Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

Cum a fost filat și capturat de Securitate Ion Gavrilă Ogoranu, cu ajutorul unui bilet de tren cumpărat din Gara Alba Iulia

Publicat

În urmă cu 45 de ani, Securitatea reușea să îl captureze pe liderul rezistenței anticomuniste din Munți Făgărașului, Ion Gavrilă Ogoranu, omul care reușise să supraviețuiască în clandestinitate timp de 28 de ani, o parte din ei ascuns la Galtiu, județul Alba. 

Arestarea acestuia, la sfârșitul lunii iunie 1976, este relatată pe contul de Facebook al Fundației care îi poartă numele.

”În ziua de 29 iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu era capturat de forțele Securității, în timpul uneia din incursiunile sale clandestine la Cluj.

Începând din 1948, timp de 28 de ani, liderul rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgărașului devenise cel mai căutat om din România.

Timp de 7 ani, între 1948 și 1955, el a acționat în cadrul grupului de partizani al cărui lider a devenit.

După destructurarea acestuia de către Securitate, Gavrilă și-a petrecut alți 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduș.

Ion Gavrilă Ogoranu la sediul fostei Securități din Sebeș. Foto: Romania libera – Ediția de Transilvania Banat

Ana Săbăduș, mamă a doi copii, l-a adăpostit pe Gavrilă cu o credință nelimitată în Dumnezeu, deși era conștientă că, dacă ar fi fost descoperit, și ea ar fi fost condamnată la moarte.

Ion Gavrilă Ogoranu purta cu el două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preț uriaș, iar conducerea Securității considera capturarea sa o miză de prim interes.

“Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre.

Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare.

Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”, afirma colonelul de Securitate Pavel Aranici în 1960.

Dosarul său de urmărire conține peste 11.000 de file, cuprinzând un șir continuu de acțiuni operative desfășurate pe tot cuprinsul țării și peste hotare, în rândurile exilului, cu un singur scop: prinderea lui Ion Gavrilă.

Sute de oameni care în decursul existenței lor și-au intersectat destinele cu cel al luptătorului făgărășean, familie, rude, prieteni, colegi de școală, liceu sau facultate, camarazi din armată, fete care au schimbat chiar o vorbă în tinerețe cu el, toți au devenit obiective urmărite permanent de Securitate.

Vezi și: DOCUMENTAR Alba24: Ion Gavrilă Ogoranu din Galtiu, ”fantoma” vânată de securitate timp de 29 de ani. Portret de erou

Portretul său robot, realizat de specialiști în antropologie (singurele fotografii cu Gavrilă datau din anii 1940, iar acum trecuseră aproape trei decenii!) fusese dat pentru observație tuturor gărilor, oficiilor poștale, ocoalelor silvice din România.

Toate unitățile teritoriale ale Securității și Miliției aveau în vedere “problema Gavrilă”. Securitatea nu putea ști nici măcar dacă trăiește sau a murit, de mai este în țară ori a reușit să treacă în Occident.

Iar acest lucru era deosebit de frustrant pentru instituția care pretindea că știe tot ce se petrece în România.

Sub protecția lui Nixon

În plus, încă de la ultima vizită a lui Richard Nixon în România, acesta îi înmânase lui Ceaușescu o listă cu nume de anticomuniști români, despre a căror soartă președintele american se interesase personal, solicitând protecția lor.

Având nevoie de sprijinul SUA, dictatorul se angajase că va respecta drepturile fundamentale ale acestor persoane.

Deci, pentru Securitate, problema era cu atât mai delicată. Motiv suficient pentru ca, după arestarea lui, securiștii să se poarte cu mănuși în tot timpul celor 6 luni de anchetă.

Ion Gavrilă Ogoranu a fost capturat la Cluj, în acea dimineață de vară, în cadrul unei operațiuni minuțios pregătite de Securitate, care a mobilizat un impresionant efectiv de cadre.

Anumite indicii puse cap la cap, printre care și deplasările Anei Săbăduș, căsătorită între timp, clandestin, cu Gavrilă, sub binecuvântarea unui preot greco-catolic, îi făcuse pe securiști să strângă lațul urmăririi în jurul locuinței din Galtiu, comuna Sântimbru.

Ion Gavrilă mai făcuse unele deplasări, inclusiv la Cluj, la vechii săi camarazi, ajunși oameni realizați profesional, pentru a tatona posibilități de ieșire fără riscuri din clandestinitatea de aproape trei decenii.

