1 octombrie, Ziua mondială a cafelei. Povestea uneia dintre cele mai savuroase băuturi

Ziua internaţională a cafelei este marcată, în fiecare an, la 1 octombrie.

Marchează şi momentul în care toţi cei implicaţi în procesul de producere a cafelei – de la fermier şi până la consumator – trebuie să se concentreze pe o serie de activităţi de îmbunătăţire continuă pentru un viitor al cafelei.

Există şapte etape în procesul de realizare a cafelei, pornind de la boaba de cafea şi până la lichidul revigorant din ceaşcă: culegerea boabelor de cafea, apoi, spălarea, uscarea, separarea boabelor în funcţie de mărime şi calitate, prăjirea acestora, degustarea cafelei propriu-zise (cupping coffe) pentru evaluarea profilului de aromă al acesteia în funcţie de dulceaţă, aciditate, senzaţia produsă în cavitatea bucală, echilibru şi aromă, şi în cele din urmă, savurarea unei cafele.

Pentru fiecare dintre aceste etape există persoane special instruite, fiecare cu propria sa expertiză, care joacă un rol extrem de important în producerea cafelei.

Prima Zi internaţională a cafelei dedicată atât producătorilor, cât şi iubitorilor de cafea, a fost marcată la 1 octombrie 2015, şi a coincis cu cea de-a 115-a sesiune a Consiliului Internaţional al Cafelei (ICC) şi cu primul Forum global al cafelei (GCF), desfăşurat în cadrul Expo Milano (1 mai-31 oct. 2015), un eveniment la care au participat peste 150 de state, potrivit www.internationalcoffeeday.org. Decizia privind stabilirea unei zile internaţionale dedicate cafelei a fost luată de statele membre ale OIC, în martie 2014.

Organizaţia Internaţională a Cafelei a fost înfiinţată în 1963, la Londra, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite, deoarece cafeaua verde neprăjită avea o mare importanţă economică şi era una dintre cele mai tranzacţionate mărfuri agricole din lume. OIC administrează Acordul internaţional privind cafeaua (ICA), un instrument important în ceea ce priveşte dezvoltarea cooperării. Primul Acord a intrat în vigoare în 1962 pentru o perioadă de cinci ani. Alte acorduri au fost semnate în 1968, 1976, 1983, 1994 şi 2001.

Cel mai recent Acord a fost adoptat de Consiliu în septembrie 2007 şi a intrat în vigoare la 2 februarie 2011. La data de 4 februarie 2020, Organizaţia Internaţională a Cafelei număra 49 de membri, respectiv 43 de ţări membre exportatoare şi 6 ţări membre importatoare (inclusiv Uniunea Europeană), potrivit www.ico.org.

Etiopia este considerată a fi locul de naştere al arborelui de cafea şi al culturii de cafea. Astăzi, arborele de cafea este cultivat în peste 70 de ţări, în principal în America Latină, Asia de Sud şi Sud-Est, precum şi în Africa, notează site-ul www.umfcv.ro.

Istoria cafelei

Legenda spune cum Kaldi, un tânăr pastor de capre din Etiopia secolului al IX-lea, a descoperit efectele energizante ale cafelei când și-a văzut caprele sărind atât de frenetic încât păreau că dansează. Pastorul a făcut legatura între comportamentul neobișnuit al caprelor și faptul că mâncaseră niște fructe roșii dintr-un mic arbust, notează Historia.

Kaldi a povestit întâmplarea starețului unei mănăstiri, iar acesta a venit cu ideea de a prăji și fierbe apoi fructele roșii, pentru a face o băutură. A aruncat fructele în foc și atunci a fost pentru prima dată când aroma inconfundabilă a ceea ce numim astăzi cafea a invadat aerul nopții. Boabele prăjite au fost măcinate și dizolvate în apă fierbinte: așa s-a făcut prima ceașcă de cafea din lume.

O altă poveste spune că, de fapt, cafeaua a fost descoperită pentru prima dată de un șeic pe nume Omar, discipol al misticii sufiste. Aflat în exil, Omar, care era renumit pentru capacitatea sa de a vindeca bolnavii prin rugăciune, a locuit într-o peștera. Flămând fiind, într-o zi Omar a găsit niște fructe roșii pe care a vrut să le mănânce, dar i s-au părut amare. Le-a prăjit, dar asta le-a făcut și mai tari. În cele din urmă, a încercat să le fiarbă, rezultând un lichid maroniu parfumat care, într-o clipă, i-a oferit o energie nefirească, ce i-a permis să rămână treaz zile întregi.

Descoperirea lui a avut un asemenea succes, încât i s-a permis să se întoarcă acasă, în orașul Mocha, unde a fost ridicat la rangul de sfânt, în timp ce cafeaua a început să se răspândească în întreaga lume arabă.

Oricum ar fi fost, cele mai timpurii dovezi credibile despre cultivarea plantei de cafea și utilizarea boabelor pentru consum apar în mănăstirile sufite din Yemen, la mijlocul secolului al XV-lea. Călugării foloseau băutura pentru a-și prelungi timpul de devoțiune. De asemenea, era recunoscută ca un inhibitor al apetitului în perioadele de post. De aici, traducerile manuscrisului lui Al-Jaziri urmăresc drumul cafelei din Yemen spre celebrele Mecca și Medina, iar mai apoi spre cosmopolitele orașe orientale Cairo, Bagdad, Damasc, Alep, Constantinopol și Istanbul.

În 1511 apare prima interdicție a consumului de cafea. Imamul conservator al curții teologice din Mecca incriminează efectele energizante ale băuturii. În 1524, Suleiman I ridică prohibiția, permițând răspândirea cafelei spre restul Orientului Mijlociu și al Imperiului Otoman.

Până în secolul al XVI-lea, cafeaua devenise o băutură foarte populară în Persia, Egipt, Siria și Turcia, reputația sa fiind sporită de mii de pelerini care vizitau în fiecare an orașul sfânt, Mecca.

Din Orientul Mijlociu, popularitatea cafelei s-a răspândit curând prin Balcani, Italia și apoi în restul Europei – spre Est, până în Indonezia și apoi spre Vest, până în America.

Se pare că prima stație europeană a cafelei a fost insula Malta, care pe atunci nu era considerată parte a Europei, unde a ajuns odată cu sclavii musulmani, care deja o cunoșteau și o consumau.

Cafeaua a devenit treptat o forță atât de puternică, încât a schimbat societatea. Deși băutura preparată și consumată acasă, cafeaua era servită și în cafenelele publice (qahveh khaneh), apărute în sate și orașe din Orientul Mijlociu și din estul Africii.

În aceste cafenele oamenii mergeau să socializeze. Cafeaua și conversația au fost completate apoi cu tot felul de alte forme de divertisment: spectacole muzicale, dans, partide de șah și, cel mai important, bârfe, certuri și discuții despre noutățile zilei.

Curând, cafenelele și-au primit supra-numele de „școli ale celor întelepți”, locul în care oamenii mergeau când voiau să afle ce se mai întâmplă în lume. Așa s-a stabilit prima legătură dintre cafea și viața intelectuală.

sursă: Agerpres