Dragobete: legenda ce a inspirat sărbătoarea îndrăgostiților din 24 februarie. Cel mai iubit bărbat, ursitoarele, năvalnicul

Dragobete: de sărbătoarea populară românească prin care este celebrată iubirea este legată o legendă ce are în centru un personal asemănător lui Cupidon din mitologia romană sau Eros, din cea greacă.

Una dintre cele mai cunoscute legende îl prezintă ca fiu al Babei Dochia, personaj mitologic legat de sfârșitul iernii și venirea primăverii.

Vezi Mesaje de Dragobete: Iubește Românește! Cuvinte ticluite cu care îți poți surprinde jumătatea, de Ziua Îndrăgostiților

Dragobete: legenda cu ursitoarele

Dragobetele este descris ca un tânăr chipeș și voinic, binevoitor cu cei pe care îi întâlnea, considerat spirit al dragostei și al bunei dispoziții.

La naștere ar fi fost ursit de patru anotimpuri. Prima ursitoare, primăvara i-ar fi dăruit iubirea, vara căldura și dulceața dragostei, toamna un fluier pentru a aduce veselie, iar iarna straie albe, simbol al purității.

Publicitate

Vezi și Dragobete, ziua în care se iubește românește: semnificații, tradiții și obiceiuri. Ce NU e bine să faci pe 24 februarie

Aceste daruri îl transformă într-un simbol al seducției și al farmecului tinereții.

Se spune că, ajuns la maturitate, Dragobete a urcat la munte, unde a învățat tainele plantelor și ale animalelor. A devenit, în credința populară stăpânul păsărilor și al vegetației, potrivit Mediafax.

Năvalnicul

O altă tradiție spune că s-ar fi numit inițial Dragomir și că ar fi simbolizat zeul iubirii. Paternitatea sa este învăluită în mister, fiind atribuită, în plan mitic, „Duhului Muntelui”, care ar fi zămislit copilul în timp ce se afla cu Dochia, sub forma ceții.

Într-o altă variantă mitică, după ce și-ar fi împlinit sorocul, ar fi fost prefăcut de Baba Dochia într-o plantă numită Năvalnic, folosită în descântece de dragoste și în leacuri pentru răni. De aici ar proveni, potrivit tradiției orale, și denumirea populară a zilei ca „Năvalnicul”.

Dragobetele: Data sărbătorii

În lumea satului românesc, până spre jumătatea secolului al XX-lea, data nu era peste tot fixă. Cercetătorul Ion Ghinoiu menționează că sărbătoarea putea fi ținută pe 24 sau 28 februarie ori chiar pe 1 sau 25 martie, în funcție de zonă și de calendarul popular.

Aceasta arată legătura directă dintre Dragobete și ciclul naturii, nu doar cu o zi anume din calendar.

Semnificație și obiceiuri

Dragobetele marca, simbolic, momentul în care natura începe să revină la viață. În credințele populare, păsările își caută perechea în această perioadă, iar oamenii trebuie să le urmeze exemplul. De aici și zicala „Dragobetele sărută fetele”, legată de obiceiul tinerilor care ieșeau în natură și își mărturiseau simpatia printr-un sărut acceptat, văzut ca început al unei legături.

În unele regiuni, fetele adunau roua dimineții pentru ritualuri de frumusețe, considerând că le va aduce noroc în dragoste. În altele, avea loc „zburătoritul”, un joc în care băieții alergau după fetele îndrăgite, iar dacă fata îl plăcea, se lăsa prinsă, consfințind simbolic o apropiere.

Ziua era privită și ca un moment de armonie. Se evita plânsul și cearta, iar oamenii își curățau gospodăriile și se îmbrăcau în straie de sărbătoare. Se credea că buna dispoziție și pacea din această zi pot influența norocul și belșugul anului care urmează.

Astfel, Dragobetele nu este doar o zi a îndrăgostiților, ci o sărbătoare a reînnoirii, a legăturii dintre om și natură și a speranței că primăvara aduce, odată cu ea, un nou început.

foto: imagine realizată cu ajutorul AI