Cum este să pui cinci actrițe pe o scenă și să le lași să demoleze orice concept legat de teatrul clasic? Să le lași să ”rupă scena în două” timp de aproape trei ore? Cum poți să adaptezi un clasic, pe scenă, fără să plictisească de moarte? La toate întrebările a răspuns regizorul Alexandru Mâzgăreanu când a conceput Mândrie și prejudecată (un fel de) la Teatrul Excelsior din București. 

Publicitate

Și cel fel de, și în ce fel. Dacă dream-team-ul echipei de fotbal al Braziliei s-ar fi transformat în actori, sigur s-ar fi transformat în cele cinci actrițe din spectacol.

Aproape trei ore de teatru pur, explozie de energie, pase rapide, driblinguri printre personaje și marcaje de finețe. Miercuri, 20 mai 2026, Mândrie și Prejudecată (un fel de) s-a jucat sold out în Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, în cadrul Festivalului de Teatru Povești.

Tiki-Taka teatral

Nu a fost un spectacol normal, ci a fost un ”Tiki-Taka teatral”. Camelia Pintilie, Dana Marineci, Oana Predescu, Ana Urdoiu și Maria Alexievici ”au ieșit de la încălzire și au intrat în meci”.

Publicitate

Timp de trei ore au pasat de la una la alta replici scurte, au driblat printr-un roman clasic și l-au adus în prezent, au făcut stopuri pe piept cu glume bine plasate, au șutat de la distanță ironii fine despre viața femeilor în epoca Regenței, dar și unele asemănări cu perioada actuală.

Însă cel mai important au șutat direct în poarta teatrului clasic și i-au arătat că se poate și altfel. Și ce goluri. Au înscris din foarfecă în poarta textului ”sforăitor” și al monologului care nu se mai termină, au driblat printre actorii care uită să mai iasă de pe scenă și cred că doar lor le aparține.

Publicitate

Dar cel mai important au înscris la cel mai important capitol: Că se poate să mergi la teatru, să stai trei ore pe un scaun și să nu te plictisești de moarte. Și ce goluri au înscris în acest sens.

Ca o paralelă festivalul din acest an este marcat de ideea de generații: generațiile vechi din teatru versus noul val. Și ce val.

Cinci actrițe complete, din noul val, care timp de trei ore nu stau o secundă la cabină și își așteaptă chemarea pe scenă. Pentru că doar ele sunt și ele duc spectacolul.

Publicitate

Ce s-ar face marile povești de iubire fără servitoare?

Scenariul pornește de la un fapt aparent banal, dar care când îl înțelegi face mult sens. Ce s-ar face marii eroi ai romanelor clasice de dragoste fără servitoare?

Cine le-ar face lor așternuturile albe, perdelele imaculate și le-ar spala rochiile de bal. În adaptarea romanului lui Jane Austen, acțiunea se petrece prin ochii servitoarelor din casa Bennet, singurele femei de altfel care aveau voie să muncească în perioada respectivă.

Dar mai ales femeile care știau tot și pe toate. Iar de aici nu mai este decât un pas. Toată acțiunea se petrece din perspectiva lor asupra faptelor.

Publicitate

Englezismele atât de enervante, dar atât de perfecte

Exagerările, derapajele controlate prin interpretare și mai ales englezismele enervate sunt atât de evidente, atât de stridente, dar atât de perfect se integrează în economia spetacolului.

Cum era și normal servitoarele fac totul în spectacolul lor. Ele se îmbracă, ele se dezbracă, ele își mută inclusiv decorul. Iar decorul este pe atât de simplu, pe atât de ingenios.

Un ring de dans înconjurat de oglinzi care se transformă în pereți, sau pereți care se transformă în oglinzi, o altă ironie fină la adresa servitoarelor care vedeau și auzeau totul în casele victoriene.

Publicitate

Însă cel mai puternic element rămân ele: cele cinci actrițe ale spectacolului, care sunt pe scenă de la început la sfârși, cu o scurtă pauză de curățenie, că nah, ar fi fost ciudat într-o adaptare din perspectiva servitoarelor să nu fie o pauză de curățenie.

Per total, un spectacol plin de energie, care demolează teatrul clasic și arată că se poate și altfel. Un clasic transformat într-un modern pentru noua generație de spectatori, dar plăcut și de nostalgici.

sursă foto: Festivalul Internațional de Teatru Povești.