Motivul pentru care Arhiepiscopia Romano-Catolică nu a primit clădirile principale ale Universității din Alba Iulia

În luna octombrie a anului 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia privind retrocedarea corpurilor A şi B ale Universităţii ”1 Decembrie 1918”. Motivarea magistraților de la instanța din Alba Iulia a avut la bază faptul că imobilul nu a fost în trecut proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice. 

Arhiepiscopia a solicitat, pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, restituirea imobilului compus din două corpuri de clădire şi curte în suprafaţă de 3.423 m.p. Prin Decizia nr. 7503/15.11.2017, Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare întrucât imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice.

Reprezentanţii instituţiei religioase au solicitat în instanţă anularea acestei decizii şi, în subsidiar, dispunerea retrocedării celor două clădiri din Cetatea Alba Iulia. Comisia guvernamentală a arătat prin decizia din noiembrie 2017 că imobilul solicitat nu a fost proprietatea actualului solicitant, neexistând identitate între acesta şi titularul de carte funciară. La această concluzie a ajuns şi magistratul de la Curtea de Apel care a judecat cauza civilă.

CITEȘTE ȘI: Universitatea din Alba Iulia își păstrează sediile. Cererea de retrocedare către Biserica Romano-Catolică, respinsă

”Esenţial pentru justa soluţionare a cauzei este faptul că solicitantul din cererea de retrocedare nr. 6453/28.02.2003, respectiv Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba lulia, nu a fost proprietarul imobilului solicitat, fiind o persoană juridică distinctă de proprietarul tabular al imobilului. Potrivit cărţii funciare nr, 1155 a localităţii Alba lulia, proprietar al imobilului identificat cu nr. top. 1982 si 1983/1 a fost «Fondul de Studii administrat de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia». Potrivit cărţii funciare nr. 909 a localităţii Alba lulia, proprietar ai imobilului solicitat, identificat cu nr. top. 1984, a fost «Fondul de Burse administrat de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia». La data de 10 mai 1927 a fost semnat Concordatul între Regatul României pe de o parte şi Sfântul Scaun de cealaltă parte, ratificat ulterior prin Legea din 12 iunie 1929 (act denunţat prin Decretul nr. 151/17.07.1948). În articolul IX din Concordat au fost enumerate instituţiile catolice cu personalitate în România, Statusul nefiind enumerat expres (la sfârşitul enumerării se specifică şi alte organizaţii canonic şi legal constituite»)”, se precizează în conţinutul deciziei de la Curtea de Apel.

Înscrierea din CF demonstrează existenţa dreptului de proprietate în beneficiul unei alte persoane juridice Potrivit magistratului, textul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 stipulează, că retrocedarea se dispune doar în favoarea foştilor proprietari, nu şi a unor titulari ai altor drepturi reale, cum este dreptul de administrare.

”De altfel, dreptul de proprietate al Bisericii Catolice nu a fost recunoscut nici de Ministerul ungar de culte, care a arătat că imobilele trebuie să fie proprietatea fondurilor, ca subiecte cu personalitate juridică distinctă, create de către stat, aşa încât, urmare a Tratatului de la Trianon, Statul Român este cel care a preluat acelaşi statut independent al fondurilor. Această situaţie rezultă şi din sentinţa nr. 51/1933 a Tribunalului Cluj, care a arătat că toate fondurile de studii sau de pensii sunt fonduri publice ale Statului Român, şi nu sunt în proprietatea Statusului romano-catolic. Aşadar , trebuie pornit de la premisa că însăşi înscrierea din CF demonstrează existenţa dreptului de proprietate în beneficiul unei alte persoane juridice decât reclamanta, iar chestiunea ce se impune a fi rezolvată este cea a identităţii dintre persoanele juridice implicate, dacă este cazul, respectiv a preluării şi contopirii patrimoniilor lor în urma dizolvării pe cale legală, într-un cuvânt, a continuităţii în drepturi între cele două persoane juridice vizate. Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, în calitate de persoană care a depus cererea de retrocedare, conform art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, este ţinută să justifice împrejurarea, în ipoteza în care Fondul de pensii şi-a încetat existenţa, că este succesoarea în drepturi a acestui proprietar de la care imobilul a fost preluat de stat. Reprezentativitatea Statusului Romano Catolic, ca organism recunoscut al cultului catolic, este mai puţin relevantă în speţă, căci nu acesta a fost proprietarul de la care imobilul a trecut la stat, ci Fondul de studii/Fondul de burse, bunul aflându-se doar în administrarea ordinariului. O dovedeşte înscrierea operată în CF, înainte de preluarea de către stat”, se susţine în document. În motivare, instanţa de la Curtea de Apel face şi o istorie a evoluţiei Fondului de Studii şi a Fondului de Burse, de la înfiinţare şi până la încetarea lui, ”pentru a determina cine este persoana îndreptăţită a revendica proprietatea imobilului”.

