LIVE: Giulgiul Mântuitorului, expus în Domul din Torino. Sfânta Pânză va putea fi venerată de credincioșii din întreaga lume

Pe 11 aprilie, de la ora 18:00 (ora României), Sâmbăta Mare în ritul latin al Bisericii Catolice, în mod cu totul excepţional, Giulgiul Mântuitorului este expusă în Domul din Torino. Sfânta Pânză este expusă spre venerare în timpul slujbei, pentru a putea fi privită şi venerată de credincioşii din întreaga lume, a anunțat Excelența Sa Cesare Nosiglia, arhiepiscopul de Torino. 

Arhiepiscopul Nosiglia a spus că acest timp de contemplare va pune Sfântul Giulgiu la dispoziția credincioșilor din întreaga lume, amintindu-ne de patima și moartea Domnului, dar va deschide și inimile multora, permițăndu-le să creadă în învierea lui.

Citește și URĂRI DE PAŞTE 2020 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

”În această perioadă de suferință și izolare, cu toții trebuie să ne simțim atinși de lumina învierii care ne vindecă rănile, fizice și spirituale. Cu toții trecem printr-o situație care ne poate destabiliza, pe care nu am anticipat-o. Ne-am pierdut certitudinile, punctele de referință. Mulți suntem bolnavi, în trup, în suflet, unii în amândouă. Giulgiul ne ajută să găsim ceva solid de care să ne prindem, ca un colac de salvare în marea furtunoasă. Este mantia lui Isus, pe care femeia bolnavă voia să o atingă pentru a fi vindecată.

În Giulgiu vedem într-o singură imagine toate stările Căii Crucii: urmele flagelării, încununarea de spini și bătăile care urmează sentinței la moarte; rănile genunchilor, cauzate de căderi; urmele de pe umerii de la purtarea crucii. Ne putem imagina chinul Mamei și emoția femeilor evlavioase, văzând chinurile atroce la care a fost supus Isus. Putem înțelege tradiția care transmite gestul delicat al unei femei, Veronica, care șterge fața lui Isus: tocmai giulgiul, o imagine inexplicabilă pe o pânză, a inspirat acest episod. Putem să vedem redeschiderea rănilor înfiorătoare, când lui Isus îi este îndepărtată tunica; rănile de la încheieturi și picioare, o urmă evidentă a răstignirii; semnul morții, în marea rană a coastei sale din care a curs sânge și apă. În cele din urmă, depunerea și înmormântarea în pânza albă procurată de Iosif din Arimatea.

Avem nevoie de fizicitatea acelor răni, care îl fac pe Isus atât de aproape de noi, oferindu-ne speranța – care devine certitudine – că nu se termină totul cu moartea. Dragostea este mai puternică”, a spus episcopul Nosiglia.

sursa: e-communio.ro