DOSAR: Teroriştii, morţii şi răniţii Revoluţiei de la 1989 din Alba au rămas în labirint. Vezi ce a fost la Alba Iulia şi Cugir acum 23 de ani

În urmă cu 23 de ani, România îşi dobândea dreptul la libertate printr-o revoluţie violentă. Conducătorii comunişti au fost arestaţi şi executaţi, iar protestele, demonstraţiile în stradă şi luptele din luna decembrie a anului 1989 au anunţat sfârşitul regimului ceauşist.

Populaţia a spus atunci „NU” statului poliţienesc, securităţii, politicii economice a lui Ceauşescu şi construcţiilor megalomanice, iar ripostele românilor nu au fost lipsite de vărsare de sânge. Dacă, la Bucureşti, războiul pentru libertate se purta sub privirile ameninţătoare ale Tovarăşului, în Alba, mânia maselor era dusă între oameni. Adevărul din jurul evenimentelor ce au scris istoria românilor în urmă cu 23 de ani sunt însă şi astăzi învăluite de mister. La Muzeul Unirii din Alba Iulia nu a fost realizat până în prezent un studiu privind Revoluţia din 1989, în judeţul Alba. Singurele pagini care descriu protestul românilor din decembrie 1989 sunt adunate în cartea revoluţionarului Mihai Babiţchi, „Revoltă în labirint”.

Revoluţia în judeţul Alba a început la Cugir în 21 decembrie 1989 şi a cuprins Alba Iulia şi localităţile învecinate. La 23 de ani de la revoluţie vă invităm să vă reamintiţi evenimentele ce au avut loc în Alba, la 1989, aşa cum au fost ele reflectate în presa locală şi publicaţiile vremii.

Cugirul, primul oraş din judeţul Alba în care a răbufnit mânia revoluţionară

În 2001, Cugirul a fost declarat oraş martir al Revoluţiei de la 1989. În argumentarea cererii, Consiliul Local al oraşului Cugir a prezentat desfăşurarea evenimentelor aşa cum au fost, în urma consultării participanţilor, a declaraţiilor scrise şi a fotografiile existente. Vedeţi cum a început Revoluţia la Cugir, aşa cum a fost prezentată într-un document oficial, semnat de membrii Consiliului Local Cugir de atunci, prin care a fost solicitată declararea denumirii de Oraş Martir:

„În 21.12.1989, în jurul orei 10.00, la I.M Cugir, în faţa Secţiei Sculărie s-au grupat 40-50 de persoane, majoritatea tineri. Se comentează despre evenimentele de la Timişoara. Sună sirenele macaralelor şi se bate clopotul de alarmă al secţiei sculărie. Se păstrează un moment de reculegere pentru un student cugirean împuşcat la Timişoara. Secretarul comitetului de partid pe întreprindere încearcă să dialogheze cu muncitorii, dar nu este ascultat. La fel se întâmplă şi cu primul secretar al Comitetului Orăşenesc.

Sunt huiduiţi şi se aruncă după ei cu diverse obiecte, pietre, cărămizi – în jurul orei 11.15-11.30. Grupul porneşte spre clădirea conducerii întreprinderii, trecând prin faţa secţiilor: Maşini-unelte, Cuplaje, Turnătorie de precizie. Se alătură alţi manifestanţi, care scandează prima lozincă: <Hai cu Timişoara!>, apoi <Uniţi-vă cu noi!>. După o scurtă staţionare la Pavilionul Conducerii, coloana se îndreaptă pe traseul: Pavilion Comercial, Secţia Prototipuri, Fabrica de Produse Tehnice, Turnătoria de fontă, Secţia M.U Montaj, Bobinaj, Mecano-Energeic III, Mecanică IV, Mecanică II şi Mecanică VIII.

