Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

Mihai Babițchi: Falsificarea Revoluției din 1989. Reacție la cartea semnată de colonelul MI Dorin Oaidă


Publicat

N-aş fi scris poate niciodată aceste rânduri dacă într-un ziar nu aş fi citit un uimitor articol semnat de o tânără profesoară de engleză din Alba Iulia. Aceasta deplânge ignoranţa tineretului de astăzi căruia i se ascunde „adevărul istoric” că, în realitate, securiştii şi miliţienii lui Ceauşescu erau adevăraţi „OAMENI (majusculele aparţin autoarei), care au oferit totul, fără a cere nimic în schimb”. Autoarea se contaminase de un respect aproape idolatru („Noi căutăm eroi în imaginea lui Superman, fără să observăm superoamenii care ne înconjoară”) faţă de instrumentele dictaturii de tip stalinist instaurate în România, tehnoredactând cartea „ADEVĂRURI ÎNCĂ NESPUSE” (o altă faţetă a Revoluţiei din judeţul Alba) scrisă şi lansată recent de colonelul (r) MI, Dorin Oaidă. Tânăra profesoară („..îi mulţumesc (colonelului) pentru lecţia de istorie pe care mi-a oferit-o”) este prima victimă nevinovată a falsului istoric tendenţios comis de fostul ofiţer de miliţie. Următoarele victime vor fi probabil elevii domniei sale…

Cartea apare într-un moment în care împotriva revoluţionarilor s-a declanşat un adevărat război mediatic, motivat în bună măsură de faptul că în rândul acestora s-au strecurat, într-adevăr, foarte mulţi impostori. Printre aceştia un loc de frunte îl ocupă şi o parte dintre foştii lucrători de miliţie sau securitate „răniţi” de populaţie în zilele Revoluţiei (principalii „eroi” ai cărţii lui Dorin Oaidă). Aceştia şi-au păstrat şi acum îndemnizaţiile de „revoluţionari” întrucât au obţinut pe uşa din dos titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Dec. ’89” în grad de „Rănit”. În timp ce adevăraţii revoluţionari, cei care şi-au riscat cu adevărat viaţa dar nu au avut „norocul” să fie răniţi în acele zile teribile au rămas prin grija Guvernelor Boc şi Ponta, fără acele îndemnizaţii.

Pe la mijlocul anilor ’90 am fost invitat, în calitate de conducător al Revoluţiei din Dec.’89 din Alba Iulia, la sediul garnizoanei Alba pentru a participa la lansarea unei cărţi despre revoluţie, scrisă de un colonel din Bucureşti. Spre surpriza mea, reieşea din cartea respectivă că revoluţia în Alba fusese iniţiată şi condusă de… armată. În realitate (se vede pe caseta evenimentului) armata apăruse pe treptele unde eu citeam mulţimii Programul refăcut al Frontului Patriotic Libertatea, după orele 13, adică după fuga lui Ceauşescu (orele 12,09 în 22 decembrie 1989). În urma ordinului pe care i l-am dat, comandantul garnizoanei Viorel Bârloiu şi-a mutat statul major în propriul meu secretariat şi mi-a dat un ajutor de nepreţuit pentru ca trecerea de la un sistem aberant spre unul democratic să se facă cu cât mai puţine suferinţe pentru populaţie. De aici însă până la…! Constatam, deci, că începea falsificarea istoriei Revoluţiei române, dezlănţuită mai întâi în paginile revistelor „România Mare” şi „Europa” editate de C.V. Tudor, apoi în paginile unor cărţi scrise de foşti ofiţeri de securitate (Filip Teodorescu este cel mai relevant).

Nu am fost invitat la lansarea cărţii colonelului Oaidă – abia după citirea ei aveam să înţeleg de ce – şi acest fapt m-a nedumerit. În zilele Revoluţiei luasem măsuri excepţionale de protecţie a cadrelor de miliţie şi securitate, măsuri unice la nivel naţional şi recunoscute ca atare. De altfel, unii dintre ofiţerii de atunci mi-au rămas prieteni până azi. Ani de zile după aceea, ca un semn de recunoaştere, am fost invitat să particip la „Ziua Poliţistului” ţinută la sediul Inspectoratului judeţean.

