Amplasarea a 23 de busturi, în zona dintre Muzeul Unirii și Sala Unirii din Alba Iulia. Elaborarea PUD, în consultare publică

Primăria Alba Iulia a lansat vineri, 9 decembrie, în consultare publică, propunerile de elaborare a PUD „Amenajare zona cuprinsă între Sala Unirii și Muzeul Națuonal al Unirii Alba Iulia”. 

Potrivit documentației, proiectul vizează amenajarea zonei cuprinse între Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și redenumirea străzii Muzeului în Aleea Corifeilor Unirii.

Obiectivul investiției constă în amplasarea a 23 busturi, în zona verde, în proximitatea trotuarului, la o distanță de minim 3 m față de clădirile din vecinătate (Sala Unirii și Muzeul Unirii).

Înainte de reabilitarea zonei, busturile care fac obiectivul investiției, au fost amplasate în această zonă. O parte au fost mutate în Piata Cetății, iar restul au fost depozitate.

Generația care a înfăptuit Marea Unire, exterminată în beciurile comuniste. Cum și-a tratat părinții fondatori, România Mare

Busturile sunt reprezentări grafice ale personalităților implicate în realizarea Unirii Transilvaniei cu România.

Cele 23 de busturi propuse pentru a fi amplasate în zona situată între Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii îi vor reprezenta pe:

1. Aurel Lazăr (1872-1930) – Lider al Partidului Național Român, membru al Consiliului Național Român Central. După Adunarea Națională de la Alba Iulia, la care a participat ca delegat al cercului electoral Aleșd, a fost ales în Consiliul Dirigent, unde a deținut portofoliul Justiției.

În perioada interbelică, Aurel Lazăr a fost deputat de Bihor, vicepreședinte al Camerei Deputaților (1928-1930) și primar al Oradei (1930)

2. Alexandru Vaida-Voievod (1872-1950) – Lider al Partidului Național Român, membru al Consiliului Național Român Central, Alexandru Vaida Voevod a citit în Parlamentul Maghiar, la 18 octombrie 1918, declarația de independență a națiunii române din Transilvania.

Membru al delegației care a dus actul unirii la București, Alexandru Vaida Voevod a fost cel dintâi ardelean care a ocupat funcția de prim-ministru al României, între decembrie 1919 și martie 1920.

De asemenea, a mai fost prim-ministru în 1932 și 1933.

3. Miron Cristea (1868-1939) – Episcop ortodox de Caransebeș, ales în 1909, Miron Cristea a fost unul dintre oratorii Adunării Naționale de la Alba Iulia.

În 1919 a fost ales mitropolit-primat la Bisericii Ortodoxe, iar în 1925, cu ocazia ridicării la rang de Patriarhie a mitropoliei românești, a fost ales Patriarh.

Pe finalul vieții, Miron Cristea a fost numit de regele Carol al II-lea prim-ministru al României (10 februarie 1938 – 6 martie 1939)

4. Iuliu Hossu (1885-1970) – Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, ales în această demnitate în 1917, Iuliu Hossu a fost unul dintre oratorii Adunării Naționale de la Alba Iulia, fiind cel care a rostit public Rezoluția Unirii.

Personalitate a vieții religioase și publice românești în perioada interbelică, Iuliu Hossu a rămas în Ardealul de Nord, în perioada administrației horthyste, iar după instaurarea comunismului, pentru că s-a opus desființării Bisericii Greco-Catolice, a fost condamnat la închisoare (1950-1955) și domiciliu obligatoriu (1955-1970)

5. Iuliu Maniu (1873-1953) – Lider al Partidului Național Român, Iuliu Maniu s-a implicat activ în procesul Unirii Transilvaniei cu România, fiind ales, pe 2 Decembrie 1918, la Alba Iulia, președinte al Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu care a condus Transilvania până în aprilie 1920.

Președinte al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică (1926 – 1933, 1937 – 1947), după fuziunea dintre PNR și Partidul Țărănesc, Iuliu Maniu a fost premier între anii 1928 – 1930 și 1932-1933.

După instaurarea comunismului, Iuliu Maniu a fost reprimat politic de către noul regim, fiind condamnat la închisoarea pe viață în 1947, pentru ca în februarie 1953 să-și găsească sfârșitul în închisoarea Sighet.

6. Vasile Goldiș (1862-1934) – Lider al Partidului Național Român, Vasile Goldiș a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906-1910) și director al ziarului Românul (1911-1916), principalul organ de presă al luptei politice a ardelenilor.