Coloana manifestanţilor, cu steagul tricolor în frunte, iese pe poarta MSR şi parcurge traseul: Strada Doinei, Al. Sahia, Tineretului, Victoriei, Stadionului, Sfatul Popular şi se opreşte scurt timp în faţa porţii oficiale a I.M. Cugir. Se scanda <Fără Violenţă!>.

Apoi se îndreaptă către I.M.C. II, trecând prin faţa Ocolului Silvic, IFET, Şcoala Generală Nr. 1, zona comercială a oraşului vechi. Se alătură noi manifestanţi.
Apar reprezentanţi ai Securităţii (la Miliţie, Consiliul Popular, pe stradă). Lozincile scandate şi traseul parcurs – pas cu pas – sunt înregistrate video şi radio. Prin radio se transmite la judeţ, la Securitate şi la Miliţie.
După intrarea în IMC II, coloana manifestanţilor parcurge traseul secţiilor Mecanica V, Mecanică VII, Mecano-Energetic II, Mecanica VI, pavilionul tehnic şi administrativ. Apoi coloana se întoarce la Consiliul popular şi Miliţie. Cerinţele manifestanţilor devin categorice: <Pentru sângele vărsat, Ceauşescu condamnat! Pentru crima din Banat, Ceauşescu judecat!>.

La Consiliul popular, lozincile <Trăiască RSR> sunt aruncate de pe faţada clădirii. Coloana se îndreaptă spre Miliţie, unde se presupune că sunt 3 arestaţi. Comandantul Miliţiei, împreună cu subordonaţi ai săi, cu reprezentanţi ai securităţii judeţene, comandantul USLA-şilor şi comandantul pompierilor din judeţ se blochează în sediul Miliţiei şi ameninţă manifestanţii. Sunt rupte cablurile telefonice, sunt incendiate 8 maşini, printre care şi maşina ARO (Laboratorul criminalistic).

Se trage din Spitalul Orăşenesc. Se înregistrează 70 de răniţi şi 10 morţi, în perioada 21 decembrie – 10 ianuarie. Răniţii sunt transportaţi la spital. Porţile sunt închise, Se rupe gardul, apoi se deschide poarta din spate. Medicii răspund cu promptitudine solicitărilor. Clădirea Miliţiei este incendiată (aproximativ orele 17.00 – 17.30).

Pe la orele 21.00 – 21.30, la Consiliul popular sunt sparte geamurile la parter, lampadarele, este forţată uşa de la intrare, aruncată benzină pe jos şi clădirea incendiată. Pompierii militari, 2 maşini din Orăştie şi 2 din Alba Iulia nu pot interveni. În jurul orei 24.00, focul este stins. Aproape simultan sunt devastate librăriile, operele lui Ceauşescu sunt aruncate în stradă şi arse. De pe una dintre cele 4 maşini ale pompierilor, o operatoare-securist recepţionează prin radio: <La tov. Ceauşescu a ajuns ştirea că Cugirul arde!>.

În noaptea de 21 Decembrie 1989, Comandamentul gărzilor se întruneşte la ora 1.00 şi organizează paza obiectivelor IM Cugir. În aceeaşi noapte sosesc vânătorii de munte din Alba Iulia, care pătrund în IMC, cu scopul de a o apăra de un eventual atac.

În ziua de 22 Decembrie 1989, are loc în zona Pieţei Complex I o adunare populară. Mulţimea se îndreaptă spre Spital, apoi se opreşte în faţa IMC, în faţa fântânii arteziene. În jurul orei 8.00, s-a început acţiunea de constituire a conducerii oraşului, În jurul orelor 10.00, se primeşte informaţia despre înlăturarea primului secretar al judeţului Alba. Are loc o a doua adunare populară pe stadionul oraşului, unde fuseseră montate microfoane pentru o mai bună sonorizare. Este ales un comitet local format din: Cristea Ioan, Pîclişan Filip, preot Donu Gheorghe, Filimon Ioan, hotărându-se formarea Frontului de Salvare Naţională. La ieşirea din stadion, radiourile anunţau fuga lui Ceauşescu. Mulţimea este entuziasmată, se îmbrăţişează, se aud urale de bucurie.