Proaspăt-numitul ministrul de interne Mihai Chiţac a ţinut în acele zile să-mi mulţumească personal, telefonic, pentru poziţia adoptată. Ura populaţiei faţă de sistemul de represiune ceauşist era atât de puternică, atât de adâncă încât populaţia ataca cu furie aproape orice lucrător cunoscut de miliţie sau securitate. Prin anii ’80, pentru a ţine populaţia în frâu, Ceauşescu acordase securităţii şi miliţiei puteri discreţionare iar pentru a le stimula devotamentul, lucrătorii MI se bucurau de privilegii incredibile, nesfârşite. Mai mari chiar decât ale activiştilor de partid. Un sergent de miliţie devenise mai important decât un colonel de armată sau un director de întreprindere. Se şi comporta ca atare. Aşa se explică ura populaţiei şi armatei manifestată în zilele Revoluţiei. Primeam telefoane disperate de la familiile cadrelor MI, care reclamau că li se sparge uşa de la apartamente şi aveau nevoie de ajutor. Am organizat într-o primă fază echipaje mixte din gărzi patriotice şi soldaţi, care se grăbeau să liniştească spiritele şi să salveze familiile celor atacaţi. Încă din primele momente, pe treptele consiliului judeţean făcusem un apel insistent (caseta amintită o confirmă) ca miliţienii în uniformă să fie lăsaţi să-şi facă meseria, pentru că în momentele de disoluţie a puterii prima ameninţată este securitatea cetăţeanului.

Ulterior, deoarece populaţia accepta cu greu hulita uniformă albastră, patrulele mixte au fost completate cu un miliţian-poliţist. Nici o asemănare între miliţienii de ieri şi poliţiştii de azi – mult mai instruiţi, mai inteligenţi şi de cele mai multe ori, foarte corecţi. În „Adevăruri încă Nespuse” autorul descrie cu un patetism lacrimogen „suferinţele nesfârşite”, „umilinţele degradante”, „teroarea” la care au fost supuşi lucrătorii de securitate şi miliţie reţinuţi în „Crama” din zidul Cetăţii. Botezată de autor „Grota Groazei”. Admite că au primit mâncare suficientă şi bună de la cantina armatei dar că au dormit pe saltele şi în condiţii de igienă precare. Probabil că era adevărat – eram preocupat să asigur hrană, lumină, căldură, medicamente în primul rând populaţiei – şi îmi cer scuze că în acele zile nu am putut să asigur un confort sporit celor aflaţi acolo. Soldaţii care îi păzeau, se plânge colonelul Dorin Oaidă aflat printre cei reţinuţi, se uitau „fioros” la ei, îi însoţeau chiar şi la toaletă, pregătiţi în orice moment să-i împuşte. Cumplită tortură şi abominabilă umilinţă pentru foştii mici Dumnezei, obişnuiţi ca alţii să tremure în faţa lor şi nu invers. Autorul nu ascunde totuşi că cei răniţi la Cugir au fost aduşi la Alba Iulia, unde li s-a improvizat un spital de campanie şi au fost bine trataţi; nu ascunde nici faptul că Emil Negruţiu, mâna mea dreaptă în acele zile, i-a vizitat şi le-a dăruit (Oaidă spune că „la preţ oficial, desigur”- o altă minciună) o grămadă de bunătăţi alimentare din vagoanele sosite cu ajutoare din străinătate. Vreau să precizez un lucru cunoscut de cei din comandament: mulţi miliţieni au ales SINGURI să plece la „Cramă”, deoarece ACEASTA A FOST ORGANIZATĂ PENTRU PROTECŢIA LOR. La un moment dat aici se aflau 87 securişti şi 27 miliţieni, dintre care mulţi ne ceruseră realmente să-i protejăm. „Crama” era suficient de încăpătoare pentru toţi şi putea fi bine apărată în eventualitatea unui atac.

