Curtea Constituţională: Prevederea prin care durata arestului la domiciliu nu este inclusă în perioada maximă de arest preventiv, neconstituțională

Prevederea din Codul de procedură penală potrivit căreia durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale este neconstituţională. Decizia a fost luată de Curtea Constituţională.

Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere, marţi, 3 noiembrie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 alin. (10) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.”

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile articolului amintit din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv, atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate.

De asemenea, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor două măsuri preventive cu privire la cauzele şi condiţiile în care acestea pot fi dispuse sau prelungite.

Aşadar, având în vedere că măsura arestului la domiciliu a fost reglementată, prin dispoziţiile Legii nr.135/2010, la o dată ulterioară revizuirii Constituţiei şi că la data revizuirii Legii fundamentale singura măsură preventivă privativă de liberate, în afara reţinerii, era arestarea preventivă, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 23 alin.(5) din Legea fundamentală, care fac referire doar la arestarea preventivă, atunci când stabilesc o durată maximă a acestei privări de libertate (180 de zile), vizează toate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale în vigoare.

Prin urmare, dispoziţia criticată care prevede că durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive contravine normei constituţionale menţionate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Dolj – Secția penală, se arată într-un comunicat CCR.