Biletul cumpărat din gara Alba Iulia

Cumpărarea de către Ana Gavrilă, din Alba Iulia, a unui bilet CFR, fusese atent monitorizată de Securitate.

Și Gavrilă fusese monitorizat profesionist pe toată durata drumului. Arestarea este și ea relatată, nu fără un pic de umor, de eroul anticomunist în memoriile sale (volumul II):

„Am menționat înainte că mai în fiecare an mă duceam la Cluj. Îi vizitam pe profesorii Gavrilă și Grecu. La data aceea așteptam răspunsul de la ing. Emil Cosgarea, fostul meu coleg de la liceu.

În acest an am amânat drumul până să se facă mai cald: nu excludeam posibilitatea că ar fi trebuit să dorm în vreo pădure.

Ca să nu fiu obligat să scot bilet de tren la Sântimbru-haltă și să se mire casierul cine-o fi străinul ăsta, m-am înțeles cu soția să cumpere biletul de la agenția de voiaj din Alba-Iulia pentru un tren de noapte; mă urcam de cealaltă parte a stației.

Am procedat și de data aceasta la fel. Ceea ce n-am bănuit: soția era urmărită de Securitate pas cu pas. Desigur că cineva o pândea din casele vecinilor.

La biroul de voiaj, casiera a întârziat cu vânzarea biletului. A intrat în camera vecină, apoi a întrebat-o din nou unde să fie biletul, fără ca soția să dea vreo importanță acestui fapt.

Urcându-mă în tren, conductorul a venit imediat să întrebe de bilet. S-a uitat un pic cam lung la mine, dar n-am bănuit nimic rău atunci.

Curând, lângă mine s-a suit un singur bătrân, cu o bocceluță. A intrat în vorbă despre vreme, recoltă, așa cum fac călătorii.

Ajuns la Cluj încă pe întuneric și coborând din tren, bătrânul m-a invitat să mergem împreună cu un taxi:

– E la nepotul meu taxi și nu ia nimic la dumneata!

Un nepot tânăr mă invita într-o mașină cu ușile deschise. Am refuzat spunând că nu mă grăbesc și că aștept să se facă ziuă. N-am bănuit nimic rău nici atunci.

Am mers pe jos până în piața alimentară. M-am pierdut printre miile de oameni de acolo. Apoi am plecat spre parcul de pe Someș, spre locuința inginerului Cosgarea.

Îmi fusese coleg de liceu, îl vizitasem și în toamnă; îmi promisese că va vorbi cu Aurel Micu din Săvăstreni-Făgăraș, ca să afle când va veni fratele său din America. Acum vroiam să-i aflu răspunsul.

Emil era căsătorit cu o colegă de-a mea de la Academia Comercială Brașov, de care mă temeam să nu mă recunoască. De aceea trebuia să-l întâlnesc numai pe el.

În așteptare, m-am așezat pe o bancă în parc pe unde Emil ar fi ieșit să meargă la lucru. Dar trecuse ora 7 și din casă n-a apărut nimeni.

Am uitat să spun că înainte, în timp ce stăteam pe bancă, în parc a apărut un grup de tineri, care cu roaba, care cu lopeți și cu târnăcoape.

M-am uitat la ei, păreau a nu prea avea chef de lucru. Îmi și ziceam: “Ăștia-s ca la casa de nebuni: doi încarcă, doi descarcă, nu-i nimic, treaba să meargă”.

Văzând că Emil nu iese pe poartă, m-am îndreptat spre casa acestuia. Locuia la parterul clădirii.

Chiar atunci, din casă s-a ivit fiul lui, un tânăr de 20 de ani, pe care l-am recunoscut după înfățișare:

– Bună dimineața, tăticul îi acasă?
– A plecat la lucru.
– Pe unde , că pe poartă nu l-am văzut?
– Mai există o poartă. Dar e mămica acasă. Mămico, te caută cineva.

Deci trebuia să vorbesc cu soția lui Emil. Am dat bună dimineața.

– Doamnă, îl caut pe Emil. Nu știți unde lucrează azi?

Drept răspuns, soția îngălbeni, își reveni totuși și îmi spuse că nu știe unde poate fi găsit, dar că vine pe la ora unu acasă.

Am dat bună ziua și am plecat. în toamnă vorbisem numai cu Emil și-mi promisese că nu-i va spune nimic soției.