Acolo se aflau de-a valma miliţieni care, îngroziţi de cele întâmplate la Cugir, nu mai voiau să iasă pe stradă şi nici să meargă acasă, cei suspectaţi de terorism – 12 lucrători MI nu au putut să justifice, la predarea armamentului, absenţa unor cartuşe – precum şi câţiva civili, ridicaţi din exces de zel de pe stradă de patrulele militare. Acesta a şi fost motivul pentru care i-am cerut generalului Iulian Topliceanu să-mi trimită imediat o echipă de procurori militari care să trieze şi să elibereze pe cei nevinovaţi. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dorin Oaidă a fost scos oarecum „pe şest” după numai două sau trei zile de „detenţie”, fără nici o cercetare, de colegul său colonelul Adrian Mateşoi, numit de mine şef al Inspectoratului judeţean de poliţie. Îi semnasem lui Mircea Grava, căruia îi încredinţasem Serviciul de Siguranţă al judeţului(fosta securitate) o listă cu 26 ofiţeri de contrainformaţii, care urmau să fie eliberaţi. Doream ca aceştia să preia sediul fostei securităţi şi să reactiveze reţeaua contrainformativă întrucât serviciile secrete străine încercau, prin intermediul numeroaselor delegaţii care ne vizitau, să profite de dezagregarea securităţii naţionale. Tânărul Mircea Grava a „riscat” trecând pe lista respectivă şi cinci miliţieni „prieteni”. Am remarcat de altfel, pe parcursul întregii cărţi grija autorului de a nu-mi rosti numele. Nici măcar atunci când am ordonat ca un căpitan de miliţie rănit, care îmi solicita sprijinul, să fie eliberat şi dus imediat la spital. Eram doar „un membru al Comitetului Revoluţionar intrat întâmplător în sala unde acesta era legat cu sârmă – un alt neadevăr flagrant – de calorifer”. Nu aminteşte – deşi o încriminează – nici titlul cărţii mele „Revoltă în labirint. Decembrie ’89”, declarată „Cartea Anului” în 2011, şi recompensată cu „Premiul Naţional” din partea Institutului Revoluţiei Române şi Fundaţiei Titulescu, Bucureşti.

În prefaţa cărţii „Adevăruri încă Nespuse” scrisă de autor însuşi, colonelul Oaidă îşi etalează credinţa nestrămutată : lucrătorii din securitatea şi miliţia română au fost la fel de năpăstuiţi, la fel de frustraţi şi lipsiţi de drepturi, au suferit la fel de mult de foame, de frig, de lipsuri, de teamă ca orice cetăţean al României. Pare incredibil ca cineva în toate minţile să susţină aşa ceva!.. Aceasta este însă opinia colonelului Oaidă şi o afirmă răspicat. Ţinta sunt tinerii – un exemplu este profesoara cu pricina – vulnerabili la orice truc al unui prestidigitator bine instruit. El împarte istoria securităţii şi miliţiei în două etape.

Prima este perioada anilor ’50 când aceste organisme, îndeosebi securitatea „după modelul NKVD – ului sovietic, au devenit un crunt aparat de represiune” şi perioada de după 1964 când, după retragerea trupelor şi consilierilor sovietici din ţară, după eliberarea deţinuţilor politici şi preluarea puterii de către Ceauşescu „securitatea a devenit românească, pentru România, cu alte persoane, alte mentalităţi… Noua securitate românească a apărat interesele naţionale, a apărat ţara de duşmani – spioni, sabotori…iar pe oponenţii regimului sau pe cei care îl criticau, ofiţerii acestei instituţii se limitau să-i demaşte, să-i avertizeze, fără privare de libertate…”. Incredibil!!! Te întrebi atunci, oare cine alcătuia sistemul represiv al dictatorului? Autorul afirmă că uneori (sic!!!) ofiţerii de securitate îşi excedau competenţele, adică „trăgeau de mânecă pe unii salariaţi din unităţile economice de care răspundeau pe linie contrainformativă pentru: întârzieri de la serviciu, chiul, mici furturi de la locul de muncă…trecând chiar la măsuri de sancţionare, ceea ce nu era atributul lor”. Altfel, securiştii ca şi miliţienii erau nişte cetăţeni prietenoşi şi cumsecade. Doar comportamentul din anii ’50, concluzionează autorul, „rămas în mentalul poporului român, a făcut ca securitatea să fie în continuare „bau-baul”-ul României”. Colonelul susţine că „Securitatea şi Miliţia erau percepute ca făcând parte dintr-un aparat de represiune, nu prea iubite de către cei care încălcau legea (sic!!!)” iar faptul a fost exploatat de către „regizorii Revoluţiei” „pentru a adânci prăpastia dintre Armată şi Ministerul de Interne, şi a determina astfel un război civil între cele două forţe înarmate”. Aşadar „istoricul” Dorin Oaidă susţine că „atunci când se vorbeşte de „temniţele comuniste” totul se limitează până la primăvara anului 1964”.

