Sfatul Popular şi se opreşte scurt timp în faţa porţii oficiale a I.M. Cugir.

De aici, coloana de manifestanți pornește către IMC II (sau cum este ea cunoscută popular în oraș „Fabrica de Sus”). Trec prin fața Ocolului Silvic, IFET, Școlii Generale nr. 1, zona comericală a orașului vechi – Piața de Sus. După intrarea în IMC II, coloana manifestanţilor parcurge traseul secţiilor Mecanica V, Mecanică VII, Mecano-Energetic II, Mecanica VI, pavilionul tehnic şi administrativ, manifestanții cerându-le colegiilor lor să li se alăture.

Apoi, coloana se întoarce la Consiliul popular, acum sediul Primăriei orașului Cugir, şi Miliţie.

Se scandează primele lozinci anti-comuniste: „Pentru sângele vărsat, Ceaușescu condamnat!”, „Pentru crima din Banat, Ceaușescu judecat.”

Sediul Consiliului Popular este luat cu asalt de manifestanţi, lozincile „Trăiască RSR” sunt aruncate de pe faţada clădirii, iar sediul este incendiat. Pompierii militari, două maşini din Orăştie şi două din Alba Iulia, nu pot interveni. În jurul orei 24.00, focul este stins.

Coloana se îndreaptă spre sediul Miliției unde se presupune că sunt încarceraţi trei muncitori, informație neconfirmată: nu a fost descoperită nici o persoană arestată, fiind doar un zvon, doar pentru a fi imflamate spiritele.

Comandantul Miliției la aceea vreme, Valentin Pop, care deținea funcția de doar 6 luni, împreună cu subordonaţi ai săi, cu reprezentanţi ai securităţii judeţene, comandantul USLA-şilor şi comandantul pompierilor din judeţ, se blochează în sediul Miliţiei şi ameninţă manifestanţii cu represalii. Sunt rupte cablurile telefonice, sunt incendiate opt maşini, printre care şi maşina ARO (laboratorul criminalistic). Clădirea Miliţiei este incendiată, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu sunt linșati de mulțime.

Abia în anul 2002 persoanele considerate responsabile de aceste fapte au fost puse sub acuzare, iar un an mai târziu au fost condamnate. Aurel Carica a primit o pedeapsă de 10 ani de inchisoare, iar Aurel Mihu a fost condamnat la 13 ani de detenţie. Cel de-al treilea, Alexandru Popa, şi-a luat zilele.

Informația că a început revoluția și la Cugir ajunge și la președintele, pe atunci, al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu: „La tovarăşul Ceaușescu a ajuns știrea că Cugirul arde!”.

Măsuri de apărare a orașului

Primele măsuri de apărare a orașului de eventualii „teroriști” încep la ora 1.00 când Comandamentul gărzilor patriotice se întrunește organizează paza obiectivelor IM Cugir. În aceeaşi noapte sosesc vânătorii de munte din Alba Iulia, care pătrund în IMC, cu scopul de a o apăra de un eventual atac.

În ziua de 22 decembrie 1989, are loc în zona Pieţei Complex I o adunare populară liberă, fără activiști sau membrii de partid.

În jurul orei 8.00, s-a început acţiunea de constituire a conducerii oraşului, iar apoi, pe stadionul oraşului, se ia hotărârea formării unui comitet local din care au făcut parte: Ioan Cristea, Filip Pîclişan, preot Gheorghe Donu, Ioan Filimon, hotărându-se formarea Frontului de Salvare Naţională

La ora 10.00, Statul major al vânătorilor de munte este mutat din IM Cugir la Clubul Muncitoresc şi îşi fixează obiectivele de apărare în oraş. Încă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 sunt organizate gărzile pentru asigurarea ordinii în oraş. Se distribuie arme gărzilor şi populaţiei. În după-amiaza zilei de 22 şi dimineaţa zilei de 23 decembrie, s-a intrat în dispozitivul de apărare al fabricii (armament greu, muniţie etc.). Din 23 decembrie, conducerea patrulelor este preluată de colonelul Ştefan Verdeş. Se constituie un stat major militar prin implicarea ofiţerilor Recepţiei Tehnice Militare. În 23 decembrie 1989 are loc o nouă adunare populară, în faţa Clubului Muncitoresc, pentru lărgirea comitetului coordonator al oraşului.

Aceste informaţii sunt prezentate într-un document oficial, semnat de membrii Consiliului Local Cugir de atunci, prin care a fost solicitată declararea denumirii de Oraş Martir.

Vezi şi DOCUMENT | Revoluția din Decembrie 1989. La Alba Iulia și Cugir: 23 de morți, 111 răniți și multe mistere neelucidate

Concluzii

La ora 12.00 Cugirul devine al doilea oraș liber după Timișoara toate organele de conducere comuniste fiind înlăturate: miliție, sfat popular.

Revoluționarii din Cugir au dat tonul revoluțiilor din zonă, mai ales la Alba Iulia și mai apoi în județul Hunedoara (Orăștie), dar și satele și comunele aparținând administrativ de orașul Cugir.

Să nu uităm că în aceea perioadă Cugirul era un punct strategic în zonă prin importanța celor două fabrici care funcționau la capacite maximă și a depozitelor de armanent din zonă; de altfel orașul era supravegheat și controlat în permanență de către reprezentanţii Securităţii de stat.

Uzina asigura peste 50% din valoarea producţiei industriale a judeţului, iar produsele sale erau exportate în peste 50 de ţãri ale lumii.

Cugirul a fost declarat oraș-martir prin Decretul 496 din 4 iunie 2002.

În timpul evenimentelor din 21 decembrie – 10 ianuarie au fost înregistrați 10 morți și 70 de răniți, după datele statistice ale membriilor Asociației 21 Decembrie 1989 Cugir.

Comemorarea eroilor Revoluției din decembrie 1989

Pentru ca evenimentele să nu fie date uitării, membrii Asociației 21 Decembrie 1989, reprezentată prin președintele acesteia, Liviu Bulzan, vor organiza luni, 21 decembrie, o comemorare a celor care s-au jerfit în acele zile pentru libertate.

Programul începe la ora 10.00, la crucea ridicată în curtea Poliției orașului Cugir, în amintirea celor doi colegi decedați în data de 21 decembrie 1989.

La ora 14.00, ceremoniile se vor muta la Troița ridicată în amintirea celor căzuți în decembrie 1989, situată în fața Primăriei Cugir. Evenimentul va fi marcat printr-o slujbă religioasă și depuneri de coroane de flori din partea reprezentanţiilor oficialitățiilor locale și județene. Ca în fiecare an, reprezentanţii asociațiilor de revoluționari surori din Alba și Orăștie vor fi alături de cei din Cugir. Evenimente similare se desfăşoară luni şi la Alba Iulia, la troiţele din Piaţa I.I.C. Brătianu şi de pe Bulevardul Transilvaniei. Vor fi slujbă de pomenire a eroilor Revoluţei şi momente solemne.

Sorin Giurcă