20 iulie - Ziua mondială a șahului. Când a fost inventat și de ce este numit ”sportul minții”

Ziua Mondială a Șahului este sărbătorită anual pe 20 iulie, fiind instituită de Federația Internațională de Șah (FIDE) în 1966, iar din 2019 recunoscută la nivel ONU pentru rolul său social și educațional. Sărbătoarea este dedicată recunoașterii impactului profund pe care „sportul minții” îl are asupra dezvoltării intelectuale și a coeziunii sociale.

Data de 20 iulie marchează înființarea Federației Internaționale de Șah (FIDE) la Paris, în anul 1924. Deși inițial sărbătorită din 1966 la inițiativa FIDE, ziua a căpătat o recunoaștere oficială globală prin Rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU. Astfel, la 12 decembrie 2019, Adunarea Generală a adoptat, în unanimitate, Rezoluția 74/22, prin care 20 iulie a fost proclamată Ziua mondială a șahului.

Publicitate

Rezoluția a fost propusă de Armenia și susținută de peste 50 de state, inclusiv România. Documentul subliniază rolul șahului în promovarea educației, egalității de gen, incluziunii sociale, dezvoltării durabile și păcii.

Conform textului adoptat, „Șahul oferă oportunități importante în consolidarea educației, realizarea egalității de gen și promovarea femeilor și fetelor, precum și în stimularea incluziunii, a toleranței, a înțelegerii și a respectului reciproc”, conform un.org.

Tema oficială a Zilei mondiale a șahului din 2026

Tema oficială a Zilei mondiale a șahului din 2026, stabilită de FIDE, este: „Celebrează, creează și fă diferența”.

Astfel, FIDE încurajează comunitatea mondială a șahului să organizeze activități creative și incluzive care să demonstreze impactul pozitiv al șahului asupra societății. Printre inițiativele promovate se numără:

• organizarea de partide de șah în locuri neobișnuite;
• evenimente dedicate copiilor, seniorilor și persoanelor din comunități vulnerabile;
• dezbateri despre rolul șahului în educație, incluziune socială și dezvoltarea gândirii critice.

Când a fost inventat șahul

Deși data exactă a apariției sale rămâne învăluită în mister, sursele istorice converg spre aceeași regiune de origine. Cele mai răspândite versiuni consideră India, Persia și China drept posibile țări de origine, iar perioada în care a apărut jocul este plasată, în general, între secolul III și secolul VI d.Hr. Precursorii șahului au provenit din India, în timpul Imperiului Gupta, unde forma sa timpurie din secolul al VI-lea era cunoscută sub numele de chaturanga, termen sanscrit care se traduce prin „patru divizii militare” — infanterie, cavalerie, elefanți de luptă și care de război, elemente care au evoluat ulterior în pionul, calul, nebunul și turnul de astăzi.

Izvoarele istorice confirmă practicarea unui joc asemănător șahului în Persia încă din secolul al VI-lea, sub numele de „shatranj”, iar odată cu expansiunea islamică din secolul al VII-lea, jocul s-a răspândit spre Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. De acolo, prin contactele comerciale și culturale ale Evului Mediu, jocul a ajuns treptat pe întreg continentul european, unde regulile au fost adaptate în timp.

Forma de șah pe care o cunoaștem astăzi a apărut în Europa în a doua jumătate a secolului al XV-lea, ca o evoluție a vechiului joc originar din India, în special în Italia și Spania, unde piese precum regina și nebunul au primit mobilitatea extinsă specifică jocului modern. Regulile actuale s-au fixat însă mult mai târziu: primul campionat mondial oficial de șah a fost organizat abia în 1850, de Howard Staunton, iar setul de piese care îi poartă numele a fost adoptat oficial de FIDE în 1924 - chiar anul înființării federației, marcat astăzi prin Ziua mondială a șahului.

De ce este numit șahul „sportul minții”

Denumirea de „sportul minții” nu este doar o figură de stil, ci reflectă atât recunoașterea oficială a jocului la nivel sportiv, cât și efectele sale dovedite asupra activității cerebrale. Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a recunoscut oficial șahul drept sport în iunie 1999, iar un an mai târziu acesta a avut un eveniment demonstrativ la Jocurile Olimpice de la Sydney. În prezent, șahul este acceptat ca sport în peste 100 de țări, iar Federația Internațională de Șah (FIDE) este recunoscută de CIO alături de celelalte federații sportive internaționale.

Spre deosebire de disciplinele sportive clasice, efortul din șah nu este unul fizic, ci unul intelectual susținut: jocul solicită capacitatea de concentrare, memoria, gândirea logică și rezolvarea de probleme, motiv pentru care este adesea comparat cu un antrenament pentru creier.

Specialiștii în educație prin șah explică faptul că jocul stimulează simultan emisfera stângă a creierului, prin dezvoltarea capacităților logico-matematice, și emisfera dreaptă, prin exersarea creativității.

Studiile din domeniul neuroștiințelor susțin această perspectivă: cercetări dedicate impactului practicării șahului asupra creierului au arătat că experiența îndelungată în acest joc poate influența modul în care sunt conectate diferite regiuni cerebrale, cu efecte pozitive pe termen lung asupra memoriei, procesării informației și capacității cognitive generale. La nivel psihologic, jocul antrenează răbdarea, capacitatea de a lua decizii sub presiune și rezistența la stres, calități transferabile din fața tablei de șah în viața de zi cu zi.

Tocmai din acest motiv, șahul este folosit tot mai frecvent ca instrument educațional în școli, dar și ca activitate terapeutică pentru persoane de toate vârstele, de la copii aflați la început de drum până la seniori care doresc să își mențină mintea activă.