Ziua cercetașilor din Alba Iulia. Centrul local ”Axente Sever” împlinește 24 de ani de existență

Ziua de 5 octombrie reprezintă, pentru cercetașii din Alba Iulia, mai mult decât o zi de toamnă. Este ziua Centrului Local, ziua în care s-au înființat ca și grup cercetașii în orașul nostru. Cercetașii vor sărbători printr-un bal mascat.

Acum 24 de ani, o gașcă de prieteni studenți, au pus bazele cercetășiei din Alba Iulia. În 2018, Centrul Local „Axente Sever” Alba Iulia este cel mai mare grup de cercetași din țară, cu peste 200 de membri, cu cercetași de toate vârstele, lupișori (cu vârsta între 7-11 ani), începând din 2011, temerari (cu vârsta între 11-14 ani), exploratori (cu vârsta între 15-18 ani), seniori (cu vârsta între 18-24 ani ) și lideri. Între timp, generații de cercetași au crescut, au devenit adulți, dar au încă vie amintirea campurilor, a muntelui și a prietenilor.

Cercetășia completează în educația tânărului, familia și școala, și dezvoltă cunoașterea de sine, necesitatea de a participa, de a explora, de a descoperi, de a ajuta. Ca cercetaș înveți să trăiești cu ceilalti și să ai o contribuție activă la schimbările din comunitatea locală, națională sau internațională, transmit organizatorii.

În orice parte a lumii ai fi, când te întâlnești cu un cercetaș știi că ai în față o persoană de încredere, onestă și loială, gata oricând să te ajute. Cercetașii din Alba nu fac excepție. De ani buni, se străduiesc să lase lumea mai bună decât au găsit-o.

Organizaţia Mondială a Mişcării Scout (WOSM) este o mişcare globală, neguvernamentală şi non-profit a 28 de milioane de membri din peste 216 de ţări şi teritorii.

Fondatorul acestei mișcări, Lordul Baden Powell, s-a născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia.

În 1912 au apărut primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial.

Baden Powell, sau, cum îi spun cercetașii, B.P., s-a născut pe data de 22 februarie 1857, la Londra. În 1876 a terminat şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford a ales cariera militară; a obţinut locul 5 la infaterie şi locul 2 la cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876 s-a îmbarcat cu destinaţia India. Între 1884 -1885 s-a mutat împreună cu regimentul său întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.

A salvat două armate luptându-se cu regele zulușilor

Un episod deosebit de important care dă seamă de personalitatea lui B.P. este campania din Zululand. Pentru a-şi scuti armatele de pierderi fară rost, Baden Powell şi regele zuluşilor Dinizulu hotarăsc să se dueleze. Văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele a lăsat jos scutul si î-a întins mâna stânga în semn de pace, cu cuvintele: „Bărbaţii adevaraţi își dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la inimă.” Salutul cu mâna stângă a devenit mai târziu salutul cercetașilor.

Anii 1899 -1900 îl găsesc în calitate de comandant al garnizoanei din oraşul asediat Mafeking (Africa de Sud), în timpul războiului cu burii (1899-1903). Utilizând diverse metode de diversiune, a reușit să apere oraşul, neprotejat natural (se află în stepa deschisă), cu doar 1250 soldaţi (la începutul asediului), față de cei 9000 de asediatori ai generalului bur Cronje, timp de 217 zile (11 octombrie 1899-16 mai 1900); având la dispozitie un număr insuficient de combatanţi chiar şi numai pentru a apăra fortificaţiile, a organizat prin ofiţerul său Lord Cecil, şef al statului major, un corp de cadeţi, format din băieţii din oraş cu vârsta între 12-16 ani și conduşi de băiatul Goodyear.

Aceştia erau utilizaţi ca cercetaşi, pentru transmiterea corespondenţei în afara oraşului, ca sanitari. A observat că vor face tot ce le stă în putinţă şi cât mai bine dacă li se acordă încredere. Asediul s-a sfârsit prin depresurarea de către întăririle sosite din Marea Britanie; Baden Powell, întors la Londra, a fost sărbătorit ca un adevărat erou, avansat general-maior şi distins de către regina Victoria cu Ordinul Bath.

Prima tabără de cercetași

Patru ani mai târziu, într-o vară, a organizat tabăra de cercetași pe insula Brownsea, coasta de sud a Angliei. Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule si îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabăra Baden Powell relatează: ”Trupa de băieţi a fost împarţită în patrule de câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă. Această împărţire în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecărui şef de patrulă i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă si joacă. Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Băieții garantau cu onoarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasă”.

Anul cel mai important pentru mișcare este 1908 când B.P. publică „Scouting for Boys”, carte cu un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea „British Boy Scout Association”, organizație care pâna la sfârşitul anului a atins 60.000 membri. Deși mulți nu acceptau ca fiul unui ministru să stea în acelaşi cort cu fiul unui portar, cartea sa a dus la reformarea învăţamântului: profesorul este partenerul elevului şi nu stapânul lui; cartea nu conţinea teorii pedagogice complicate şi nimic de neînţeles, ci era scrisă ca o poveste.