Pesemne că Emil, totuși, i-a spus, urmarea fiind agitația dânsei, care, se pare, m-a recunoscut.

Capturarea

Am ieșit și eu pe poarta a doua, părăsind parcul și luând-o pe o străduță ce duce la muzeul de istorie de pe strada Sindicatelor.

Din urmă, în fuga mare, trec pe lângă mine muncitorii cu roaba și târnăcopul și se postează înainte-mi cu mâinile în buzunare. Doi tineri voinici, veniți din spate, mi se prind de brațe cu toată puterea.

– Nici o mișcare, Gavrilă, că tragem. Ai vreo armă?

– Da, am un briceag, am răspuns eu. Nu mai faceți demonstrații de forță, că nu mă opun. Se opriseră trecătorii și securiștii îi îndemnau să circule.

Din urmă a venit o mașină cu doi vlăjgani. M-au introdus în spate, ținându-mă în continuare strâns de mâini.

Peste câteva minute eram la Securitate, la Cluj, pe strada Dragalina.

“Doamne, mi-am zis, Tu poți intra și aici!” Sunt condus pe o ușă, într-o cameră, în fața unui bărbat înalt, în civil, bine îmbrăcat.

Mă primi cu un aer de superioritate și cu ironie.

– Bună ziua, domnule Gavrilă!

– Bună ziua, am răspuns eu.

– Ce mai faceți, sănătos?

– Sănătos, mulțam de întrebare.

– Ce mai e pe la Galtiu? Întrebarea m-a surprins: știau și de unde vin.

– Eu știu?… Poate știți dumneavoastră mai bine decât mine.

– Ei, nu te speria! Dumneata nu știi că ești un om liber?

– Se vede cât de liber sunt, am răspuns eu.

– Nu vă vine să credeți, dar, după legile republicii, dumneata ești un om liber! Repet, ești un om liber!

– Domnule, mă iertați că nu vă cunosc gradul… (“colonel”)… domnule colonel, cred că ați putea face glume mai bune cu mine.

– Nu-ți vine să crezi?

Între timp, cei doi tineri care m-au arestat intrară în cameră și unul începu:

– Mergeam la facultate la examene și l-am întâlnit. L-am recunoscut.

Am înțeles că asta era versiunea ce vroiau să mi-o insufle: să cred că m-au arestat întâmplător.

– Îmi pare bine că am fost arestat de niște colegi, am spus eu cu amărăciune. Mă socotesc încă student, altă calitate în viață încă n-am dobândit.

– Suntem tari, domnule Gavrilă, se proțâpi înfumurat colonelul în fața mea.

– Cu oameni atât de vigilenți nu puteți fi decât tari.

Tinerii au ieșit din cameră.

– Suntem tari în exterior, domnule Gavrilă. Ați vrut să vină americanii. Iată, noi i-am adus. A venit președintele Statelor Unite la București, se plimbă prin țară. Și n-au venit chemați de voi, care îi iubiți, ci aduși de noi, care-i disprețuim. Ce zici de asta, domnule Gavrilă?

– Ce să zic, am răspuns, ar trebui să le fie rușine.

Colonelul prinse apoi să mai întrebe unde am stat 21 de ani.

– Domnule colonel, eu, astă noapte, n-am dormit. Lăsați-mă să-mi trag sufletul și să mă obișnuiesc cu noua situație. Aveți tot timpul să mă întrebați de aici înainte.

– Desigur, desigur, și nici nu ați mâncat! Vi se va aduce masa. Dar mai întâi vă vom îmbrăca mai pe potriva dumneavoastră.

Un tânăr a sosit cu un costum de haine, elegant, pe măsura mea, singurul lucru ciudat la el fiind nasturii de la veston: metalici, mari, cât niște farfurioare, și foarte grei. M-a îndemnat să mă dezbrac de tot.

– Ați suferit vreo operație chirurgicală?

– Nu!

– Aici? Ai fost rănit?

– Îi zgârietura ce mi-ați facut-o în primăvara lui 1954. Acum sunt ca Bîrzoi, am zâmbit eu amar, când m-am văzut îmbrăcat cu farfurioarele pe piept. Colonelul n-a înțeles aluzia.

Între timp, un tânăr a adus o tavă cu mâncare.

– E de la popota noastră, mi-a zis colonelul.