Colonelul Oaidă nu poate fi acuzat de naivitate sau prostie; nu poate fi acuzat nici de dezinformare premeditată. Cred doar că orgoliul trufaş, „umilinţa” îndurată când a fost reţinut i-au deformat percepţia corectă asupra evenimentelor. Îl înştiinţez pe domnul Dorin Oaidă că eu am fost aruncat într-o „temniţă comunistă” în anul 1984. Printr-o înscenare pusă la cale de către colonelul de securitate Iosif Tofană şi executată de echipa colonelului de MILIŢIE, Ioan Pop (securitatea nu ieşea la suprafaţă întrucât oficial nu existau deţinuţi politici). Aceasta pentru „infracţiunea”că trimisesem o grămadă de memorii critice pe la diverse foruri şi la „Europa Liberă”. Patru luni am fost bătut, anchetat aproape zilnic de căpitanul de securitate Simion Paşca, hrănit cu zeamă din buze şi intestine de vaci, fierte şi mămăligă stricată. Pe post de toaletă în celulă – o găleată. În nopţile celei mai geroase ierni din ultimii 50 de ani mă înveleam cu o păturice, completată prin mila unui gardian cu un cearceaf. Abia după 8 luni mi s-a vindecat tremurul mâinilor agonisit după cele 4 luni de anchetă „prietenoasă”. Iar afară, fiul meu de 12 ani rămăsese la mila vecinilor. L-aş întreba pe colonelul Oaidă unde crede că au fost”cazaţi” şi anchetaţi, pardon, „traşi de mânecă” conducătorii Revoltei din 1987 de la Braşov? Câţiva au dispărut definitiv, nimeni nu ştie unde…

Consider regretabilă fără îndoială fiecare moarte petrecută în zilele Revoluţiei, inclusiv moartea căpitanului de miliţie Valentin Pop din Cugir şi a locţiitorului său, Ilie Staicu. Numai că autorul distorsionează grav faptele mizând pe trecerea anilor şi memoria scurtă a unora. În realitate prima sticlă incendiară asupra sediului miliţiei a fost aruncată abia după ce gloanţele trase preventiv LA ORDINUL COMANDANTULUI POP (recunoşte însuşi autorul) ricoşate din pereţii blocului vecin au rănit câţiva manifestanţi („dar nu grav”, ne linişteşte el) iar acelaşi Pop, din balconul sediului s-a bătut cu palma peste pistolul de la şold făcând celor din stradă un semn sfidător să plece, altfel!…Comandantul şi adjunctul său au fost ucişi nu pentru că au ieşit afară să negocieze cu atacatorii cum susţine colonelul Dorin Oaidă ( există zeci de mărturii în acest sens). Au ieşit pe rând trăgând – greşeală fatală! – pe deasupra mulţimii cu pistoalele mitralieră, încercând să fugă printre cei care s-au aruncat la pământ. Când li s-a terminat încărcătorul câţiva, probabil interlopi, i-au placat ca la rugbi şi hidra cu o mie de capete i-a ucis. Ceilalţi miliţieni pe care mulţimea a pus mâna au fost bătuţi, unii cumplit, dar nu a mai murit nimeni. Au fost însă, inclusiv la Cugir, miliţieni de care nu s-a atins nimeni. Ceea ce spune multe…Dar, dacă la Cugir nu a curs mai mult sânge, MERITUL – susţine autorul cărţii – este exclusiv al MILIŢIEI (pag.125). „…miliţienii anului 1989, nu cei ai anilor ’50 aserviţi Moscovei şi care doar cu numele făceau parte din Miliţia Română. A nu se face confuzii!”. Acesta este „marele adevăr nespus”, care a dat titlul cărţii.

