Tradiții de Crăciun păstrate cu sfințenie în Alba: Craii” la Sâncel, ”Pițărăii” la Limba și ”Butea” la Cunța

Localnicii din satele din Alba păstrează de sute de ani obiceiuri sau superstiţii privind sărbătorile de iarnă, între acestea aflându-se „Piţăratul” din satul Limba, obicei care s-ar transmite de pe vremea dacilor, dar şi „Craii”, obicei mai nou păstrat în Sâncel unde tinerii reproduc scene biblice.

În satul Hăpria de lângă Alba Iulia, localnicii păstrează o superstiţie potrivit căreia, în ziua de Crăciun, în casă trebuie intre primul un bărbat, deoarece astfel vor avea bunăstare şi belşug în noul an. Obiceiul este păstrat şi în alte sate din Alba, însă în prima zi a noului an.

Cel mai cunoscut obicei este însă colindatul, care se păstrează în numeroase localităţi rurale din Alba şi unde cete de tineri sau chiar familii merg să colinde prietenii sau rudele, iar în fiecare casă sunt opriţi şi serviţi de gazde cu mâncăruri, prăjituri sau vin. În unele localităţi, colindatul este însoţit şi de o superstiţie potrivit căreia cel mai vârstnic membru al familiei aruncă în faţa colindătorilor boabe de grâu sau porumb. Tradiţia spune că boabele pe care au călcat colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pentru anul viitor şi astfel recolta va fi bogată.

Vezi și MESAJE DE CRĂCIUN 2017: Urări amuzante și haioase pe care le poţi trimite prin SMS celor dragi

În judeţul Alba, unul dintre cele mai vechi obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă se păstrează în satul Limba, din apropiere de Alba Iulia, unde copiii merg la „piţărat” din casă în casă pentru a aduna în traiste colăcuţi, mere, nuci sau alte bunătăţi.

Bătrânii satului povestesc că „Piţăratul” ar fi un obicei vechi care se păstrează din vremea dacilor şi este un mod de colindat special practicat de copiii din localitate.

Piţărăul denumeşte atât un colăcuţ făcut din aluatul care rămânea de la pâine sau de la cozonaci, cât şi copilul care pleca cu piţăratul.

Gheorghe Damian, primarul din Ciugud, comună în componenţa căreia se află satul Limba, susţine că obiceiul „piţăratului” este autentic şi ar fi păstrat în zonă din vremea dacilor, fiind transmis din generaţie în generaţie.

Edilul spune că dovadă este şi faptul că în zona localităţii Limba au fost descoperite importante situri arheologice care atestă prezenţa dacilor pe aceste teritorii.

Citește și MESAJE de CRĂCIUN 2017. Urări de Sărbători pentru cei dragi. 150 de Mesaje de Crăciun. SMS pentru rude, colegi, șefi sau prieteni

Potrivit acestuia, obiceiul piţăratului începe şi acum în curtea primei case din sat, unde copii de diferite vârste se adună având fiecare o trăistuţă atârnată de gât şi strigă „Bună dimineaţa la Moş Ajun! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lăsaţi! Hăăăăăăăăi, hăi!”.

Gazdele îi întâmpină pe piţărăi cu un coş plin cu bomboane, ciocolată sau fructe, apoi le aruncă toate acestea în curte, în timp ce copiii încearcă să-şi umple trăistuţele cu bunătăţi.

Primarul din Ciugud mai spune că farmecul sărbătorii este completat de părinţii piţărăilor, care îi însoţesc şi intră şi ei din casă în casă, iar gazdele le oferă câte un pahar de vin fiert.

El susţine că „Piţăritul” sau „Piţăratul” este începutul colindelor în satul Limba, iar micii piţărăi sunt urmaţi de cete de colindători care merg pe la toate casele din sat şi primesc bani de la gazde pentru colindele interpretate.

De asemenea, cete de flăcăi colindă fetele din sat, care îi servesc cu vin şi colaci, iar familiile tinere îşi colindă părinţii, naşii, dar şi rudele mai în vârstă.

Un alt obicei legat de Crăciun este cel al „Crailor” care este păstrat de cel puţin 100 de ani în satele din zona Blajului.

În satul Sâncel, obiceiul „Craii” începe odată cu postul Crăciunului, când un grup de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani, aleşi pentru a duce mai departe această tradiţie, încep să pregătească în biserica din sat o scenetă cu caracter biblic.

Subiectul scenetei este legat de povestea biblică a întâlnirii dintre regele Irod şi cei trei magi sau crai, prezentând naşterea lui Iisus, dar şi de uciderea celor 14.000 de prunci din ordinul împăratului.

În ziua de Crăciun feciorii prezintă sceneta în biserica satului, apoi până în 27 decembrie, de Sfântul Ştefan, colindă pe la casele sătenilor şi joacă şi în faţa lor această scenetă fiind răsplătiţi cu vin, cozonaci sau bani.

Preotul Vasile Brumar din Sâncel spune că obiceiul „Crailor” este o tradiţie frumoasă care se păstrează în zonă şi are o vechime de cel puţin 100 de ani.

Potrivit acestuia, obiceiul este unic prin vestimentaţia tinerilor care pun în scenă povestea biblică, iar costumele se păstrează din generaţie în generaţie.

Astfel, spre deosebire de alte zone în care „craii” se îmbracă în costume populare, la Sâncel tinerii care participă la acest obicei au uniforme speciale care fac trimitere la culorile tricolorului românesc.

Sceneta are opt personaje, respectiv Irod, magii sau „craii”, Gaşpar, Melchior şi Baltazar dar şi preotul, îngerul, soldatul şi păstorul.

Cei trei magi şi regele Irod sunt îmbrăcaţi în roşu, galben şi albastru, soldatul are uniformă militară, îngerul este îmbrăcat în alb, cu aripi imense, iar preotul în negru, în timp ce păstorul poartă un cojoc tradiţional românesc.

Irod şi craii sunt înarmaţi cu săbii de metal, iar soldatul cu o suliţă.

La fel de inedit este şi „Butea”, un alt obicei legat de Naşterea Domnului, care se păstrează în satul Cunţa din judeţul Alba.

Tinerii din sat se adună în seara de Ajun în „oastea Domnului”, cum o numesc ei, îşi aleg un „primar” şi pleacă cu „butea”. Tinerii sunt îmbrăcaţi în costume populare, poartă pălării împodobite cu pene şi colindă pe la casele sătenilor primind prăjituri, bani sau vin într-o damigeană mare, de aici venind şi numele obiceiului.

Băieţii invită, totodată, fetele nemăritate la o petrecere care are loc după Crăciun în Căminul Cultural din sat sau, în vechime, la locuinţa celui mai gospodar dintre localnici.

Bătrânii din Cunţa povestesc că tradiţia presupune ca feciorii să meargă cu „butea” prin toată comunitatea, iar sătenii să îi primească şi să le plătească colinda cu bucate sau băuturi.

Dan Lungu

sursa foto/ video: Asociatia Limbenii