FOTO | Exponatul lunii septembrie la muzeul din Alba Iulia: Plăcuță de blestem, ce ilustrează o parte a credințelor magico-religioase din epoca romană

O piesă de arheologie a fost prezentată marți, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, fiind exponatul lunii septembrie. Este vorba despre o plăcuță de blestem – Tabella Defixionis, o piesă rară, descoperită într-un mormânt de epocă romană din necropola sudică de la Apulum. Foarte cunoscute în lumea romană, dar extrem de rar descoperite în Provincia Dacia, tăblițele de blestem sunt piese arheologice care ilustrează o parte a credințelor magico-religioase din acea epocă.

„Am stat ieri și m-am gândit, iar plăcuța de blestem? O să zică ăștia, domnule ,ați mai vorbit de vreo două ori prin presă despre ea, de ce ar trebui să vorbim iarăși? Dacă această piesă, prin caracterul ei unic, prin valoarea sa informațională nu este o piesă importantă pentru Muzeul Național al Unirii și nu se poate încadra la categoria obiectul unei lunii oarecare, exponatul lunii, atunci care altă piesă ar putea să se încadreze? Plăcuța de blestem, descoperită în urmă cu 7 ani, a suferit mai multe procedee. Primul dintre ele: ea a fost găsită rulată, a fost desfăcută, apoi a fost fotografiată pentru că este de plumb, plumbul se mineralizează și se sfărâmă foarte ușor”, a precizat George Bounegru, coodonatorul cercetărilor arheologice în timpul cărora a fost descoperit artefactul.

Ulterior, s-a încercat să se transcrie textul pentru a fi descifrat. ”Sunt 22 de rânduri pe ambele fețe, numai că este scris în latina cursivă, dar mi-a fost recomandat profesorul Gheorghe Nemet de la Budapesta, care a acceptat cu bucurie să mă ajute. Împreună am publicat-o într-o revistă din Germania, una dintre revistele cele mai bune și în care se publică piesele cu adevărat cele mai deosebite din întreaga lume romană”, a adăugat George Bounegru.

Această plăcuță ”în lumea funerară romană, e o întreagă geografie, este un întreg ritual al morții, o serie de practici, gesturi, cuvinte, toate astea formează așa un cult al morților și o religie a morții. Între aceste practici își fac loc și practicile magico-religioase, credințele cumva oculte pentru că morții erau o sursă de obiecte pentru aceste practici. Unghii, păr și așa mai departe sunt menționate în scrierile autorilor antici, vrăjitoare care făceau vrăji cu chestii recuperate de la morți. În aceeași situație se află și plăcuța noastră, plasată undeva sub veșmintele morților, ascunsă de ochii lumii, a fost plasată această piesă rulată, o tăbliță de plumb pe care sunt inscripționate numele mai multor persoane.

În credința romană se considera că sufletul mortului ajunge undeva în lumea de dincolo unde este în contact atât cu zeitățile, cât și cu sufletele altor morți. În lumea de dincolo, după ce mortul trecea acolo. ajungea să fie în acea categorie a zeilor mari, cei care ofereau protecție familiilor rămase în lumea celor vii. Plăcuța asta conține numele unor persoane, vreo șapte sunt nume feminine, la cazul genitiv”, a adăugat George Bounegru.

Această plăcuţă este diferită de celelalte, „este vorba despre o ștergere sau de un blestem asupra numelui cuiva. Mortul, când trecea în lumea de dincolo, trecea individualizat, cu nume, prenume. Dacă îi blestemai numele dintr-o dată el devenea o persoană fără nume, care nu mai putea fi nici ajutat sau, dacă trecea în lumea de dincolo, nu putea să îi ajute pe cei ai săi. Era foarte important numele unei persoane, îl individualiza, îl caracteriza. Se blestema prin această plăcuță, identitatea acelor persoane scrijelite. Mortul trebuia să o mijlocească, să o aducă din lumea celor vii și, când veneau zeii cei mari, divinitățile în jurul lui, mortul avea și o plăcuță de blestem pentru zei”.

Un alt text de blestem din provincia Dacia a fost descoperit la Dierna, pe o plăcuță de aur, semn că dușmanii aveau și ei valoarea lor, a cărei traducere e ușor diferită – „demonul spurcăciunii”, în limba română.

Piesa este expusă publicului pentru vizitare până în 30 septembrie.