Pentru a stârni şi întreţine compătimirea contemporanilor, domnul (de acum) colonel inventează dialoguri patetice şi situaţii inexitente. Descrie cum revoluţionarii au invadat spitalul unde miliţienii bătuţi erau trataţi „cerând să le fie predaţi teroriştii”, şi doar refuzul ferm al doctoriţei Rodica Beudean le-a salvat acestora viaţa. Eu însumi nu pot decât să aplaud din toată inima poziţia profesională şi fermitatea demnă a doctoriţei Beudean. Numai că astfel este deconspirată încercarea autorului de mistificare a realităţii şi abundenţa de inadvertenţe şi inexactităţi, evidentă în carte. Cuvântul „terorist” a apărut pentru prima dată în Comunicatul către ţară citit de Ion Iliescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie. Evenimentele de la Cugir s-au petrecut în 21 decembrie când nimeni nu vâna terorişti şi termenul nu intrase încă în uzul public.

Spaţiul nu îmi permite să insist asupra altor neadevăruri din cuprinsul volumului. Îi mulţumesc domnului colonel Dorin Oaidă pentru dedicaţia scrisă pe cartea dăruită (chiar dacă după multe insistenţe) mie. Ne cunoaştem destul de bine şi pot afirma că am făcut această analiză cu tristeţe şi nu cu plăcere. Sunt obosit şi eu de necurmata veghe întru apărarea visului pe care l-am avut în decembrie 1989 şi a adevărului despre acele zile. Cine ar fi crezut că speranţele şi încrederea noastră vor fi îngropate de o clasă politică meschină, incompetentă, pusă pe chiverniseală, lipsită de patriotism, incapabilă să înţeleagă ceea ce este bine pentru ţară şi ceea ce îşi doreşte cu adevărat poporul.

Mihai Babiţchi



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

4 Comentarii

4 Comments

  1. Cretu

    duminică, 13.01.2013 at 19:08

    Multumesc Mihai Babitchi, pentru ca ai ramas la fel de curajos si lucid. Stiu ca nu este usor. Cum mai rezisti?! Eu am fost acolo in acele zile si stiu ce am trait toti…

  2. Bliga Dorel

    duminică, 13.01.2013 at 19:56

    Pentru cine ai facut revolutia si pentru ce ? Ca majoritatea romanilor sa o duca mai rau, pentru ca aceeasi „politicieni meschini”, sub nivelul de moralitate si simt al datoriei al activistior pcr, sa fie la ros ciolanul ,in ultimii 23 de ani? Care este diferenta intre revolutia matale si revolutia comunista din Rusia ? Nici una ! Ambele au inceput pe cadavrele fostilor conducatori ! Au inceput cu crime odioase !!!
    Si in situatia asta mizere tu ce faci ? Sari in barca lui basescu si ne dai lectii de patriotism ??! Te-ai ajuns, ai firme, vila si tot ce vrei ,iar 95% dintre romani mor de foame. Nu te mai intereseaza soarta lor ? Ce te intereseaza ,de fapt, domnule Babinschi ? Ce tot polavragesti prin ziare ? Fa ceva omule, Revolutionarule ! Ori revolutia ta s-a terminat dupa ce te-ai vazut cu sacii in caruta?

  3. Babitchi

    luni, 14.01.2013 at 10:23

    Dle Cretu
    Nu mai am nici o firma, le-am vandut cu niste ani in urma. Nu m-am „ajuns”, din martie 1990, am muncit enorm, zi si noapte, ca sa imi construiesc firmele respective si sa dau de lucru si la alti 40 salariati. NU am avut contracte cu statul. Am castigat si am trait decent, nu am ramas dator nimanui. Important – in 23 de ani nu am luat nici un salariu de la stat, nu am ocupat nici o functie publica. Da, mi-am cumparat o casa…si cam atat. Ce ati vrea sa fac acum?! Sunt la fel de nemultumit ca si dvs. de clasa politica – nu am reusit sa ocup nici functii de parlamentar, nici director de intreprindere de stat, nici macar de consilier local sau judetean. Nu am fost lasat. Mi-a ramas doar scrisul…Vreti sa renunt si la el? Daca ar fi sa ies in strada – sunt tentat uneori sa o fac – credeti ca m-ar urma cineva? Eu nu cred…

