Odiseea episcopului Áron Márton: salvatorul a mii de evrei, persecutat de Securitatea comunistă

Printre înalte feţe bisericeşti persecutate de securitatea comunistă s-au aflat şi reprezentanţi ai cultului romano-catolic. Episcopul Áron Márton a fost închis timp de şase ani pentru criticile aduse regimului comunist. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a contribuit la salvarea de la exterminare a unor evrei transilvăneni a fost declarat de Israel „Drept între popoare” în anul 1999.

FOTO-VIDEO: Mii de credincioşi, în pelerinaj la hramul Catedralei „Sfântul Mihail” din Alba Iulia și sfinţirea sarcofagului episcopului Marton Aron

Áron Márton a fost episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia între anii 1938-1980. În perioada 1949-1955 a fost arestat de autorităţile comuniste. Pentru activitatea sa pentru salvarea de la exterminare a unor evrei transilvăneni a fost declarat de Israel „Drept între popoare” în anul 1999. Márton a luptat în primul Război Mondial ca locotenent în Divizia 82 Secuiască, fiind rănit de trei ori în luptele de la Doberdo, Pasul Oituz şi Asiago. După demobilizare a lucrat în agricultură şi apoi a fost contabil la un ocol silvic.

Între anii 1920-1924 a studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. A evoluat în cariera religioasă foarte rapid, ajungând ca în 1938 să fie numit de către papa Pius al XI-lea episcop romano-catolic de Alba Iulia. Este consacrat ca episcop la 12 februarie 1939 în Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca. În atenţia Serviciului Secret de Informaţii din România au intrat şi anumiţi preoţi maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste, şoviniste şi naţionaliste pe care unii dintre ei o desfăşurau în Transilvania. Un caz aparte îl constituie cel al episcopului Márton Áron, figură centrală a Bisericii romano-catolice din România, din prima jumătate a secolului al XX-lea. În documentele SSI era considerat „…unul din conducătorii acţiunii iredentiste maghiare în ţara noastră.

” Cel care mai târziu – spre cinstea sa – avea să ia o atitudine hotărâtă în favoarea evreilor, opunându-se trimiterii lor spre lagărele de exterminare naziste de către guvernul maghiar hortyst, se dovedea, aşa cum ni-l prezintă rapoartele SSI, „un duşman neîmpăcat a tot ce este românesc”.

Fostul Şef-Rabin al Clujului, Moshe Carmilly-Weinberger, în lucrarea sa „Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944)”, l-a evocat pe episcopul romano-catolic Márton care a susţinut cauza evreilor şi a contribuit la salvarea a mii dintre ei: „În acele vremuri tragice s-a reliefat măreţia umană a episcopului Márton Áron, singurul episcop maghiar în Transilvania care în 18 mai 1944, în Biserica Sfântul Mihail din Cluj, şi-a ridicat glasul şi a rugat, a somat societatea maghiară să ajute evreimea adunată în ghetouri şi aflată în faţa deportării.” În urma apelului la ajutorarea evreilor a fost declarat persona non-grata de autorităţile fasciste ungare şi expulzat. A rămas până la sfârşitul războiului la Alba Iulia.

Într-o scrisoare adresată primului ministru ungar Döme Sztójay a scris:

„Împreună cu credincioşii diecezei mele a trebuit să constat cu stupoare măsura iresponsabilă prin care nu se cruţă viaţa evreimii, mergându-se până la ultima limită a inumanului. Cu respect şi în deplină cunoştinţă a responsabilităţii mele, vă atrag atenţia că pentru o astfel de faptă un om, chiar dacă este prim-ministru, ori un guvern, nu are mandat pentru că povara o va purta un întreg popor. Tocmai de aceea, vă rog să retrageţi imediat această măsură!”. În anul 1999 Israelul i-a acordat (post mortem) „Cetăţenia de onoare”, titlul şi medalia Drept între popoare.

În 1948, E.S. Áron Márton şi alţi şapte episcopi catolici au trimis o scrisoare guvernului României arătând contradicţiile din Constituţia RPR din anul 1948, care privează libertatea de conştiinţă şi religie. Ei au solicitat acordarea de libertate religioasă pentru toate credinţele din România, asigurând educaţia religioasă din şcoli şi oficierea de servicii divine în armată, în spitale, orfelinate şi închisori. Episcopul a fost arestat la 21 iunie 1949 în primele valuri de represiune. Se îndrepta cu un taxi către localitatea Teiuş, unde urma să celebreze o liturghie. A fost deţinut în mai multe închisori, interogat de mai multe ori, apoi lăsat în izolare zile întregi. Circulau zvonuri că ar fi deţinut la Piteşti, Aiud şi Sighet. La 13 iulie 1951, a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Nu a vorbit niciodată despre perioada petrecută în închisoare, dar colegii săi de celulă au povestit despre suferinţele sale. A fost eliberat din închisoarea Sighet la 24 martie 1955 la cererea dr. Petru Groza şi s-a reîntors la Alba Iulia, după ce i s-a refuzat intrarea la Bucureşti.

În anul 1968 a înteprins o călătorie emoţionantă prin ţară, acordând prima sfântă împărtăşanie la mii de tineri. În 1972 s-a îmbolnăvit de cancer. În 1980 Márton Áron s-a retras oficial de la conducerea Episcopiei de Alba Iulia, devenind episcop emerit. Episcopul a decedat la 29 septembrie 1980 în reşedinţa episcopală din Alba Iulia, fiind înmormântat în cripta Catedralei din Alba Iulia. În 29 septembrie 2016, la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia a avut loc sfinţirea sarcofagului în care au fost depuse rămăşiţele pământeşti ale episcopului Márton Áron, acesta fiind exhumat din criptă şi reînhumat într-un sarcofag de piatră în interiorul edificiului pentru a fi găsit mai uşor de pelerini şi credincioşi.

Sarcofagul de piatră se află în partea de sud a Catedralei, la circa 15 metri de locul în care se odihneşte Iancu de Hunedoara, înmormântat şi el aici.

sursa: adevărul.ro