Principele care a făcut Alba Iulia să renască, în secolul XVII. Prof. univ. Adrian Rusu: „Domnule primar, aștept o statuie”

Prin mulțimea de statui fără o identitate clară amplasate în Cetatea Alba Carolina, un loc de cinste ar merita cel puțin una dintre personalitățile care au marcat istoria Alba Iuliei. Unul dintre cei care ar putea îndeplini cu succes acest rol este principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, cel care „a renăscut Alba Iulia” în secolul XVII.

Aceasta este propunerea profesorului Adrian Rusu de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, prezent vineri la Alba Iulia la vernisajul expoziției „Descoperirile arheologice din Catedrala Romano-Catolică (1907-1914). Valorificarea unui inventar uitat” la Biblioteca Batthyaneum.

Citiți și: FOTO-VIDEO | Expoziție la Biblioteca Batthyaneum: Rochii, bijuterii și obiecte vechi de sute de ani, descoperite în morminte din catedrala romano-catolică

Profesorul Adrian Rusu din Cluj-Napoca a avut o intervenție la deschiderea expoziției de la Biblioteca Batthyaneum, în care pe lângă aprecieri despre exponate și eveniment, a punctat și câteva aspecte despre „capitolele de istorie” care fac din Alba Iulia un oraș special și care merită puse în valoare. Dacă la capitolul influenței austriece stăm bine, nu același lucru se poate spune despre „moștenirea romană”, la care, în opinia profesorului, mai este mult de lucru.

„Aveți câteva capitole de istorie care sunt bine promovate și vizibile și altele care rămân încă foarte umbrite. Aveți foarte mult de lucru la capitolul „moștenirea romană”, cea care a adus de fapt gloria efectivă a Alba Iuliei, adică Alba Iulia princiară. Să nu uitați nicio clipă că acest oraș a fost capitală a Principatului Transilvaniei, singura dată când Transilvania a fost stat de sine stătător”, a spus profesorul Rusu.

„Aici s-a concentrat tot ce era mai bun în Transilvania voievodală”

Profesorul a punctat faptul că în perioada în care Alba Iulia a fost capitala Principatului Transilvaniei, orașul era un centru de modernitate reprezentativ pentru întreaga regiune. „Acest perimetru este acela al fostului castru al Legiunii a XIII-a Gemina, devenită Cetatea Episcopilor de Alba Iulia, un centru de excelență, un centru de cultură, care a concentrat aici tot ce era mai bun în Transilvania voievodală. În acest oraș s-a născut Renașterea în Transilvania, vedeți capela Lazo, de aici a plecat în toată provincia această nouă imagine artistică. Și mai devreme, Transilvania a avut același efect de iradiere culturală în jurul ei. Când au venit Principii și s-au așezat în locul Episcopilor, au instaurat o nouă viziune asupra culturii, au laicizat-o foarte puternic și s-au străduit enorm să facă din această capitală ceva reprezentativ pentru toată Transilvania”, a mai spus Adrian Rusu.

Prof. Rusu: „Domnule primar, aștept o statuie a lui Gabriel Bethlen în acest oraș”

El i-a sugerat primarului Mircea Hava să ridice o statuie a principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, în Cetatea din Alba Iulia.

„Gândiți-vă la figura uriașă a unui principe care a fost Gabriel Bethlen – apropo, domnul primar, aștept o statuie în acest oraș, pentru că a fost marele principe al Transilvaniei care a renăscut Alba Iulia și pentru care merită să ne închinăm cu mare respect. Acest principe a înțeles să concentreze cultele religioase în Alba Iulia, a înțeles importanța unei universități, pe care iată că o aveți. Lui Bethlen îi datorați această inițiativă de a avea un centru universitar la Alba Iulia”, a spus Rusu.

Acesta a mai precizat că este o greșeală să nu fie promovate obiecte sau personalități din istorie pe motiv că „nu sunt românești”, atâta timp cât au influențat evoluția acestui spațiu: „A considera că sunt maghiare, nu sunt românești, nu țin de noi… ce tip de filosofie este acesta în noile conjuncturi europene? Sunt niște lucruri care aparțin de Transilvania și istoria ei”.

Adrian Rusu este cadru didactic universitar asociat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (cursuri de Istoria Bizanţului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă, între anii 1990-1994, istorie generală între 1976-1989, speciale „Istoria culturii materiale şi arheologie medievală”, „Istoria fortificaţiilor medievale”, la Cluj-Napoca, între anii 1990-2004; istorie medievală generală, la Univ. „1 Decembrie” Alba Iulia, 1992-1993). Este membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1998-2000), Comisiei Naţionale de Arheologie (1993, 1998-2000), preşedinte al Asociaţiei Arheologilor Medievişti din România (din 1998-), membru al Comitetului Permanent al Asociaţiei Internaţionale „Castrum Bene” (cercetarea cetăţilor din Europa Central-estică) (1992, preşedinte în anii 2005-2006), membru al Comitetului Român ICOMOS (1999). Premiul Academiei Române în 1985. Premiul „Radu Popa”, al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe anul 2003 (şantierul şi descoperirile de la Frumuşeni, jud. Arad).