BLAJ: Dosarul de beatificare al călugărului vindecător Mihai Neamțu va fi trimis la Roma de către Biserica Greco-Catolică

Sesiunea de Încheiere a fazei Arhieparhiale a Cauzei de beatificare și canonizare a călugărului Mihai Neamțu, mort la data de 23 iunie 2000, s-a desfășurat la Blaj, în data de 14 decembrie 2020.

Actorul Cauzei de beatificare și canonizare a acestuia este cardinalul Lucian Mureșan. Ancheta, deschisă pe 14 septembrie 2018, a cercetat viața, virtuțile eroice, faima de sfințenie și a semnelor Slujitorului lui Dumnezeu, transmit reprezentanții Bisericii Greco-Catolice, prin Biroul Arhieparhial de Presă.

În prezența Oficialiilor Tribunalului Cauzei, s-a dat citire Instrumentului de încheiere, urmând ca Actele Cauzei să fie transmise Congregației Cauzelor Sfinților de la Roma.

La final, Delegații Episcopali, și-au exprimat gratitudinea față de membrii Tribunalului și le-au acordat binecuvântarea arhierească.

A fost rostită de către Postulatorul, Pr. Cristian Barta, rugăciunea pentru beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu Mihai Neamțu.

Cine a fost Mihai Neamțu

Călugărul Mihai Neamţu, din localitatea sătmăreană Prilog, a fost propus pentru beatificare de către Biserica Catolică. Dacă în jurul său sunt multe legende şi mistere, potrivit mărturiilor oamenilor, el reuşea să vindece bolnavii cu ceaiuri şi rugăciuni.

Mihai Neamţu s-a născut în 12 octombrie 1924 în Prilog, într-o familie săracă, dar muncitoare. În tinereţe a vrut să se călugărească, a mers la mănăstirea din Bixad, dar după mai bine de un an, din cauza semiparaliziei sale, a fost convins să se întoarcă acasă.

Aici, pentru a-şi câştiga existenţa, a început să repare pălării sau să adune plante pentru Plafar. Din cauza bolii, el vorbea cu dificultate. Singura care l-a înţeles a fost sora lui, Ana, care i-a stat alături până la moarte, pe 23 iunie 2000.

Lumea a început să meargă la el pentru rețetele și recomandările de rugăciuni vindecătoare. Pe vremea comuniștilor, oamenii îl vizitau în ciuda interdicțiilor.

A fost şi persecutat, anchetat și supravegheat, dar a continuat să îi ajute pe oameni cât a putut.

Bolnav fiind, el ar fi avut o vedenie, în care i s-ar fi dat să aleagă dacă să devină sănătos sau să aibă darul de a-i trata pe alţii, iar el a ales să îi ajute pe ceilalți.

Atunci ar fi descoperit plantele. Mergea şi culegea plante şi ierburi din păduri. Avea un contract cu Plafarul din Satu Mare, le usca și le ducea acolo.

Încet-încet, vestea i s-a dus prin viu grai. La început, apăreau localnicii la poarta lui pentru a fi vindecaţi, apoi cei din satele învecinate, judeţele vecine şi întreaga ţară. Deşi au auzit mulţi despre el, numele său era rostit oarecum în şoaptă, în cadru restrâns. A fost monitorizat şi de Securitate, dar până la urmă nu a fost considerat un pericol.

După Revoluţie, Biserica Greco-Catolică a revenit în legalitate şi s-a reconstituit parohia din Prilog, care are doar 50 de credincioşi, din care o jumătate sunt plecaţi peste hotare.

Cu toate acestea, între anii 1995-1998, cu sprijinul credincioşilor, în special al celor plecaţi, în curtea casei călugărului a fost ridicată o mănăstire, cu hramul „Mihail şi Gavril”.

La poarta călugărului a început să se adune lumea iar unii veniţi din depărtări se cazau peste noapte la oameni din sat.

Nu a cerut bani de la nimeni.

Mulţi n-au crezut în puterile lui Mihai, au mers la el doar ca să verifice dacă se confirmă diagnosticul şi dacă poate să dea un verdict. După Revoluţie, când n-au mai existat atâtea restricţii, lumea care aştepta la poarta lui era tot mai multă.

La 18 ani de la moartea călugărului Mihai, a fost deschis procesul de beatificare pentru trecerea lui în rândul sfinţilor. Nu doar Biserica îşi aminteşte de el, ci mulţi dintre cei pe care i-a ajutat.

Procedeul de beatificare începe în ţară, primul dosar îl face Episcopia, se caută documentele cu privire la viaţa lui Mihai, iar dosarul este trimis la congregaţia de la Roma, unde se cercetează din nou.

Surse: Biroul de presă al Bisericii Greco-Catolice, Agerpres, Digi24