Membru al Consiliului Național Român Central, Vasile Goldiș s-a implicat activ în procesul Unirii, fiind oratorul care a citit Rezoluția Unirii pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

În perioada interbelică, alături de funcțiile de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent și deputat al PNR, Vasile Goldiș a fost și președinte al ASTRA, între anii 1923-1932.

7. Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919) – Personalitate marcantă a luptei politice românești din Ardeal, fondator al Partidului Național Român, al cărui vicepreședinte (1881-1902) și președinte (1902-1918) a fost.

Lider al mișcării memorandiste, Gheorghe Pop de Băsești a fost condamnat în 1894, în urma procesului de la Cluj.

La 1 Decembrie 1918, a fost ales președinte de onoare al Adunării Naționale de la Alba Iulia, care a decis unirea Transilvaniei cu România.

8. Ștefan Cicio-Pop (1865-1954) – Personalitate marcantă a luptei politice românești din Ardeal, membru PNR, Ștefan Cicio-Pop a fost președintele Consiliului Național Român Central, organismul politic care a coordonat procesul Unirii Transilvaniei cu România.

La 1 Decembrie 1918, a condus ședința Adunării Naționale, fiind ales apoi, în Consiliul Dirigent, ministru al Apărării și Internelor. În perioada interbelică a fost vicepreședinte al PNȚ și președinte al Camerei Deputaților (1928-1931 și 1932 – 1933).

9. Ioan Suciu (1862-1939) – Lider al Partidului Național Român, în a cărui conducere a fost ales în 1905, Ioan Suciu a făcut parte din delegația CNRC care a negociat la Arad, cu Consiliul Național Maghiar, desprinderea Transilvaniei de Ungaria.

La Alba Iulia, a fost însărcinat de către Consiliul Național Român Central cu organizarea Adunării Naționale, fiind cel care a verificat legalitatea credenționalelor delegaților care au participat la ședința din Sala Unirii.

10. Aurel Vlad (1873-1953) – Lider al Partidului Național Român, deputat în Parlamentul Maghiar, Aurel Vlad s-a implicat activ în procesul unirii din poziția de membru al Consiliului Național Român Central, fiind totodată și președinte al CNR Orăștie.

Delegat la Adunarea de la Alba Iulia, Aurel Vlad a fost ales în Consiliul Dirigent, deținând portofoliul Finanțelor.

După instaurarea comunismului, avea să fie arestat în mai 1950, pentru ca în 1953 să-și găsească sfârșitul în închisoarea Sighet.

11. Iosif Jumanca (1893-1949) – Lider al Partidului Social-Democrat din Transilvania, membru Consiliului Național Român Central, Iosif Jumanca a fost unul dintre oratorii Adunării Naționale, rostind discursul prin care socialiștii își exprimau susținerea pentru unirea Transilvaniei cu România.

A fost ales în Consiliul Dirigent, deținând portofoliul Industriei.

În perioada interbelică, a rămas fidel cauzei social-democrației, iar după instaurarea comunismului, Iosif Jumanca a fost arestat, în 1949, găsindu-și sfârșitul în închisoarea Văcărești, în martie 1950.

12. Ion Flueraș (1882-1953) – Lider al Partidului Social-Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Național Român Central, Ion Flueraș a fost vicepreședinte al Adunării Naționale de la Alba Iulia, fiind ales apoi în Consiliului Dirigent, unde a deținut portofoliul Sănătății.

Președinte al Confederației Generale a Muncii, între anii 1926-1938, după instaurarea comunismului Ioan Flueraș a fost arestat, în 1948, și condamnat la 15 ani de închisoare, găsindu-și sfârșitul în temnița de la Gherla, în 1953.

13. Samoilă Mârza (1886 – 1967) – A fost un fotograf român, cunoscut mai ales pentru realizarea singurelor clișee fotografice care surprind Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

La începutul anului 1919, Samoilă Mârza și-a publicat fotografiile într-un album intitulat „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri,” menționat și în ziarul „Alba Iulia” din 10 martie al aceluiași an. Albumul a fost prezentat de către delegația română și la Conferința de pace de la Versailles.

14. Alexandru Averescu (1859 – 1938) – General al Armatei Române în Al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial, figură marcantă a politicii interbelice, președinte al Partidului Poporului, prim-ministru al României în diferite perioade (1918, 1920-1921, 1926-1927), Alexandru Averescu a fost cel care a început pregătirile pentru Încoronarea de la Alba Iulia, demarând proiectul Catedralei Încoronării. În 1930 a fost ridicat la rangul onorific de „Mareșal al României”.

15. Constantin Prezan (1861-1948) – General al Armatei Române în Al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial, fiind comandantul Marelui Cartier General între decembrie 1916 – aprilie 1918 și noiembrie 1918 – aprilie 1920, având un rol decisiv deopotrivă în rezistența României în 1917, cât și în războiul din 1919-1920 din Transilvania și Ungaria. În 1930, Constantin Prezan a fost ridicat la gradul de onorific de „Mareșal al României”

16. Teodor Mihali (1856-1934) Lider al Partidului Național Român, al cărui vicepreședinte a fost începând cu 1905, Teodor Mihali a fost implicat în mișcarea memorandistă, fiind condamnat în 1894 în procesul de la Cluj.

Membru al Consiliului Național Român Central, Teodor Mihali a fost vicepreședinte al Adunării Naționale de Alba Iulia, pentru ca în perioada interbelică să fie prefect al județului Someș (1919) și primar al Clujului (1926, 1927 – 1931).

17. Ioan Rațiu (1828-1902) – Membru fondator al Partidului Național Român, al cărui președinte a fost între anii 1892-1902, Ioan Rațiu a fost unul din principalii autori ai Memorandumului din 1892, fiind condamnat în procesul din 1894 de la Cluj, în timpul căruia a rostit faimoasa frază „Existenţa unui popor nu se discută, ea se afirmă”

18. Take Ionescu (1858-1922) – Figură marcantă a politicii românești în secolele XIX-XX, Take Ionescu, deși liberal în tinerețe, s-a consacrat politic în rândul conservatorilor, pentru ca în 1908 să înființeze Partidul Conservator-Democrat, fiind ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1891-1895), al Finanțelor (1904-1907)) și de Interne (1912-1913).

După izbucnirea Primului Război Mondial, Take Ionescu a fost printre cei importanți susținători ai alianței cu Antanta, pentru ca în perioada interbelică să fie prim-ministru al României (decembrie 1921 – ianuarie 1922).

19. Ion. I. C. Brătianu (1864-1927) – Personalitate marcantă a României moderne, președinte al PNL între 1909 și 1927, prim-ministru al României în diferite perioade (1909-1911, 1914-1918, 1918-1919, 1922-1926, 1927), Ionel Brătianu se numără printre creatorii României Mari.

20. Ioan Nistor (1876-1962) – Istoric, lider unionist bucovinean, membru al Academiei Române (din 1911), Ioan Nistor a fost personalitatea decisivă în procesul unirii Bucovinei cu România, fiind cel care a redactat „Actul Unirii”, votat în 28 noiembrie 1918. În perioada interbelică, a fost ministru în diferite guverne liberale (Ion I.C. Brătianu și Gheorghe Tătărăscu), iar după instaurarea comunismului, a fost arestat în 1950 și condamnat la 5 ani de închisoare, eliberându-se în 1955.

21. Pantelimon Halippa (1883-1979) – Lider unionist basarabean, membru în conducerea Sfatului Țării, organismul politic care a coordonat procesul Unirii Basarabiei cu României, Pantelimon Halippa a avut carieră politică importantă în perioada interbelică, formațiunea sa – Partidul Țărănesc din Basarabia – fuzionând cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache.

A fost ministru în diferite guverne național-țărăniste. După instaurarea comunismului, Pantelimon Halippa a fost arestat în 1950, eliberându-se în 1957.

22. Vasile Lucaciu (1852-1922) – Lider al Partidului Național Român, membru marcant al mișcării memorandiste, condamnat de autoritățile maghiare în procesul de la Cluj, Vasile Lucaciu s-a refugiat în România în 1914, fiind un militant activ pentru intrarea României în război alături de Antanta, pentru unirea Transilvaniei.

În toamna anului 1918, Vasile Lucaciu pleacă în Occident, pentru a susține, pe lângă liderii aliați, cauza unirii Transilvaniei, astfel că nu participă la Adunarea de la Alba Iulia.

23. Iancu Flondor (1795-1864) – La 14/27 octombrie 1918, din inițiativa lui Iancu Flondor și Sextil Pușcariu s-a organizat la Cernăuți Marea Adunare Națională Română care s-a proclamat Adunare Constituantă, întrunită în sala „Palatului Național” din Cernăuți, în prezența a peste 150 de delegați.

Documentul original al Proclamației din 15/28 noiembrie 1918 de Unire a Bucovinei cu Regatul României se găsește în Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naționale ale României.

Tot în acest fond personal este inclusă adresa Președintelui Congresului General al Bucovinei către primul-ministru al Guvernului României, prin care i se aduce la cunoștință hotărârea luată în Sala Sinodală din Cernăuți. Moțiunea de Unire a fost adoptată cu unanimitate de voturi.