Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie, sărbătorită pe 7 iunie. Istoria acestui concept, în lume și în România

Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie este marcată anual pe 7 iunie, având ca scop evidențierea și discutarea impactului salariului minim în economie și societate.

Această zi oferă un prilej pentru organizațiile sindicale, guverne și specialiști să analizeze și să propună măsuri pentru îmbunătățirea nivelului salarial de bază, punând accent pe drepturile lucrătorilor și protecția socială.

În prezent, peste 90% dintre țările lumii au stabilit un salariu minim la nivel național, reflectând preocuparea globală pentru asigurarea unor venituri minime pentru munca prestată.

În România, salariul minim pe economie este un subiect de interes major, având în vedere că un procent semnificativ al angajaților sunt remunerați la acest nivel.

În plus, România se situează în partea inferioară a clasamentului salariilor minime din Uniunea Europeană.

Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie servește ca un moment de reflecție asupra importanței stabilirii unui salariu minim echitabil, care să asigure un trai decent pentru toți lucrătorii, și subliniază necesitatea unor politici publice eficiente în domeniul muncii și protecției sociale.

Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie

Istoricul salariului minim este legat de eforturile de protecție a muncitorilor și reducerea exploatării lucrătorilor, mai ales în perioadele de industrializare accelerată.

Ideea a apărut în secolul al XIX-lea, în contextul Revoluției Industriale, ca reacție la abuzurile asupra muncitorilor, inclusiv femei și copii, plătiți insuficient pentru un trai decent.

În 1894, Noua Zeelandă a devenit primul stat din lume care a introdus un sistem legal de salariu minim.
Australia (1896) și Marea Britanie (1909) urmează cu sisteme similare.

După Primul Război Mondial, prin crearea Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în 1919, ideea protecției salariale devine una globală.

Convenția OIM nr. 131 din 1970 privind fixarea salariului minim recomandă statelor să țină cont de:

• nevoile lucrătorilor și familiilor acestora,
• nivelul general al salariilor,
• costul vieții,
• prestațiile sociale,
• nivelul dezvoltării economice.

Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie: situația în România

Înainte de regimul comunist, salariile erau reglementate prin contracte colective, dar nu exista un „salariu minim” legal, ca în sensul modern.

În perioada comunistă, statul controla toate salariile, iar ideea de „salariu minim” exista, dar în afara pieței libere, într-un sistem planificat.

După 1989, salariul minim pe economie a fost introdus oficial în 1990, odată cu reformele post-comuniste.

De atunci, a fost reglementat prin hotărâri de guvern și ajustat periodic, ținând cont de inflație, productivitate și negocieri cu partenerii sociali (sindicate și patronate).

În prezent, salariul minim brut este de 4.050 de lei.