”Argumentându-şi cererea, reclamanta a arătat că regimul juridic al fondului în litigiu este guvernat de regulile dreptului bisericesc din Codul dreptului canonic, arătând că, în biserică persoanele juridice sunt fie ansambluri de persoane, fie ansambluri de bunuri, constituite de autoritatea ecleziastică competentă în vederea îndeplinirii misiunii încredinţate. Totodată, la încetarea persoanei juridice, publice sau private, situaţia drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale acesteia este decisă de drept şi statut, respectiv persoana juridică imediat superioară sau propriul său regulament; este afirmat şi dreptul de proprietate ce revine acelei persoane juridice, sub autoritatea supremă a Papei de la Roma, precum şi caracterul de bunuri ecleziastice.

Respectând această linie de gândire, dacă Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia este reprezentantul de drept al acestui fond, se conchide că Fondul de pensii este persoană juridică subordonată acestuia, potrivit can. 1276 din Codex juris canonici. În acest caz devin aplicabile şi normele can. 114, căci personalitatea juridică se acordă unor grupuri de bunuri de către autoritatea clericală competentă.

Or, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia era ţinută să probeze, astfel, că Fondul de studii şi respectiv Fondul de burse au fost înfiinţate, ca persoane juridice ale bisericii, formate din grupuri de bunuri, de o autoritate clericală, dar această împrejurare nu este dovedită”, se mai susţine în motivarea hotărârii pronunţate în octombrie 2018. Arhiepiscopia nu a demonstrat dreptul de proprietate Instanţa mai afirmă că dreptul de proprietate asupra bunurilor administrate de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia a fost si a rămas garantat în favoarea celor două fonduri menţionate.

”Tocmai pentru a evidenţia proprietarul bunurilor şi faptul că dreptul de proprietate aparţinea şi era garantat în favoarea fondurilor prevăzute expres la art. V alin. 2 din Acord, s-a dispus rectificarea inscripţiilor din cărţile funciare privitoare la proprietarii bunurilor. Având în vedere forţa probantă a înscrierilor din cartea funciară dar şi doctrina si practica în această materie, interpretarea dată de reclamantă noţiunii de administrare nu este de natură să demonstreze existenţa dreptului de proprietate al solicitantului.

Deoarece nu s-a dovedit înfiinţarea unor fonduri de către Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia (în prezent Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia), direct sau prin persoanele sale juridice, rezultă că fondurile respective (enumerate la art. V, alin. 2 din Acord, n.red.) au fost înfiinţate de stat, astfel că preluarea acestor fonduri din administrarea Episcopiei Romano-Catolice nu poate fi considerată ca abuzivă”, se mai susţine în motivare.

În concluzie, Curtea de Apel Alba Iulia consideră că Decizia nr. 7503 din data de 15.11.2017 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ”este legal emisă cu respectarea prevederilor OUG 94/2000 şi a normelor metodologice de aplicare, iar criticile reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia sunt nefondate”.

Hotărârea instanţei a fost atacată cu apel la ÎCCJ.