– Se pricepe bucătarul să pregătească, păcat că nu știe cât poate mânca un om. De ce mi-a pus atâta?

– Cu oaspeți rari, și-a permis să o facă, mi-a răspuns ironic.

A stat tot timpul cât am mâncat, apoi:

– Acum veți merge să vă culcați, mi-a spus colonelul după ce i-am mulțumit pentru masă.

Alți doi tineri m-au luat în primire și m-au dus într-o cameră unde era un pat curat, perne și plapumă.

M-am dezbrăcat și am intrat în pat. Cei doi tineri s-au așezat la o masă.

Se înțelege că nu puteam adormi. Căutam să-mi adun gândurile: deci știau de unde vin și n-avea rost să neg. Mergeam cu presupunerea mai departe.

Dacă mi-a spus că vin de la Galtiu. înseamnă că știu mai multe. Mă întrebam însă cât știu. Eram decis să neg orice legătură cu altcineva din afara familiei soției.

Neputând dormi, am intrat în vorbă cu paznicii mei.

Erau din Munții Apuseni (sărace Iancule, ce ți-au ajuns nepoții!), învățători (desigur, plata era mai bună la Securitate).

M-au întrebat dacă eram rudă cu profesorul Gavrilă de la boli infecțioase, cel ce murise de curând. Le-am răspuns că eram consăteni.

Bănuiam că-i o stratagemă povestea cu moartea profesorului, pentru a recunoaște că am avut legătură cu dânsul.

Cum voi afla mai târziu, faptul era adevărat. Mi-au povestit apoi multe întâmplări cu Securitatea, între care modul cum colegul meu de facultate, Emil Mărcuș, a reușit în 1948 să treacă Dunărea, parcurgând o serie de aventuri.

M-am mirat de unde le știau, ei neavând atunci decât 2-3 ani. Pesemne, lucrurile acestea le studiau la Securitate.

La amiazi mi-au adus altă mâncare, seara cina, fără să mă supere cineva cu ceva.

YouTube video

La ora 15, cei doi paznici s-au schimbat cu alți doi, la 23 cu alții. Schimburile 2 și 3 nu mai erau la fel de vorbărețe ca și cel dintâi.

La Securitate

A doua zi am fost dus în altă încăpere. La o masă erau trei inși: colonelul de Securitate din ajun, stând în picioare, iar doi ședeau pe scaune și li se acorda importanță.

Dacă ăsta-i colonel, mi-am zis eu, ceilalți trebuie să fie mai mari. Se uitau la mine plini de curiozitate.

– Tocmai îi spuneam domnului Gavrilă că dumnealui e om liber și dânsul a răspuns că aș putea face glume mai bune.

– Domnule colonel, am intervenit, eu nu vă pun la îndoială bunăvoința, în definitiv n-am avut nimic personal unul cu celălalt, dar cred că soarta mea se va decide la București.

– Într-adevăr, interveni personajul din mijloc, zâmbind, am venit de la București, anume pentru lucrul acesta.

– Cu avionul? am întrebat eu cam fără rost.

– Cu avionul, spuse acesta, și vom pleca imediat spre București.

N-au mai întrebat nimic: întrevederea luase sfârșit. Am fost dus înapoi în cameră.

Peste un sfert de oră mă aflam instalat într-o dacie, între colonelul Nagy și o gorilă ce sta permanent cu mâna în buzunar, pe pistol. în față se aflau șoferul și generalul Gergely, cum aveam sâ aflu mai târziu.

Securiștii din Alba Iulia, luați în râs de colegii de la Cluj și București

La plecare mi-au adus o pereche de ochelari fumurii, ca să nu mă recunoască cineva. Pe drum se angajau în discuții fără importanță, în care eram cuprins și eu.

M-au întrebat insistent dacă n-am fost în acest timp, vreodată, la Turda sau la Ocna-Mureș și s-au mirat că am răspuns negativ.

Când am ajuns în dreptul Sântimbrului, eu luându-mi rămas bun de la locuri pentru totdeauna, generalul Gergely, ghicindu-mi gândurile, mi-a spus:

– Nu fi supărat, că ai să revezi locurile acestea curând… La care eu am zis:

– Nu prea cred!…

Trecând prin Alba-Iulia prin fața Securității a făcut, ironic, observația: “Ăștia, pesemne, studiază cazul Gavrilă!”

