Sânziana și Pepelea, unul dintre cele mai vechi spetacole din țară, jucat la Alba Iulia. Călătorie în timp, în urmă cu 30 de ani

Sânziana și Pepelea este unul dintre cele mai vechi spectacole din România, dar în special din repertoriul Teatului ”Gulliver” Galați. Spectacolul a avut premiera în 1996, iar luni, 18 mai 2026 a ajuns la Alba Iulia, în cadrul Festivalului de Teatru Povești. 

Clasica poveste de bâlci, cu păpuși pe mână, scoase din cutia veche de lemn cu vopsea scorojită a fost pusă în scenă în urmă cu 30 de ani de regizorul Cristian Pepino. Spectacolul care se juca în trecut la serbările câmpenești și când venea bâlciul în sat, după un paravan improvizat, a văzut lumina scenei sub scenografia lui Mircea Nicolau, iar apoi cu retușuri mai moderne din mâna Cristinei Pepino. 

Un spectacol aparent banal, dar care a rezistat timpului, dintr-un simplu motiv: copiii râd în sală de întâmplările pe care le au personajele, iar părinții și profesorii însoțitori de glumele ”de autobază” și cioacele aruncate deloc subtil în text.

Și dacă vorbim de copiii din sală, în sala Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia, m-am întors în timp. Acum 30 de ani când vedeam pentru prima dată din primul rând spetacolul.

Cum este să privești ca adult spectacolul cu care ai crescut

Sânziana și Pepelea este spectracolul cu care am crescut pe și sub băncile Teatrului Gulliver Galați. I-am văzut pe toți și toate, iar asta te marchează.

Am văzut cum Pădureanca era la început o bimbo cu forme voluptoase care vrăjea flăcăii prin pădure. Apoi cum din diva pădurii a ajuns Muma Pădurii, iar formele au fost înlocuite cu zeci de metri de material, care acopereau la un moment dat toată scena teatrului.

Am vazut-o pe Sânziana, fătuca de împărat de doar 14-15 ani, jucată și de o actriță tânără, dar și de actrițe mature. De asemenea am vazut tranziții de roluri, cum una dintre cele mai bune actițe ale teatrului, Anca Jijie, a predat la pensionare roul Pădurencei către Rodica Panu, iar acum a ajuns pe umenii lui Nicole Lungu.

Sau cum Pepelea în timp s-a transformat din Relu Poalelungi, în Eduard Șișu (actualul manager al Teatrului Gulliver Galați). Iar acum peste ani din distribuția care mi-a marcat copilăria au mai rămas doar Gina Geru, Adina Artion și Nicole Lungu.

Acum distribuția este completată de Andrei Midișan, Valeria Taban, Andrei Dobrovoschi, Cosmin Cosma și Eduard Onu.

Spetacolul pentru copii la care râd și adulții

Însă am vazut și ezitările pe care actorii teatrului trebuiau să le facă când îi intrebam de ce doar adulții râd în sală când Pârlea Vodă îi spune doicii lui Sânziana că va vorbi cu ea după, sau cum Doica este mai atrasă de zmeu, decât Sânziana.

Dar cel mai mult mi-am adus aminte de spaina copiilor din sala atunci când zmeul cel rău intră în scenă. Momentele de spaimă presărate cu urltele care să îți spargă timpanele, m-au întors în timp, când în timp ce copiii urlau, eu râdeam. Râdeam din simplul motiv că la un moment dat, zmeul cel rău mi-a fost pernă și pătură, când am rămas peste noapte la o repetiție noctură.

Decorul pare că a înțepenit în timp

Vechiul decor din anii 96 pare că a rămas înțepenit în timp. Paravanul clasic cu patru scânduri bătute în sus pe care atârnă mesajul ”Feerie Națională”, este tot acolo și tot gata sa ascundă actorii care dau viață ultimelor păpuși cu cempurite din teatrul actual pentru copii.

La fel a rămas și lacul Zânei Apelor, gândit de Mircea Nincolau, dar și cutia cu lemn, punctul cosmogonit al piesei.

Cutia veche de lemn din care Sânzina și Pepelea aruncă la început păpușile peste paravan, acolo unde prind viață de mai bine de 30 de ani.

Un spetacol de Cristian Pepino care a rezistat timpului, care a educat generații și a introdus mii de spectatori în lumea poveștilor.

Sursă foto: Silviu Ciontea, fotograf al Festivalului Internațional de Teatru Povești.