Pe la ora 10.00, Statul major al vânătorilor de munte este mutat din IM Cugir la Clubul Muncitoresc şi îşi fixează obiectivele de apărare în oraş. Încă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 sunt organizate gărzile pentru asigurarea ordinii în oraş. Se distribuie arme gărzilor şi populaţiei. În după-amiaza zilei de 22 şi dimineaţa zilei de 23 decembrie, s-a intrat în dispozitivul de apărare al fabricii (armament greu, muniţie etc.). Din 23 decembrie, conducerea patrulelor este preluată de colonelul Verdeş Ştefan. Se constituie un stat major militar prin implicarea ofiţerilor Recepţiei Tehnice Militare.
În 23 decembrie 1989 are loc o nouă adunare populară, în faţa Clubului Muncitoresc pentru lărgirea comitetului coordonator al oraşului. Din 26 decembrie, acest comitet se transformă în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care şi-a desfăşurat activitatea până în iunie 1990.

Importanţa Revoluţiei în Cugir depăşeşte cadrul local: puternic centru economic şi muncitoresc, care contribuia cu o parte foarte însemnată la venitul naţional şi reprezenta peste 50% din economia judeţului Alba, având fabrică de produse speciale, mai ales armament şi depozite, în zonă.

Cugirenii au dat tonul Revoluţiei din Alba Iulia, din judeţul Hunedoara şi – prin muncitorii IMC – au fost promotorii schimbărilor în satele şi comunele din apropiere. Într-o atmosferă de deplină responsabilitate, au constituit organul democratic de guvernare locală, desemnându-şi reprezentanţii prin adunări, organizând paza şi securitatea obiectivelor oraşului, asigurându-i liniştea, lumina, căldura şi mai ales alimentele atât de necesare. Acestea au fost etapele desfăşurării Revoluţiei din Cugir”.

În 21 decembrie 1989, la Cugir, mulţimea revoltată a atacat sediul miliţiei. Miliţienii au deschis focul, sediul miliţiei a fost incendiat, iar doi miliţieni, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu au fost linşaţi.

Descrierea evenimentelor într-o interpelare parlamentară a deputatului Emil Crişan:

” Prinşi de un grup de atacatori vizibil excitaţi de băutură şi cuprinşi de o furie ucigaşă, cei doi au fost supuşi unei ploi de lovituri de cuţit şi topor, care le-au transformat curând trupurile într-o masă de carne şi oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-şi ia zborul. Apoi, stropiţi cu benzină, cei doi au fost transformaţi în făclii groteşti şi spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiate urechile, nasul şi organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii, de nişte minţi bolnave de turbare şi ură”.

