Sânzienele 2025: Când este sărbătoarea Drăgaicei și ce semnificație are în tradiția populară. Obiceiuri, ritualuri și superstiții

Sânzienele 2025 sau Drăgaica, sărbătoare cu rădăcini străvechi, suprapusă peste celebrarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, este marcată în 24 iunie.

Ziua este legată și de solstițiul de vară, fiind cea mai lungă zi a anului și mijlocul verii agrare.

Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar, potrivit site-ului crestinortodox.ro. Conform credinței populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, personaje mitice nocturne, coboară pe pământ.

Se spune că apar în cete, de obicei în număr impar, plutind prin aer sau umblând pe câmpuri, unde cântă și dansează, lăsând în urma lor rod, sănătate și belșug.

Sânzienele erau văzute ca nişte femei frumoase, divinităţi nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie.

Acestea cântă şi dansează, fac să rodească ogoarele, înmulţesc animalele şi păsările, lecuiesc bolile şi suferinţele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, reprezentări fantastice temute pentru răul pe care îl pot aduce, Sânzienele sunt zâne bune, binefăcătoare.

Totuși, ele nu sunt lipsite de severitate: pot deveni forțe pedepsitoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”.

Se spune că pot stârni vijelii din senin, pot aduce grindina și pot lăsa câmpurile fără rod, iar florile, fără leac, potrivit crestinortodox.ro.

Această sărbătoare este considerată o celebrare a Soarelui, a dragostei, a fertilității și a poftei de viață, un moment magic, care marchează mijlocul verii agrare.

Sânzienele 2025: tradiții și obiceiuri

Din flori de sânziene şi din spice de grâu, fetele tinere împletesc cununi, pe care le poartă pe cap în ceremonialul numit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeiţa agrară.

Cununile pot fi fie păstrate până în anul următor, agăţate la uşa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porţilor, la pietrele de hotar şi pe crucile mormintelor, pentru a apăra oamenii, animalele şi recolta de forţele nefaste, malefice şi de stihiile naturii, fie pot fi aruncate pe casă sau pe şură, vestind cum va fi anul care va urma, în funcţie dacă rămân sau nu pe acoperiş, scrie agerpres.

Totodată, în noaptea de dinaintea sărbătorii, fetele adunau flori de Sânziene, pe care le puneau sub pernă, sperând să își viseze ursitul. În unele zone, își împleteau coronițe din flori și le lăsau peste noapte în grădină sau în locuri considerate curate.

Dacă dimineața le găseau ude de rouă, era un semn de măritiș în vara care urma.

Și gospodarii apelau la aceste flori pentru a face previziuni despre bunăstarea din gospodărie. În ajunul sărbătorii, agățau cununi de Sânziene la colțul casei, spre răsărit.

Dacă în ele găseau a doua zi păr de animale sau pene de păsări, era interpretat ca semn că anul va fi roditor pentru acele vietăți.

De asemenea, dacă floarea de sânziană înfloreşte înainte de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetaţia plantelor este prea avansată, iar după ce înfloreşte sânziana, se începe cositul.

Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze pentru că în această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.

Ritualuri și leacuri de Sânziene

Florile culese în ziua de Sânziene erau adesea prinse în coronițe sau legate sub formă de cruce, apoi duse la biserică pentru sfințire. Acestea erau păstrate ulterior pentru practici considerate magice.

Tot în această perioadă se culegeau plantele de leac, momentul fiind considerat ideal pentru acest ritual al naturii, potrivit crestinortodox.ro.

Sărbătoarea avea și o dimensiune meteorologică: oamenii observau poziția Constelației Găinușei pentru a afla când e momentul potrivit de semănat grâul de toamnă.

Pentru sănătate și spor în muncă, oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare, iar fetele se spălau pe cap cu fiertură din „iarba mare” pentru a fi plăcute de feciori.

Scăldatul ritual în ape curgătoare era o practică frecventă în rândul fetelor și nevestelor, considerat benefic pentru curățare și sănătate. În unele regiuni, femeile se tăvăleau în rouă, dimineața, înainte de răsărit, pentru fertilitate.

De asemenea, pentru a alunga spiritele rele, se aprindeau focuri în jurul cărora se buciuma, se striga și se ardeau plante cu miros puternic, într-un ritual de purificare și protecție.