Tot timpul au păstrat legătura radio cu o mașină ce venea ir urma noastră, însă care nu a apărut niciodată lângă noi, dar și cu alte posturi de pe traseu.

La fiecare popas turistic se ivea un personaj alături, pe șosea, salutându-i radios. Au oprit pentru masă la Sebeș și pe Valea Oltului.

Pe la ora patru după masă intram pe poarta Securității de pe calea Rahovei, salutați în bloc de securiști întâlniți la uși. Îmi dădeau tot atâta importanță și mie cât și celorlalți.

S-au oprit în camera nr. 1 de pe coridorul de la etajul I. Luam contact pentru prima dată cu o cameră de anchetă: două birouri așezate perpendicular, în dreapta ușii, două fișetun metalice, încuiate și sigilate, unul lângă altul, în partea stângă, lângă perete, iar în dreptul geamului – un pat de campanie cu așternut curat.

Geamul mare cât peretele era prevăzut cu gratii imense și avea și perdele. În față, o grădină cu flori și cu plopi bătrâni. Dincolo, strada cu tumultul ei.

“Aici ți-e reședința”, îmi zise generalul. “Fă-te comod, domnul colonel va avea grijă de tot ce ai nevoie.” (…)”.

A trăit până la 83 de ani

În ciuda celor patru condamnari la moarte pronunțate de tribunalele staliniste, Ion Gavrilă Ogoranu a trăit până la 83 de ani.

A reușit să înfrunte cu arma în mână regimul instalat de ruși România și când acest lucru nu a mai fost posibil, a reușit să se ascundă.

Zeci de ani, Gavrilă Ogoranu a fost pentru Securitate o fantomă și o sperietoare, principalul inamic al statului… un ”bandit”, cum îl numeau birocrații aparatului de represiune, în documentele pe care le întocmeau.

A fost grațiat la insistența președintelui american Nixon și a secretarului de stat Kissinger și a trăit în continuare la Galtiu, cu femeia care l-a ascuns și care l-a iubit o viață.

FOTO: Ion Gavrilă Ogoranu, fotografie din timpul filajului efectuat de Securitate, anii 1980. Sursa: CNSAS

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Publicitate

EVENIMENT

Scriitorul Salman Rushdie, atacat în timpul unui eveniment la New York, este în stare gravă. Cine este autorul

Publicat

Scriitorul Salman Rushdie a fost atacat vineri în timpul unui eveniment desfăşurat în statul american New York. A fost operat de urgență, în prezent fiind conectat la un ventilator și neputând să vorbească, scrie presa americană.

Starea sa este gravă, iar semnele nu sunt bune, spune chiar agentul său literar. „Veștile nu sunt bune; Salman își va pierde probabil un ochi; nervii din brațul său au fost secționați; iar ficatul său a fost înjunghiat și afectat”, a spus Andrew Wylie, agentul său de carte.

Scriitorul a fost atacat pe scenă, în timp ce participa la un eveniment din Chautauqua, o localitate din vestul statului New York.

Cine este suspectul arestat

Poliția a arestat un suspect. Este Hadi Matar, în vârstă de 24 de ani, care a intrat la eveniment la fel ca și ceilalți participanți, spune poliția.

El este cel care a sărit pe scenă, unde l-a înjunghiat pe Rushdie cel puțin o dată în zona gâtului și cel puțin o dată în abdomen.

Mark Sommer de la Buffalo News a declarat pentru canalul de știri BBC că atacatorul ar fi apărut din public purtând o mască neagră, a sărit pe scenă și a început să-l atace pe Rushdie.

La scurt timp după aceea, 10-15 persoane care se aflau acolo pentru a asista la conferință s-au repezit în ajutorul lui Rushdie și l-au imobilizat pe agresor.

Rushdie a rămas la pământ timp de aproximativ cinci minute înainte de a fi ajutat să se ridice și să iasă de pe scenă. Ulterior, a fost evacuat cu un elicopter.

Peste 30 de ani petrecuți sub amenințarea morții

Autorul britanic născut în India, ameninţat cu moartea timp de mai multe decenii pentru scrierile sale, ar fi fost înjunghiat în zona gâtului, potrivit poliţiei statului New York şi martorilor, notează Reuters.

Un tribunal islamic iranian a emis, în 1989, o sentinţă de condamnare la moarte împotriva scriitorului și un an mai târziu, fostul lider suprem al Iranului, ayatollahul Khomeini, a emis o fatwa, sau edict, prin care cerea moartea lui Rushdie.