Misterele Revoluţiei de la Alba Iulia

La Alba Iulia, Revoluţia a pornit în noaptea de 21 spre 22 decembrie.  Un grup format în majoritate din tineri s-au adunat în capătul Bulevardului Transilvaniei, de unde au pornit într-un marş pe străzile oraşului. Liderul ad-hoc al grupului a fost Mihai Babiţchi. Autorităţile comuniste din Alba nu au reacţionat violent la manifestaţia tinerilor, până a doua zi la grupul condus de Babiţchi alăturându-se şi alţi cetăţeni. A doua zi, conducerea PCR a pactizat cu manifestanţii adunaţi în faţa Consiliului Popular Judeţean. Primul secretar PCR, Ioan Savu, a fost aclamat de manifestanţi în momentul în care a anunţat că susţine manifestaţia. După fuga dictatorului cu elicopterul de pe clădirea Comitetului central PCR, revoluţionarii din Alba au preluat conducerea judeţului. Primul conducător al noii ordini judeţene a fost Mihai Babiţchi. Revoluţionarii au ocupat sediul Securităţii şi i-au dezarmat personalul instituţiei. Teama de terorişti, confuzia şi poate lipsa de comunicare între grupurile revoluţionarilor au dus la schimburi de focuri, răniţi şi chiar morţi. Alba Iulia era cuprinsă de o  isterie generală provocată de anunţuri de genul „Apă otravită”, „Vin Terorişti dinspre Mamut”, venite pe diferite canale, greu de verificat. Teama şi deruta au fost principalii factori care au dus la apariţia primelor victime. La 22 de ani de la Revoluţie încă nu se ştie de ce s-a tras la Alba Iulia, nu a fost prezentat niciun terorist şi niciun vinovat pentru morţii şi răniţii din acele zile. După 22 de ani, niciunul dintre cei care au ieşit atunci în stradă nu deţine o funcţie publică. Singurele documente în care sunt prezentate, oarecum unilateral, fapte şi evenimente din acea perioadă sunt cartea „Revoltă în labirint” scrisă de Mihai Babiţchi şi articolele de presă care redau mai mult atmosfera acelor vremuri decât  informaţia necesară pentru clarificarea misterelor revoluţiei din Alba.

21-22 decembrie 1989, la Alba Iulia

În cartea lui Mihai Babiţchi sunt relatate evenimentele din noaptea de 21 spre 22 decembrie: „Seara pe la orele 22.00 am auzit în stradă o voce care a strigat puternic: <Jos Ceauşescu>. Am coborât într-un suflet şi am dat peste vreo trei sau patru bărbaţi într-o vizibilă stare de euforie… Le-am propus să o luăm pe Bulevardul Victoriei şi au acceptat pe loc. Aproape imediat ce am început să strigăm lozinci anticeauşiste, lângă noi au venit şi alţi oameni… grupul nostru creştea… când am ajuns în faţa piaţetei Cinematografului Dacia… Marius Şipoş a scris cu litere mari, cu vopsea albă, pe peretele de la <Materna>: <Jos Ceauşeştii, asasinii>… nu se vedea nici un miliţian sau securist, patrulele mixte dispăruseră, dar ştiam că suntem supravegheaţi îndeaproape”.

Cine a tras în noi după 22?

Din nou, în paginile cărţii lui Mihai Babiţchi se întrevede confuzia acelor zile. Oamenii au ieşit pe străzi, au strigat lozinci şi intoxicaţi de „zvonuri false” referitor la prezenţa unor grupuri teroriste care circulau îmbrăcaţi în civili, purtând banderole tricolore şi dându-se drept revoluţionari, stârneau o psihoză a teroriştilor. „Aşa s-a ajuns ca nu numai civilii înarmaţi, dar chiar şi soldaţii lipsiţi de experienţă să tragă în orice necunoscut, devenit din această cauză suspect… aşa s-a ajuns să fie desăvârşit scenariul cu revoluţia română”, relatează Mihai Babiţchi.

Într-un articol din 26 decembrie 1989, ziaristul Gelu Bogdan povesteşte despre învălmăşeala de pe străzile municipiului Alba Iulia din zilele precedente datei de 26 decembrie ‘89:

“ La poarta spitalului este aglomeraţie. Vin şi pleacă maşini. La posturi, o mulţime de oameni în uniforme. Soldaţi, ofiteri, luptători din gărzile patriotice, dar cei mai mulţi în uniforme albe – cadrele medicale. Sunt peste tot: la patul bolnavilor, în blocul operator, la centrul de hematologie, pe salvări, pe străzi, oriunde este nevoie. Unii n-au dormit de trei zile şi trei nopţi.

