SÂMBĂTA albă. Obiceiuri și tradiții înainte de Postul Paștelui. Se gătesc plăcinte și bărbații nu ar avea voie să lucreze

Ultima sâmbătă înainte de Postul Paștelui se numește Sâmbăta albă, din săptămâna brânzei, iar în această zi creștinii își amintesc de o serie de tradiții și obiceiuri.

Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de unul dintre cele patru posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Postul Mare sau Postul Sfintelor Paști este chiar cel mai aspru post pentru creștini și durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor, devenind, astfel, și cel mai lung post. Lăsatul secului are loc în ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”.

Vezi și MESAJE de PAŞTE: Cele mai frumoase gânduri pentru urări și felicitări la prieteni, familie şi colegi, de Învierea Domnului

Pentru începutul Postului Sfintelor Paști există două date de lăsat al secului, una pentru carne, Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, care a avut loc anul acesta în 23 februarie, cealaltă pentru lactate, ouă și pește, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, în 1 martie.

Săptămâna dintre cele două date se numește Săptămâna albă sau Săptămâna brânzei, pentru că, în această perioadă, se mai pot consuma lactate și pește.

În Sâmbăta albă se fac plăcinte și se dau de pomană. Bărbații nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos și nu spală cămăși bărbătești. Se împart colăcei, colivă cu lumânări mici și plăcinte, pentru ca cei ce le dau de pomană să aibă ce mânca pe lumea cealaltă.

Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume. Se mai spune că în Săptămâna albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an viermi în fructe. De asemenea, ca să nu-ți albească părul și să nu orbești, nu e bine să te speli pe față și pe cap, decât dacă pui în albie o bucățică de brânză.

Postul Paștelui începe luni, 2 martie.