Guvernul iranian s-a distanțat de mult timp de decretul lui Khomeini, dar sentimentul anti-Rushdie a persistat.

În 2012, o fundație religioasă iraniană semioficială a crescut recompensa pentru Rushdie de la 2,8 milioane de dolari la 3,3 milioane de dolari.

Cărți scrise de Salman Rushdie

Grimus (roman, 1975)

Copiii din miez de noapte (roman, 1979, Booker Prize – 1981)

Rușinea (roman, 1983)

Zâmbetul jaguarului. O călătorie în Nicaragua (eseuri, 1987)

Versetele satanice (roman, 1988)

Harun și Marea de Povești (1990)

Patrii imaginare (eseuri scrise în anii 1981-1991, 1991)

Orient, Occident (povestiri, 1994)

Ultimul suspin al maurului (roman, 1994)

Pământul de sub tălpile ei (roman, 1999)

Furia (roman, 2001)

Calcă această graniță (eseuri, 2003)

Shalimar, clovnul (roman, 2005)

Dincolo de limite (2006)

Versetele Satanice (2007)

Grimus (2008)

Seducătoarea din Florența (2009)

Joseph Anton: Memorii (2012)

Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți (2015)

Casa Golden (2017)

Foto: Salman Rushide Facebook  – autor Randall Slavin.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

13 august – Ziua internațională a stângacilor. Câți oameni stângaci sunt în lume

Publicat

Ziua internaţională a stângacilor se celebrează pe 13 august, în fiecare an. Marcarea acestei zile are în vedere sensibilizarea opiniei publice cu privire la dificultăţile şi frustrările cu care stângacii se confruntă în viaţa de zi cu zi.

În anul 1990 s-a constituit Clubul Stângacilor („Left-Handers Club”) cu scopul de a menţine o legătură între stângacii din întreaga lume şi de a face cunoscute nevoile şi cerinţele acestora, potrivit site-ului www.lefthandersday.com. În 1992, Clubul Stângacilor a iniţiat marcarea Zilei internaţionale a stângacilor, ca un eveniment anual, pentru a creşte gradul de conştientizare publică asupra avantajelor şi dezavantajelor de a fi stângaci.

Doar aproximativ 11% dintre oamenii din întreaga lume sunt consideraţi a fi stângaci, dar cercetările au arătat că oamenii stângaci se evidenţiază mai mult în anumite profesii şi domenii de activitate. Partajarea dintre oamenii stângaci şi cei dreptaci a rămas în jur de 90%, în favoarea dreptacilor, mai mult de 5.000 de ani. Dacă luăm în considerare estimarea actuală puţin mai mare a stângacilor ar însemna că aproximativ 700 de milioane de oameni sunt stângaci în toată populaţia globală, potrivit site-ului metro.co.uk.

Răspunsul ştiinţific ar fi că există un echilibru între cooperare şi concurenţă în privinţa evoluţiei umane, remarcă oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Nord-Vest din Illinois. Dacă societăţile ar fi în totalitate cooperante, susţin cercetătorii, atunci toată lumea ar folosi aceeaşi mână.

Cea mai acceptată teorie – numită ipoteza Homo loquens – se referă la partea creierului care controlează mâna dreaptă. Partea dreaptă a corpului este controlată în mare parte de emisfera stângă a creierului, care este aceeaşi parte a creierului care se ocupă de limbaj.

Pe baza dovezilor dominanţei mâinii drepte, descoperite iniţial prin instrumentele găsite în Kenya acum aproximativ 1,5 milioane de ani, emisfera stângă ne procesează abilităţile lingvistice. Deoarece sunt adesea forţaţi să folosească ambele mâini, în ceea ce-i priveşte pe stângaci creşte în mod natural conectivitatea dintre cele două emisfere cerebrale.

Superstiții în legătură cu stângacii

În trecut existau o serie de superstiţii în legătură cu stângacii: se presupunea că spiritele rele se furişează peste umărul stâng şi se arunca sare peste acest umăr pentru a le îndepărta; vărsarea solniţei însemna ghinion şi acesta putea fi contracarat doar prin aruncarea unei cantităţi mici de sare peste umărul stâng; dacă te mănâncă palma dreaptă primeşti bani, dar dacă te mănâncă palma stângă, atunci dai bani; dacă ţi se bate ochiul drept, te întâlneşti cu un prieten, dacă ţi se bate cel stâng, vezi un duşman; dacă porneşti într-o călătorie cu piciorul stâng, vei avea ghinion, etc.