  4. Corina

    luni, 14.01.2013 at 14:03

    Reactia este extrem de evidenta ca si implicatii personale ale bietului si curatului „revolutionar” Babitschi. Cartea colonelului ii lezeaza grav interesele si mai mult decat atat…acum ca ” i-a ramas doar scrisul” el nu a fost niciodata laudat asa ca si autorul cartii. Asadar doar invidie marunta si calomnie josnica…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ACTUALITATE

Tu ştii care sunt avantajele pantofilor sport? Dar cum să îi selectezi pe cei potriviţi? (P)

Publicat

Pantofii sport au devenit de ceva vreme nelipsiți din garderobă. Fie că vorbim de ținute feminine sau garderobă masculină, vorbim de tenişi, adidaşi, sneakersi.

Multe persoane aleg să poarte pantofi sport, însă puţine cunosc adevăratele avantajele ale acestora. În rândurile următoare ne-am propus să descoperim câteva dintre beneficiile încălţămintei stradale, dar şi câteva detalii cum trebuie selectată corect.

Pantofi sport damă  – stil sau confort?

Când spui pantofi sport dama, nu te mai gândeşti doar la adidașii de alergare sau la piesele folosite în sala de sport, ci la încălţămintea care completează ţinutele de stradă. Da, acei adidaşi cu tălpi ergonomice, înalte care dau personalitate outfit-urilor moderne. Pantofii sport nu se mai găsesc doar în topul preferinţelor tinerelor care adoră blugii şi pantalonii cu tur jos, ci şi pe lista de must have-uri a doamnelor sofisticate, care cu spirit genial reuşesc să îi transforme în vedetele ţinutelor cosmopolite formale.

Pantofii sport au numeroase avantaje. Primul ce trebuie menționat, este confortul ridicat. După cum ştii, stare de bine furnizată de aceste încălţări, cu greu poate fi egalată de alte piese.  Dacă vorbim de pantofi moderni, clar vorbim de stil, asocieri de materiale, culoare şi energie pozitivă. Încălţămintea sport creată de brandurile consacrate aduce în prim plan asocieri inedite de materiale şi aspect modern.

Un alt avantaj al încălţămintei sport este legat de calitate. Brandurile consacrate folosesc tehnologii speciale şi vin pe piaţă cu piese care susțin în primul rând sănătatea picioarelor.

Pentru a beneficia de avantajele acestora, este important să se acorde atenţie detaliilor fine. Mărimea, construcţia, ergonomia, recomandările producătorilor cu privire la modul de întrebuinţare sunt aspectele care te ajută să iei deciziile corecte când vine vorba de pantofi sport.

Pantofi sport bărbaţi  – obişnuinţă sau plăcere?

În cazul domnilor, când spunem pantofi sport barbati, ne gândim la obişnuinţă. Mulți oameni aleg să poarte adidaşi şi tenişi în detrimentul altor piese de încălţăminte, mai ales când nu sunt constrânşi de un cod vestimentar. Confortul ridicat furnizat de aceștia este apreciat de toţi bărbaţii, fără excepţie!

Cum tehnologiile sunt foarte avansate şi realizarea pantofilor sport a devenit o știință, piesele disponibile acum pe piață nu mai sunt doar încălţări comode, dar sunt create să susţină sănătatea picioarelor şi nu în ultimul rând sunt piese cu stil. O pereche de pantofi sport bine selectată, poate completă în mod excepţional ţinute smart cu personalitate.

Ba mai mult, pot fi vedetele outfit-urilor semi-formale şi de club. Trebuie să recunoaştem că nu doar tinerii se bucură de avantajele şi confortul adidaşilor dar şi domnii maturi care ştiu ce înseamnă calitate, bun gust şi stil.

Pentru a beneficia de avantajele pantofilor sport trebuie să se acorde atenție materialelor dar şi recomandărilor producătorilor cu privire la modul de utilizare. Pantofii corect aleși nu sunt doar piese fashion, sunt articole care îmbunătăţesc performanțele sportivilor amatori sau profesionişti.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Florin Roman, atac la ministrul Sănătății pe subiectul vaccinării pe pile: Să ne spună cine sunt cei care au sărit peste rând

Publicat

florin roman

Deputatul PNL Florin Roman afirmă că este de neacceptat faptul că 30% dintre cei care s-au vaccinat anti-COVID-19 nu s-au înscris pe platforma dedicată.

