7 august: Ziua Internațională a Berii. Cum a apărut această sărbătoare și de ce contează spuma și forma paharului

Ziua Internațională a Berii este sărbătorită anual în prima zi de vineri din luna august. Astfel, în 2026, această zi este celebrată în 7 august și este dedicată berii, producătorilor, barmanilor și tradițiilor dezvoltate în jurul acestei băuturi în diferite regiuni ale lumii.

Sărbătoarea reprezintă un prilej pentru descoperirea unor stiluri și arome noi, pentru aprecierea procesului de fabricare a berii și pentru întâlniri între prieteni.

Cum a apărut Ziua Internațională a Berii

Potrivit internationalbeerday.com, Ziua Internațională a Berii a fost celebrată pentru prima dată în august 2008.

Ideea i-a aparținut lui Jesse Avshalomov, care, împreună cu câțiva prieteni, a convins proprietarul unui bar local să organizeze o zi dedicată berii. Prima dată aleasă a fost 5 august.

Publicitate

Inițiatorii au stabilit trei obiective generale:

• oamenii să se întâlnească și să se bucure de bere,
• să fie apreciați producătorii, distribuitorii și cei care servesc berea,
• să fie celebrate berile din diferite țări și culturi.

Sărbătoarea s-a răspândit apoi prin intermediul internetului și al evenimentelor organizate de baruri și berării. Dintr-o manifestare locală, a ajuns să fie marcată în numeroase orașe din lume.

Inițial, evenimentul avea o dată fixă, 5 august.

În 2012, organizatorii au consultat comunitatea și au decis ca, începând cu anul următor, Ziua Internațională a Berii să fie celebrată în prima vineri din august, pentru ca activitățile să poată continua mai ușor în weekend.

Cum este produsă berea

Berea este obținută prin fermentarea zaharurilor provenite din cereale. Orzul malțificat este cel mai des utilizat, dar în anumite rețete pot fi folosite și grâul, porumbul, orezul sau ovăzul.

Ingredientele de bază ale unei beri moderne sunt:

• apa,
• cerealele malțificate,
• hameiul,
• drojdia.

În procesul de producție, cerealele sunt măcinate și amestecate cu apă, astfel încât amidonul să fie transformat în zaharuri fermentabile.

Lichidul rezultat, numit must de bere, este fiert, de regulă împreună cu hameiul, apoi răcit și fermentat cu ajutorul drojdiei.

Drojdia transformă zaharurile în alcool și dioxid de carbon. Hameiul contribuie la amăreală, aromă și echilibrul gustului.

Ale și lager, principalele familii de bere

Una dintre cele mai cunoscute clasificări împarte berea în două familii mari: ale și lager.

Berile ale sunt fermentate, în general, la temperaturi mai ridicate și pot avea arome fructate, condimentate sau mai intense.

Printre stilurile cunoscute se numără pale ale, India pale ale, porter și stout.

Berile lager sunt fermentate la temperaturi mai scăzute și au, de regulă, un gust mai curat și mai delicat. Din această categorie fac parte pilsner, helles, dunkel și bock.

Există și beri obținute prin fermentație spontană, în care procesul este declanșat de microorganisme prezente în mediul înconjurător. Acestea sunt asociate în special cu stilurile tradiționale lambic din Belgia.

Culoarea nu indică întotdeauna cât alcool conține berea

Culoarea berii este influențată în principal de tipul de malț și de gradul în care acesta a fost uscat sau prăjit.

Malțurile deschise la culoare sunt folosite în special pentru berile blonde, în timp ce malțurile mai intens prăjite pot da nuanțe arămii, brune sau aproape negre și arome care amintesc de caramel, cafea ori ciocolată.

O bere închisă la culoare nu este însă obligatoriu mai tare decât una blondă. Concentrația alcoolică depinde de cantitatea de zaharuri disponibile și de modul în care acestea sunt fermentate, nu doar de culoarea băuturii.

De ce contează spuma și forma paharului

Spuma contribuie la experiența degustării. Ea ajută la eliberarea aromelor și încetinește contactul imediat dintre bere și aer.

Și forma paharului poate influența gustul perceput. Paharele înguste și înalte pot păstra mai bine dioxidul de carbon, în timp ce paharele cu o deschidere mai largă permit aromelor să ajungă mai ușor la nas.

Un pahar curat este important pentru formarea unei spume stabile. Urmele de detergent sau de grăsime pot face ca aceasta să dispară rapid.

Berea nu trebuie servită întotdeauna foarte rece

Temperatura de servire influențează puternic aromele. O temperatură foarte scăzută le poate diminua, motiv pentru care nu toate stilurile trebuie consumate aproape înghețate.

Berile ușoare și răcoritoare sunt servite de obicei mai reci. Sortimentele cu arome complexe, cele negre sau cele cu o concentrație alcoolică mai ridicată pot fi apreciate la temperaturi ceva mai mari.

Pe măsură ce berea se încălzește ușor în pahar, unele arome devin mai ușor de recunoscut.