Până în prezent nu s-a descoperit o explicaţie ştiinţifică definitivă pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte. Unele teorii susţin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi şi nu de genele moştenite de la părinţi.

Abilitatea stângacilor de a folosi mâna stângă în locul celei drepte a stârnit controverse între cercetători. Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenţi decât dreptacii este azi respinsă de majoritatea oamenilor de ştiinţă, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este şi ea subiect de dispută, dar există încă specialişti care susţin că stângacii sunt persoane cu un potenţial deosebit, care au în mai mare măsură decât dreptacii (statistic vorbind), anumite talente şi înzestrări.

Care sunt cei mai cunoscuți stângaci

Între cei mai cunoscuţi stângaci se află: Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Robert DeNiro, Martina Navratilova, Phil Collins, Paul McCartney, Hugh Jackman, Ricky Martin, Nicole Kidman, Demi Moore, Morgan Freeman, Tom Cruise, Pierce Brosnan, Jim Carrey, Lady Gaga, Bill Gates, Oprah Winfrey, Justin Bieber, Barack Obama.

sursa: agerpres.ro, lefthandersday.com

Citeste mai mult
Publicitate

EDUCAȚIE

Ministrul Educației: Salariul oricărui cadru didactic ar trebui să fie cel puțin egal cu salariul mediu pe economie

Publicat

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a declarat vineri că schimbările propuse prin proiectul noilor legi ale educaţiei vor avea rezultate doar prin alocarea de resurse financiare. Potrivit acestuia, numai pentru salarizarea corespunzătoare a cadrelor didactice este nevoie de circa 50% din bugetul necesar punerii în aplicare a măsurilor prevăzute.

„Sunt convins că lucrurile se vor putea schimba doar dacă sunt însoţite de finanţarea adecvată. Am spus-o şi o repet: oricât de curajoase, de asumate, de logice, de geniale ar fi schimbările, chiar dacă fiecare dintre dumneavoastră aţi vrea să vă implicaţi într-o manieră care să reprezinte un salt faţă de ceea ce aţi făcut până acum, rezultate nu ar putea fi aşteptate fără resurse alocate.

Deci, dacă din acest proiect al legii nu s-ar accepta acel articol care spune că pentru orice cadru didactic din sistemul de educaţie, începând cu cadrele didactice debutante şi chiar şi cadrele didactice stagiare, salariul trebuie să fie cel puţin egal cu salariul mediu pe economie, nu o să vin nici în faţa dumneavoastră a tuturor, nici măcar a unuia dintre dumneavoastră, să spun că ceea ce este în lege se poate întâmpla.

Dar atât timp cât acest articol rezistă, am dorinţa să mă uit în ochii fiecăruia dintre dumneavoastră şi să vă spun că ceea ce este scris în această lege se poate şi se va întâmpla cu această condiţie: să existe resurse”, le-a spus ministrul Educaţiei profesorilor, la Râmnicu Vâlcea, citat de Agerpres.

Cîmpeanu a menţionat că pentru implementarea măsurilor prevăzute în proiectul noilor legi ale educaţiei ar fi nevoie de cel puţin o dublare a actualului buget al Ministerului Educaţiei.

„Resurse înseamnă că avem nevoie de mai mult decât dublarea bugetului Ministerului Educaţiei, pentru că impactul bugetar doar al acestei legi a învăţământului preuniversitar, fără învăţământul universitar, este de 31 de miliarde de lei, faţă de 30 de miliarde de lei cât este bugetul ministerului astăzi. 50% din start, adică jumătate din acest impact, este generat de creşterile salariale”, a mai spus ministrul.

Sorin Cîmpeanu s-a aflat vineri după-amiază la Râmnicu Vâlcea pentru a discuta cu cadrele didactice şi cu reprezentanţi ai elevilor şi părinţilor pe marginea proiectului Legilor Educaţiei – România educată.

sursa: agerpres.ro

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Cât vor costa porțiile de fructe/lapte și corn pentru elevi. Bugetul pentru Programul pentru școli al României, aprobat de Guvern

Publicat

În Ședința Guvernului de miercuri, 10 august, a fost adoptată Hotărârea privind stabilirea bugetului pentru implementarea Programului pentru şcoli al României în perioada 2017-2023 pentru anul şcolar 2022-2023.