Acesta a afirmat că ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, trebuie să răspundă care sunt persoanele vinovate şi privilegiaţii care au sărit peste rând.

„Am aflat cu stupoare, chiar prin vocea ministrului Sănătăţii, că 30% dintre cei care s-au vaccinat sunt persoane care nu s-au înscris pe platformă… ceea ce este de neacceptat!

Este inadmisibil ca persoane în vârstă, bolnave sau cu dizabilităţi să fie amânate din cauza pilelor şi relaţiilor.

Ceea ce se întâmplă este un factor de descurajare! Aştept cu mare interes ca domnul ministru să răspundă care sunt persoanele vinovate şi privilegiaţii care au sărit peste rând!

Discursurile nu rezolvă incapacităţile de funcţionare ale procesului de vaccinare! Aşa nu ne mai facem sănătoşi”, a scris Roman, joi, pe Facebook.

Deputatul de Alba a trimis ministrului Sănătății Vlad Voiculescu un document în care solicită lămuriri legate de funcțioarea platformei de programare pentru vaccinare.

De asemenea, a solicitat un răspuns scris la întrebarea dacă ”există numărul necesar de doze sau nu pentru persoanele care au reușit să acceseze platforma, ținând cont de faptul că acum primes mailuri de anulare a programărilor date de soft”.

Ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, a declarat că există suspiciunea că un număr mare de persoane care ar fi trebuit vaccinate în etapa a III-a, au fost de fapt vaccinate mai repede, respectiv în a doua etapă.

Citește detalii despre declarațiile lui Vlad Voiculescu: VIDEO Ministrul Sănătății: Avem mai puține doze de vaccin decât am avea nevoie. Controale la centrele unde se sare peste rând

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Primarul comunei Meteș, Dan Opruța, a murit de COVID-19 la doar 38 de ani. Era de câteva zile în stare gravă

Publicat

Primarul comunei Meteș din județul Alba, Dan Cosmin Opruța, a decedat în noaptea de miercuri spre joi, după ce a contactat virusul COVID-19. 

Potrivit surselor alba24.ro, acesta ar fi ajuns în urmă cu câteva zile la Spitalul Județean de Urgență din Alba Iulia într-o stare gravă, fiind confirmat cu COVID-19 și având saturația de oxigen mică.

Mai apoi a fost transferat de urgență la Spitalul din Târgu Mureș, pe secția de ATI, unde a fost intubat.

Din nefericire trupul său nu a rezistat infecției. Decesul s-a produs în noaptea de miercuri spre joi, în jurul orei 01:00.

Dan Cosmin Opruța avea 38 de ani, era căsătorit și avea un copil.

Acesta era unul dintre cei mai tineri și activi primari din județul Alba. A fost ales primar al comunei Meteș în 2016, din partea PNL și a fost reales, la alegerile locale din toamna anului 2020.

Om bun și primar harnic. Dumnezeu să îl odihnească! Sincere condoleanțe și multă putere familiei!

Știre în curs de actualizare.

sursă foto: Facebook

Citeste mai mult
Publicitate

ECONOMIE

Ministrului Transporturilor: din vară, de la Sibiu la Cluj, șoferii vor putea circula pe autostradă, fară întrerupere

Publicat

Din vară, șoferii vor putea circula pe autostradă, fară întrerupere, de la Sibiu la Cluj-Napoca. Cătălin Drulă, noul ministru al transporturilor, anunță că autostrada Sebeș Turda va fi dată în circulație integral în acest an. 

Autostrada dintre județele Cluj și Alba este un proiect inclus în bugetul de 8 miliarde de lei pe care România îl are la dispoziție în acest an pentru infrastructura rutieră şi feroviară.

Ministrul Transporturilor anunţă investiţii record de 8 miliarde de lei în infrastructură. Suma reprezintă fonduri europene nerambursabile şi contribuţie naţională, a declarat ministrul transporturilor, Cătălin Drulă, la TVR.