… Foc încrucişat dinspre blocul Pati-bar şi Cinematograful <Dacia>. Sosesc maşini care aduc răniţi; pleacă imediat. Chiar din stradă, este adus un corp inert. Prea târziu. Încă o victimă a demenţei unui regim care propovăduia umanitarismul!
La poartă sosesc mereu cetăţeni care doresc să doneze sânge. Mulţi dintre ei sunt donatori noi, foarte mulţi tineri. Întâi 90, apoi încă 25. Recoltarea se sistează. Există destul sânge pentru a face faţă oricărei situaţii!
În spital se desfăşoară o muncă febrilă. Toţi răniţii sunt în afară de pericol. Se înserează, dar salvările aleargă pe străzi. De la blocurile M se transmite că un soldat care a capturat un terorist este rănit. Salvarea nu poate înainta prin barajul de foc. Sanitarii, ajutaţi de soldaţi, ajung la locul indicat, strecurându-se printre blocuri. Acţiunea se încheie cu bine. Un alt apel: la blocul A5 se află un rănit. Salvarea este însă aşteptată la locul indicat cu rafale de armă automată. Teroristul dispare cu ajutorul unei Dacii albastre. Zvonurile se înmulţesc, dar sunt verificate minuţios. Se confirmă că forţele de ordine anihilează rând pe rând teroriştii. La căderea nopţii, aflăm că un convoi de autocamioane cu medicamente şi alimente donate de cetăţenii oraşului Bekeszcsobo din Republica Ungara sosesc în Alba Iulia.

În jurul spitalului sunt întărite gărzile formate din personalul tehnico-economic şi administrativ al direcţiei sanitare. Sunt amplasate şi cadre medicale în posturi de pândă. Nimeni nu se gândeşte la somn. Sosesc întăriri şi din partea armatei. Pe un colţ de birou se stabileşte rapid schema de apărare. Pe peretele opus, o tablă neagră pe care stau scrise cu creta acţiunile medicale zilnice, planificate pentru săptămâna trecută. Peste ziua de vineri, 22 decembrie, s-a şters, scriindu-se în loc: ZIUA LIBERTĂŢII!”.

Evenimentele din Decembrie 1989 reprezintă un episod sângeros din istoria românilor. La Alba, 23 de persoane au murit pentru libertate, iar alte 111 au fost rănite. Prea puţini dintre vinovaţii crimelor de la Alba Iulia au fost descoperiţi. Au fost arestaţi la vremea respectivă conducătorii Securităţii, dar nu au fost condamnaţi. Este vorba, printre alţii, de maiorul Gheorghe Lupeş, fost şef al Securităţii din Alba în decembrie 1989 şi de locotenent-colonelul Florian Brihac.

La Cugir, trei bărbaţi au fost condamnaţi la pedepse între 10 şi 13 ani de închisoare pentru linşarea comandantului Miliţiei Cugir, Valentin Pop şi a subofiţerului Ilie Staicu, dar dramele care conturează peisajul sângeros din Decembrie 1989 nu pot fi şterse din conştiinţa românilor nici printr-o viaţă de detenţie.

Lista cu morţii Revoluţiei din judeţul Alba:

Augustin Dorin
Profesie: conducător auto
Data naşterii: 19.10.1964
Locul naşterii: Vinerea, Cugir, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 23 decembrie 1989
Locul moţii: Cugir
Cauza: microbuzul cu care transporta muniţie s-a răsturnat

Boar Petru
Profesie: muncitor
Data naşterii: 26.05.1963
Locul naşterii: Blaj, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 23 decembrie 1989, ora 15.00
Locul morţii: Blaj, zona Staţiei CFR
Cauza: împuşcat în gât
Vinovaţi: luptători de Gărzile Patriotice, angajaţi la IAMU Blaj

Botar Sorin Ilie
Profesie: funcţionar, şef de cabinet la CJ PCR Alba
Data naşterii: 1.10.1951
Locul naşterii: Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 24 decembrie 1989
Locul morţii: Alba Iulia, zona Hotelului Armatei, într-un autoturism
Cauza: împuşcat cu o rafală de mitralieră
Vinovaţi: soldaţi şi civili înarmaţi care au crezut că în Dacia neagră sunt terorişti