Guvernul alocă astfel cu 10 bani mai mult față de anul trecut pentru porția de fructe și legume în școli (de la 0,60 lei la 0,70 lei porția), cu 11 bani în plus pentru porția de lapte și produse lactate (de la 0,88 lei la 0,99 lei) și cu 8 bani în plus pentru porția de produse de panificație (de la 0,57 lei, la 0,65 lei), Potrivit purtătorului de cuvânt al Executivului, Dan Cărbunaru.

În total, Guvernul alocă 0,82 de bani în plus față de anul trecut pentru un elev pe săptămână pentru un număr similar de elevi, respectiv 1,9 milioane.

Ministrul Petre Daea a transmis că Programul pentru școli al României este menit să creeze obiceiuri alimentare sănătoase şi să încurajeze creșterea consumului de produse locale în rândul copiilor. Acesta este construit în jurul a două componente: distribuția de fructe, legume proaspete, lapte de consum şi produse lactate fără adaos de lapte praf, produse de panificație, precum și aplicarea unor măsuri educative aferente, cum ar fi:

  • vizite la ferme pomicole/legumicole, ferme de producere a laptelui, stațiuni de cercetare, expoziții, târguri;
  • concursuri tematice, degustarea, organizarea de activități de grădinărit la nivelul școlii;
  • zile tematice dedicate consumului de fructe, legume, lapte și produse lactate, utilizare de materiale didactice/educative).

Distribuția săptămânală cuprinde două porții de fructe şi/sau legume, două porții de lapte, o porție de produse lactate şi cinci porţii de produse de panificaţie, repartizate după cum urmează: porţia de fructe şi/sau legume va fi însoţită de covrigi simpli şi/sau biscuiţi uscaţi, iar porţia de lapte şi cea de produse lactate va fi însoţită de corn sau baton.

Actul normativ aprobat în ședința de guvern reglementează următoarele:

Bugetul alocat implementării Programului pentru școli al României în anul școlar 2022-2023, în valoare de 562.850.883 lei, echivalentul a 113.730.224,89 euro, destinat unui număr de 1.885.225 copii din România. În acest an, printre beneficiarii Programului se va regăsi și un număr de 2.648 copii din Ucraina. Fondurile provin din următoarele surse:

– ajutor financiar din partea Uniunii Europene  – 85.896.139 lei (17.356.262 euro), repartizat astfel:

  • 6.900.318 euro pentru fructe şi legume;
  • 10.455.944 euro pentru lapte și produse lactate;

– ajutor financiar național – 476.954.744 lei  (96.373.963 euro).

Suma de 562.850.883  lei se va utiliza după cum urmează:

  • 89.862.755 lei pentru acordarea gratuită de fructe şi legume şi 37.757.460 lei pentru derularea măsurilor educative aferente;
  • 188.768.422 lei pentru acordarea gratuită de lapte de consum şi produse lactate fără adaos de lapte praf şi 37.757.460 lei pentru derularea măsurilor educative aferente;
  • 207.382.849 lei pentru acordarea gratuită de produse de panificaţie, exclusiv de la bugetul de stat;
  • 1.321.936,61 lei, pentru evaluarea programului.

Actualizarea limitelor valorilor zilnice, astfel:

  • porția de fructe și legume de la 0,60 lei la 0,70 lei;
  • porția de lapte și produse lactate de la 0,88 lei la 0,99 lei;
  • porția de produse de panificație de la 0,57 lei la 0,65 lei.

MADR a fundamentat, împreună cu Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR) și Institutul Național de Statistică (INS), actualizarea limitelor valorilor zilnice stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 640/2017, în funcție de rata inflației.

Bugetul s-a întocmit pe baza numărului total al beneficiarilor, a limitei valorii zilnice/preşcolar/elev şi pe baza numărului de zile de distribuţie calculate în funcţie de structura anului şcolar aprobată de Ministerului Educației pentru anul şcolar 2022-2023.

Potrivit reglementărilor europene, până în luna martie 2023, România va transmite CE un raport de evaluare al programului derulat pentru perioada 2017-2022.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Statistici T5

Parteneri Romania24.ro, Cluj24.ro, Ardeal24,ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Alba24.ro powered by Independent Media & More. Alba24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax