Banii trimiși de familie unui deținut aflat în închisoare pot fi reținuți pentru plata despăgubirilor. Ce a decis CCR

Banii trimiși de familie persoanelor aflate în închisoare pot fi folosiți pentru plata obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Curtea Constituțională a respins o excepție ridicată de un deținut căruia penitenciarul îi reținuse sumele primite de la familie.

Decizia Curții Constituționale nr. 227 din 12 martie 2026 a fost publicată marți, 15 septembrie, în Monitorul Oficial.

Cazul a pornit de la o contestație formulată de un deținut împotriva unei măsuri prin care penitenciarul i-a poprit sumele de bani primite de la familie.

Acesta a susținut că reținerea banilor trimiși de familie ar reprezenta o formă de executare extinsă, fără existența unui titlu executoriu în acest sens.

Publicitate

Ce prevede legea pentru banii aflați în conturile deținuților

Articolul 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013 stabilește modul în care pot fi folosiți banii persoanelor condamnate.

Sunt avute în vedere:

• cotele din banii obținuți pentru munca prestată;
• sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei;
• banii pe care persoana condamnată îi avea asupra sa la intrarea în penitenciar.

Aceste sume sunt evidențiate în fișa contabilă nominală a persoanei condamnate și pot fi folosite, între altele, pentru „îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare”.

În practică, regula poate viza inclusiv bani trimiși de familie unei persoane aflate în penitenciar, atunci când condamnatul are de achitat obligații civile stabilite prin hotărârea penală.

Ce a decis Curtea Constituțională

CCR a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Curtea a constatat că autorul a enumerat mai multe prevederi din Constituție despre separația puterilor, înfăptuirea justiției și competența instanțelor, însă nu a explicat concret în ce mod norma contestată ar încălca aceste prevederi.

Judecătorii constituționali au arătat că simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Dacă CCR ar fi construit singură argumentele pe care autorul excepției nu le-a formulat, Curtea s-ar fi substituit acestuia și ar fi efectuat practic un control de constituționalitate din oficiu, ceea ce legea nu permite.

Prin urmare, CCR a decis, cu unanimitate de voturi:

„Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013.”

Decizia este definitivă și general obligatorie.

CCR nu a analizat constituționalitatea regulii pe fond

Un element important este că decizia nu trebuie interpretată ca o hotărâre prin care CCR a constatat expres că prevederea este constituțională în urma unei analize pe fond.

Excepția a fost respinsă pentru un motiv procedural: criticile formulate nu au fost suficient motivate pentru ca judecătorii constituționali să poată analiza existența unei contradicții între lege și Constituție.

Judecătoria Timișoara, instanța care a sesizat CCR, apreciase însă că limitarea dreptului de proprietate poate fi justificată atunci când este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și respectă principiul proporționalității.

Instanța a mai arătat că statul poate institui mecanisme speciale pentru recuperarea creanțelor, inclusiv a despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată datorate de persoanele condamnate.