Bulgarii din Vințu de Jos, o comunitate adesea uitată din istoria multiculturală a Transilvaniei

În apropiere de Alba Iulia, pe valea Mureșului, în comuna Vințu de Jos, o mică comunitate de bulgari a lăsat urme semnificative în istoria locală și a reprezentat un capitol interesant și adesea uitat din istoria multiculturală a Transilvaniei.

Comuna Vințu de Jos a fost un punct strategic important datorită căii ferate și proximității de centre administrative. Aici s-au stabilit, printre alte comunități, și bulgari, cel mai probabil în perioada secolelor XVII–XIX, în valuri de migrație, scriu reprezentanți ai comunității din Vințu de Jos, pe Facebook.

În peisajul multicultural al Transilvaniei, printre comunități binecunoscute ca cea săsească sau maghiară, se ascunde povestea unei comunități mai puțin cunoscute – cea a bulgarilor din Vințu de Jos.

Originea bulgarilor din Vințu de Jos

Sosirea bulgarilor în Transilvania nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unor împrejurări istorice complexe. Potrivit sursei citate, în marea lor majoritate, bulgarii au fost refugiați de religie ortodoxă sau greco-catolică care au fugit de prigoanele otomane din Balcani.

Printre ei se numărau meșteșugari pricepuți și grădinari renumiți, cunoscuți în special pentru măiestria lor în cultivarea legumelor.

O altă categorie importantă de bulgari era formată din foștii militari și persoanele atrase de statutul special pe care regiunea îl avea în cadrul Imperiului Habsburgic.

Este posibil ca o parte dintre acești bulgari să fi fost pașoptiști sau coloniști aduși de habsburgi pentru a sprijini dezvoltarea economică a zonei, mai notează reprezentanții comunității din Vințu de Jos.

Un patrimoniu cultural bogat

Bulgarii au adus cu ei un întreg univers cultural care avea să îmbogățească mozaicul local. Obiceiurile culinare specifice au fost printre primele elemente care s-au integrat în viața cotidiană locală. Zacusca, de exemplu, are variante similare și în cultura bulgară.

Limba bulgară a fost păstrată în familie pentru mai multe generații, transmisă cu grijă de la părinți la copii ca un simbol al identității etnice. Aceasta a lăsat urme și în româna vorbită local, lingviștii observând uneori un accent distinct care trădează originile bulgare ale unor familii.

Din punct de vedere religios, bulgarii și-au construit propriile lăcașuri de cult – biserici sau capele, în funcție de confesiunea lor și de resursele disponibile.

Situația actuală

Astăzi, urmașii bulgarilor din Vințu de Jos sunt în mare parte asimilați. Totuși, unele familii păstrează cu mândrie amintirea originilor lor. În actele oficiale din perioada interbelică sau austro-ungară, dar și în povestirile de familie transmise din generație în generație, apar frecvent mențiuni ale strămoșilor bulgari.

Aceste mărturii documentare și orale constituie astăzi principalele surse pentru reconstituirea prezenței bulgare în zonă, oferind indicii prețioase despre această comunitate aproape uitată.

O legendă locală spune că „primii bulgari au venit la Vințu aducând semințe de roșii nemaivăzute și o carte groasă de rugăciuni scrisă cu litere ciudate. S-au așezat lângă râu și, într-o singură vară, grădinile lor au înverzit de parcă Mureșul le-ar fi binecuvântat. Țăranii locali, uimiți de priceperea lor, au spus că Dumnezeu i-a trimis <să învețe pământul cum să rodească mai bine>”.

sursa, foto: Facebook – comunitatea Vințu de Jos, Alba, România