De la Sibiu la Cluj Napoca fără întrerupere, pe autostradă

Din vară, șoferii vor putea circula pe autostradă, fară întrerupere, de la Sibiu la Cluj-Napoca. Ultimul lot lipsa al autostrăzii Sebeș – Turda, „Sântimbru – Aiud” ar urma să fie gata în iunie. Construcția tronsonului, lung de aproape 25 de kilometri, a început în decembrie 2014 și trebuia să fie finalizată, inițial, la sfârșitul lui 2016.

„Nu e mândrie pentru noi, deoarece acest contract pentru lotul 2 a fost semnat în 2014, deci la finele lui 2016 trebuia să fie gata. Să fie terminat în acum, în 2021, e trist pentru țara asta.

Ar însemna ca în acest an să avem o autostradă completă de la Sebeș la Turda, lotul fiind acum finalizat în proporție de 25%. De asemenea, între Târgu-Mureș și Ungheni vor fi 10 km din Autostrada Transilvania (A3) – dintre care 5 km de autostradă și 5 km de drumuri de legătură – care se termină anul acesta”, a spus ministrul.  

Pe autostrada Transilvania ar urma să fie gata, anul aceasta, un tronson de aproape 10 kilometri, între Târgu Mureș și Ungheni. Jumătate e cu profil de autostradă, iar restul, drum de legătură. Și segmentul „Chețani-Câmpia Turzii”, lung de 16 kilometri, are termen de finalizare 2021. Lucrările nu au avansat corespunzător, constructorul e în insolvență, iar contractul ar putea fi reziliat.

Anul acesta au termen de finalizare și două loturi ale drumului expres Craiova – Pitești, de aproape 40 de kilometri Dar și centura ocolitoare a orașului Satu Mare, de 20 de kilometri, din care jumătate este drum expres. Și pe centura Capitalei sunt lucrări care ar putea fi gata.

Dintre toate cele cinci pasaje care se construiesc pe șoseaua de centură a Capitalei, doar cel de la Mogoșoaia ar putea fi gata în avans anul acesta. Termenul din contract pentru finalizarea lucrării este aprilie 2022.

Lotul 1 al A10, între bretelele scurte ale nodului Sebeș și nodul Alba Iulia Nord, a fost deschis în decembrie.

Lotul 2, care va permite rularea doar pe șosele de mare viteză de la Cluj la Sibiu, va fi gata în acest an. A10 va avea 70 km, fiind împărţită în patru loturi.

Lotul 1 al A10, între bretelele scurte ale nodului Sebeș și nodul Alba Iulia Nord, a fost deschis în decembrie. Lotul 2, care va permite rularea doar pe șosele de mare viteză de la Cluj la Sibiu, va fi gata în acest an. A10 va avea 70 km, fiind împărţită în patru loturi.

Primul se întinde pe 17 km, de la intrarea pe autostradă în Sebeş, până la Pârâul Iovului, după Alba Iulia, iar lotul doi are 24 km, de la Pârâul Iovului până la intrarea în Aiud. Pe lotul 1 antreprenor general este Impresa Pizzarotti (Italia), iar pe lotul 2, Aktor (Grecia). Loturile 3 şi 4 au fost deschise circulaţiei în 2018.

„Mă lămurisem de ce nu avem autostrăzi în România înainte de a ajunge la minister. De opt ani mă uit la acest domeniu şi am bine dimensiunea a ceea ce se întâmplă în domeniu. Lipseşte sau a lipsit foarte mult capacitatea instituţională, competenţa, profesionalismul, apoi natura în sine a domeniului.

Oamenii nu mai au răbdare. Atunci e tentaţia de a promite marea cu sarea şi de a nu aşeza niciodată lucrurile pe baze solide. E nevoie de reformă, de profesionalism, de eficienţă. Au fost ani de zile când nu am reuşit să absorbim fonduri europene, dar anul acesta îmi doresc să fie recordul în materie de sume investite în infrastructura rutieră şi feroviară.

Vor fi 8 miliarde de lei care se vor duce în proiecte pe feroviar şi rutier, proiecte care sunt în construcţie, precum ar fi Piteşti – Sibiu, lotul 1, podul de la Brăila, Sebeş – Turda (A10), lotul 5 de la Piteşti – Sibiu, A0 Sud – autostrada de centură a Bucureştiului”, susţine oficialul.

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate