Moștenitorii unui fost acționar de la o mină particulară din Apuseni au revendicat, în instanță, 300 kg de aur confiscat de comuniști

Urmașii lui  Iosif Jurca- un fost asociat la Mina „Ferdinand” din Roșia Montană, au cerut, în instanță, statului român să le achite contravaloarea aurului confiscat abuziv de comuniști după naționalizarea din 1948. Au revendicat contravaloarea a 300 kilograme de aur  Dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, instanță care a dat soluția definitivă: moștenitorii au dreptul la echivalentul în lei a 151 grame de aur.

Posesorii de şteampuri - instalaţii pentru zdrobirea şi mărunţirea rocii de minereu aurifer - din Munții Apuseni se asociau, pe baza aşa-numitelor cuxe (participaţiuni, acţiuni) şi primeau în concesiune de la statul român zăcăminte de minereu aurifer spre exploatare. Metalul galben era preluat apoi de către stat, prin intermediul băncilor.

Cu jalba-n proțap în instanțe

Moştenitorii foştilor proprietari de şteampuri din Munții Apuseni au încercat, imediat după Revoluție, să obţină despăgubiri de la statul român, invocând legile retrocedării bunurilor confiscate de comunişti. Nu au avut, însă, câştig de cauză. Instanţele de judecată au constatat că nu există nicio probă că astfel de instalații ar fi fost confiscate sau casate de cineva.

În privinţa te­re­nurilor pe care se aflau vetrele de şteamp, acestea au rămas în pro­prietatea moţilor şi după naţionalizare, întrucât zona respectivă nu a fost cooperativizată niciodată. Unii nu s-au dat bătuți și au cerut re­tro­cedarea de către stat a aurului şi a argintului conţinut în gră­me­zile de minereu rămase neexploatate, după naţionalizare, în ve­chile vetre de şteampuri şi la gura minelor aurifere din Apu­seni. Au avut ca temei legal articolul 26 din OUG 190/2000. „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009“.

Așa au procedat și moștenitorii lui Iosif Jurca, fost asociat la Mina „Ferdinand” din Roșia Montană. Cauza a ajuns pe rolul Curții de Apel din Alba Iulia, după ce urmașii fostului miner au fost nemulțumiți de decizia instanței de fond în privința cantității de metal prețios luat abuziv de autoritățile comuniste.

Plata în lei a 151 grame de aur pentru 25 de tone de minereu

Concret, au cerut ca Banca Națională să le plătească contravaloarea unui filon de aur care ar fi fost descoperit de înaintașul lor, în greutate de 200-300 kilograme aur nativ, cât și aurul rezultat din valorificarea a 25 de tone de minereu.

În fața instanței au fost aduși mai mulți martori. Unul dintre ei, fost angajat al minei „Ferdinand“, care ar fi asistat la ridicarea filonului. Bărbatul a mărturisit că s-a preluat şi s-a transportat la Uzina de preparare atât aur nativ cât şi minereu, „cam 40% minereu piatră, iar aurul nativ s-a dus în bidoane, cu grosimi între 5-15 centimetri”. Un alt martor a vorbit de o cantitate de 250-300 kilograme de aur confiscat, însă de la mina „Ferdinand“, ce avea 15-20 de asociați care o exploatau la momentul naţionalizării.

Numai că proba cu martori n-a fost suficientă pentru a dovedi cât aur nativ a pierdut fostul asociat de la mina din Munții Apuseni. „În ce priveşte cantitatea de aur confiscată ca efect al naţionalizării, reclamanţii nu au fost în măsură să depună nici un înscris cu care să probeze preluarea şi cantitatea confiscată“, se arată în motivarea instanței.

Proba esenţială la dosar provine dintr-un proces verbal întocmit de Miliţie în 1970. În document se spune că de la fostul asociat al minei din Roșia Montană au fost confiscate 25 de tone minereu aurifer, cantitate care a fost predată către Exploatarea Minieră din  localitate. Experții au stabilit că prin prelucrarea cantității de minereu în cauză a rezultat doar 151 de grame de aur fin. Cu alte cuvinte, aceasta este cantitatea maximă de metal nobil pentru care urmașii lui Iosif Jurca au dreptul să primească despăgubiri în bani de la Banca Națională a României.

„Faptul că instanţele au dispus plata unor despăgubiri ce a fost reţinută doar la 151 de grame aur fin nu înseamnă că nu s-au pronunţat asupra pretenţiilor recurenţilor de 350 kg aur fin. De altfel, chiar aceştia acceptă o marjă de eroare de 200 kg când susţin că aurul fin confiscat a fost de la 150-350 kg. Faţă de aceste considerente, recursul se priveşte a fi neîntemeiat“, se arată în decizia Curţii de Apel, instanță care a dat,  în septembrie 2008, soluția finală în acest dosar.

Cu alte cuvinte, cantitatea maximă de metal nobil pentru care urmașii lui Iosif Jurca au primit dreptul de a solicita despăgubiri în bani de la Banca Națională a României a fost de 151 de grame.  Suma a fost achitată de Banca Națională, la prețul de referință a aurului din ziua respectivă.

160 de ani de minerit de stat la Roșia Montană

Momentul naționalizării bogățiilor subsolului de către autoritățile comuniste, în 1948, a găsit majoritatea minelor particulare din Roșia Montană  înglodate în datorii, în pragul falimentului.

Scoaterea minereului aurifer din adâncurile Roșiei Montane a fost practicat până în secolul al XVII-lea doar de asociaţii particulare, formate din posesori de șteampuri. De minerit de stat la Roșia Montană putem vorbi după 17 iulie 1846, când s-a înființat Întreprinderea minieră de stat, sub denumirea de „Galeria Regală Sfânta Cruce Orlea”. A fost coridorul subteran care i-a dus pe băieși (mineri) spre adâncurile Roșiei Montane. De exploatare exclusiv subterană vorbim până la începutul anilor 1970. Mina de stat a fost închisă în 2006, ca nerentabilă.

Nicu NEAG