La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909, au participat 10.000 de Boy Scouts; tot atunci a apărut prima grupă de cercetaşe „Girl Scouts”. Mișcarea devenise atât de largă încât în 1910, la sfatul regelui George V, s-a retras complet din armată pentru a se dedica exclusiv mișcării cercetășeşti.

Astfel, în august 1920 are loc prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de Baden Powell „jamboree”; Baden Powell este proclamat „Chief Scout of the World”; la Londra se organizează „Biroul Internațional”. A urmat apoi publicarea mai multor cărți și participarea sa la diferite evenimente Scout, inclusiv la jamboreea de la Vogelenzang (Olanda – 1937), unde a rostit cuvântarea de adio: ” Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al 80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit. Majoritatea dintre voi sunt de-abia la început si vă doresc ca viaţa voastră să fie fericită si plină de succese…Voi înşivă o puteţi face prin îndeplinirea legii cercetaşului, în fiecare zi, orice a-ţi face, si oriunde v-aţi afla. Aşa că: rămâneți cu bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!”

B.P. a murit în data de 8 ianuarie 1941 la Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde a fost înmormântat la 9 ianuarie; coşciugul său a fost învelit în steagurile internaţionale ale cercetaşilor si ale cercetaşelor. Pe piatra de mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu, cel de „Chief Scout of the World” și semnul cercetășesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii.

România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă Asociaţia Cercetaşilor, sub directa patronare a regelui Ferdinand.

Primele formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 are loc constituirea oficială a Asociaţiei “Cercetaşii României” iar în 1922 ia fiinţă Organizaţia Mondială de Cercetași. România, prin organizația ei deja constituită, devine membru fondator. Prima jamboree din România a avut loc la Sibiu, în 1930. La 24 ianuarie 1937, Carol al-ll-lea a desființat asociaţia și a înființat în schimb Straja Țării. Cercetășia a fost o mișcare foarte ”la modă” printre tinerii români, din ea făcând parte la un moment dat și Mircea Eliade (care a și scris un jurnal de camp) și o mulțime de alte personalități ale României cum ar fi: George Călinescu, Tudor Arghezi, Grigore Antipa și mulți alții.

”Asociaţia Cercetaşilor din România” s-a reînființat la data de 20 iunie 1990, iar din 17 noiembrie 1993 a primit numele de Organizaţia Naţională “Cercetaşii României” (ONCR). Organizația cuprinde patru ramuri de vârstă: lupișori (7 -10 ani), temerari (11 – 14 ani), exploratori (15 – 18 ani), seniori (peste 18- 21 ani) și lideri (de la 18 ani).

ONCR are un centru și la Alba Iulia. Centrul Local “Axente Sever” a fost înfiinţat în 1994, printre primele din ţară, la iniţiativa câtorva studenţi, animaţi de dragostea de munte şi de prietenia care îi lega. În scurt timp, grupul a devenit mult mai mare, prin alăturarea altor tineri, majoritatea elevi ai Liceului Economic din Alba Iulia, şi în 1995 a fost organizat primul camp al organizaţiei locale, în Poarta Raiului, din Munţii Şureanu. În prezent, grupul din Alba Iulia este unul dintre cele mai mari și mai active din România.

” Dragi cercetaşi !

În piesa de teatru “Peter Pan”, pe care poate o cunoaşteţi, căpitanul piraţilor este mereu pregătit să-şi scrie testamentul, de teamă că în clipa în care îi va veni vremea nu va mai avea timp. Si mie mi se întâmplă la fel.

Nu sunt chiar pe patul de moarte, dar ziua aceea nu e prea departe. De aceea, doresc sa-mi iau adio de la voi. Gândiţi-vă că e ultimul meu mesaj către voi si luati-l serios în considerare.

Viaţa mea a fost fericită si nu doresc sa vă urez decât să trăiţi fiecare la fel de fericit.

Eu cred că Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta pentru a fi fericiţi în ea şi pentru a ne bucura de viaţă. Fericirea nu este rezultatul bogăţiei sau al reuşitei în carieră şi mai puţin a ignoranţei faţa de sine.

Un pas important spre fericire este de a vă face utili şi de a vă bucura de viaţă, când o sa deveniţi şi voi bărbaţi.

Studiul naturii o să vă releve toate frumuseţile si minunăţiile cu care Dumnezeu a înzestrat Pamântul spre bucuria voastră. Fiţi multumiţi cu ce v-a fost dat si folosiţi-vă de acestea în mod util. Căutaţi să găsiţi o parte bună în fiecare lucru.

Dar adevărata fericire se află în a-i face pe alţii fericiţi. Încercaţi să lăsaţi lumea un pic mai bună decât aţi găsit-o. Si atunci când viaţa voastră va fi pe sfârşite, veţi putea muri liniştiţi ştiind că timpul nu a trecut degeaba ci aţi făcut mereu tot ce v-a stat în putinţă.

Fiţi în acest sens “Gata Oricând” pentru a trăi şi a muri fericiţi. Respectaţi mereu legământul de cercetaş, chiar şi atunci când nu veţi mai fi nişte copii.

Prietenul vostru
Baden-Powell of Gilwell”