Costinaş Emil
Profesie: lăcătuş
Data naşterii: 8.08.1959
Locul naşterii: Mogoş, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 23 decembrie 1989
Locul morţii: Cugir, în misiune de luptă
Cauza: împuşcat

Macarie Daniela Georgeta
Profesie: subofiţer MApN
Data naşterii: 28.04.1969
Locul naşterii: Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 24 decembrie 1989
Locul morţii: Alba Iulia, pe scările Hotelului Armatei
Cauza: împuşcată
Vinovaţi: soldaţi şi civili înarmaţi, aflaţi în zonă

Mărginean Ioan
Profesie: şofer la Spitalul Orăşenesc Blaj
Data naşterii: 13.01.1942
Locul naşterii: Roşia de Secaş, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 23 decembrie 1989, ora 20.30
Locul morţii: Turda, într-o salvare în drum spre spital
Cauza: împuşcat în cap
Vinovaţi: soldaţi de la Unitatea Militară din Turda, care au deschis foc asupra Salvării

Poenar Constantin
Profesie: muncitor la Uzina Mecanică Cugir, Secţia Turnătorie
Data naşterii: 18.03.1973
Locul naşterii: Cugir, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 29 decembrie 1989, ora 4.30
Locul morţii: Cugir, în locuinţa sa, care era percheziţionată
Cauza: împuşcat în gât
Vinovaţi: maiorul de securitate Blaj Emil (de la UM 0815 Sibiu), condamnat definitiv la 16 ani închisoare

Radu Gheorghe Ioan
Profesie: maior MI
Data naşterii: 20.02.1948
Locul naşterii: Cugir, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 24 decembrie 1989
Locul morţii: Alba Iulia, într-un autoturism care nu a oprit la semnal
Cauza: împuşcat cu o rafală de mitralieră
Vinovaţi: soldaţi în termen aflaţi într-un filtru de trecere

Rosa Mircea
Profesie: soldat în termen la UM 01908 Bucureşti
Data naşterii: 20.11.1969
Locul naşterii: Poşaga, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 24 decembrie 1989
Locul morţii: Bucureşti, zona Radiodifuziunii
Cauza: împuşcat în cap

Staicu Ilie
Profesie: plutonier adjutant MI, plutonier major (post-mortem)
Data morţii: 21 decembrie 1989
Locul morţii: Cugir
Cauza: tortură (şoc combustional şi ruptură masivă a organelor interne)
Vinovaţi: ucis de Aurel Mihu, Adrian Gheorghe Carica, Alexandru Popa si Dumitru Sivera (condamnaţi). Cazul a fost preluat din arhiva Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti
Observaţii: Cadavrul a fost profanat trei zile la rând

Teodorescu Florin
Profesie: inginer
Data naşterii: 3.09.1962
Locul naşterii: Cugir, Alba
Calitate: Erou Martir
Data morţii: 23 decembrie 1989
Locul morţii: Cugir, în timp ce apăra întreprinderea
Cauza: împuşcat

Valentin Pop
Profesie: comandantul Miliţiei Cugir, căpitan post-mortem
Data morţii: 21 decembrie 1989
Locul morţii: Cugir
Cauza: tortură (şoc combustional şi ruptură masivă a organelor interne)
Vinovaţi: ucis de Aurel Mihu, Adrian Gheorghe Carica, Alexandru Popa şi Dumitru Sivera (condamnaţi). Cazul a fost preluat din arhiva Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti
Observaţii: cadavrul a fost profanat trei zile la rând

Zeng Octavian
Profesie: pensionar
Data naşterii: 30.12.1928
Locul naşterii: Aiud, Alba
Calitate: decedat în legătură cu evenimentele
Data morţii: 24 decembrie 1989
Locul morţii: Alba Iulia, în drum spre spital
Cauza: împuşcat în ceafă la intrarea într-un bloc din zona Liceului Militar

Foto, Arhivă personală Traian Mârza şi Emil Pojar.