Connect with us
Publicitate

BLAJ

73 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici din Transilvania. Cine au fost și cum au pierit în lagărele comuniste

Publicat

r

În noaptea de 28/29 octombrie 1948, au fost arestați episcopii greco-catolici și alți 25 de preoți cu responsabilități în eparhiile lor, în cadrul prigoanei comuniste care a suprimat Biserica Română Unită.

Aceștia sunt considerați martiri ai Bisericii Greco-Catolice din România și au fost beatificați pe Câmpia Libertății din Blaj, de Papa Francisc.

Vă prezentăm scurte biografii a celor șapte fericiți episcopi români greco-catolici, martiri pentru credință sub regimul comunist.

Ciește și: DOCUMENTAR ALBA24: Cine sunt martirii greco-catolici beatificați de Papa Francisc pe Câmpia Libertății de la Blaj

Aceste biografii sintetice, publicate de e-communio.ro, au fost elaborate pe baza informațiilor cuprinse în lucrarea POSITIO super martyrio, prin care s-a argumentat la Roma martiriul celor șapte episcopi greco-catolici.

1. Scurtă biografie a Episcopului Vasile Aftenie

Fiul lui Petru și al Agafiei Lita, s-a născut la 14.07.1899 la Lodroman, județul Alba. A primit botezul și mirul la 16 iulie din același an.

După școala elementară, urmată în satul natal, a frecventat cursurile Gimnaziului superior de la Blaj. Și-a luat examenul de maturitate în 1918, pe când se afla în permisie de pe frontul Primului Război Mondial.

În 1919 a intrat la Seminarul din Blaj, apoi a fost trimis la Roma ca student la Colegiul Pontifical Grec.

Întors în țară – după obținerea doctoratului în teologie în 1925 la Ateneul De Propaganda Fide – a îndeplinit diverse funcții la Curia arhieparhială din Blaj.

Acolo a fost hirotonit preot la 1.01.1926.

A fost numit profesor de teologie la Academia Teologică din Blaj și prefect de studii la Seminar. În 1934 a primit funcția de protopop de București.

În 1938 a fost numit canonic în Capitolul de la Blaj, iar în 1939 a devenit rector al Academiei Teologice blăjene.

În 1940 a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și i s-a încredințat funcția de vicar general pentru București și Vechiul Regat.

După instaurarea regimului comunist în România, autoritățile au trecut la aplicarea planului de „lichidare” a Bisericii Române Unite prin „unificarea” ei cu Biserica Ortodoxă Română, preluat după modelul stalinist.

Împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, episcopul Aftenie și-a apărat Biserica, a refuzat toate așa-numitele „invitații” de a trece la ortodoxie și i-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic.

Aflându-se în lagărul de la Căldărușani, la 25.05.1949 a fost despărțit de ceilalți episcopi și a fost încarcerat la București, în subsolul Ministerului de Interne.

Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivație a arestării, cea religioasă.

În urma violențelor fizice și psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, la 25.03.1950 a suferit un accident cerebral (o hemipareză).

Trimis la „spitalul” închisorii Văcărești, a murit după alte 45 de zile, la 10.05.1950.

A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securității.

Osemintele sale au fost deshumate la 12.05.2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din București.

2. Scurtă biografie a Episcopului Valeriu Traian Frențiu

Fiul lui Ioachim, preot greco-catolic, și al Rozaliei Demeter, s-a născut la Reșita, județul Caraș-Severin, la 25.04.1875. A primit botezul și mirul la 23 mai în același an.

A frecventat școala elementară în localitatea natală, apoi a mers la Blaj, la Gimnaziul superior, unde a luat examenul de maturitate în 1894.

A fost trimis,  din partea Eparhiei de Lugoj, la Seminarul central din Budapesta. Hirotonit preot la Lugoj în 20.09.1898, a fost apoi trimis la Viena, la Augustineum, unde a obținut doctoratul în teologie în 1902.

Întors în Eparhie, a îndeplinit diferite funcții în Curie, după care a fost numit protopop de Cugir în 1904. În 1912 a devenit Vicar foraneu de Hațeg.

La 14.01.1913 a fost consacrat episcop de Lugoj. În 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a numit asistent al Tronului pontifical. În 1922, a fost transferat la Oradea, ca episcop eparhial.

Datorită posibilităților financiare deosebite ale acestei Eparhii, a putut deschide școli confesionale la Oradea și la Beiuș. A construit la Oradea Seminarul mare și Institutul teologic.

S-a implicat în construirea de noi biserici, precum și în apostolat, aducându-i în Eparhie pe Părinții Asumpționiști, pe Oblatele Asumpționiste, pe Franciscanii conventuali și alte congregații.

În 1940, l-a primit ca auxiliar pe episcopul Ioan Suciu.

În același an, din pricina ocupării nordului Transilvaniei de către Ungaria horthystă în urma Diktatului de la Viena (1940), a decis să rămână la Beiuș, oraș aflat dincolo de noua graniță. Aproape întreg teritoriul Eparhiei de Oradea ajunsese să facă parte din Ungaria și a fost încredințat episcopului de Cluj-Gherla, PS Iuliu Hossu, ca administrator apostolic, episcopul Ioan Suciu rămânând la Oradea ca episcop auxiliar.

În 1941, scaunul mitropolitan de Alba Iulia și Făgăraș rămăsese vacant. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost numit administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, rămânând în același timp episcop de Oradea.

A condus Arhieparhia cu multă demnitate și înțelepciune în tot cursul războiului, până la începutul anului 1947, apoi s-a întors în Eparhia de Oradea, al cărei teritoriu fusese reintegrat în România după război.

În 1948 a fost numit arhiepiscop ad personam de Papa Pius al XII-lea.

Ca decan de vârstă al episcopilor greco-catolici, a prezidat toate conferințele episcopale din perioada vacanței scaunului mitropolitan de Alba Iulia și Făgăraș (1941-1948), a reprezentat Biserica Română Unită în fața autorităților și a condus astfel rezistența acestei Biserici în fața asaltului întreprins împotriva ei de guvernul comunist.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici.

Alături de aceștia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate în vila patriarhului ortodox din comuna Dragoslavele, apoi în lagărul organizat la mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani.

În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet.

Deși s-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor de viață de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală și a murit la 11.07.1952, în celula 44, înconjurat de frații săi întru episcopat.

A fost înmormântat în Cimitirul orașului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.

3. Scurtă biografie a Episcopului Ioan Suciu

Fiu al lui Vasile Suciu, preot greco-catolic, și al Mariei Coltor, s-a născut la Blaj, județul Alba, la 3.12.1907. A primit botezul și mirul la 24 decembrie din același an.

După școala elementară și cea secundară la Blaj, și-a luat examenul de maturitate în 1925 la Liceul Sfântul Vasile cel Mare.

A fost apoi trimis la Roma, la Colegiul Pontifical Grec.

A luat doctoratul în filozofie în 1927 la Ateneul De Propaganda Fide și doctoratul în teologie, în 1932, la Ateneul Angelicum.

Întors în țară, a fost numit profesor de religie la Liceul Comercial de băieți din Blaj, apoi la Liceul Sfântul Vasile cel Mare. În 1939, i s-au încredințat cursuri la Academia Teologică.

Smerit, energic, plin de zel, excelent predicator, foarte respectat, a captat energiile tinerilor, publicând pentru ei lucrări de mare valoare catehetică și pastorală.

La 25.05.1940 a fost numit episcop auxiliar de Oradea, consacrarea având loc la 20.07.1940, la scurt timp înainte de Diktatul de la Viena.

Rămas în teritoriul ocupat de trupele horthyste, a desfășurat între 1940 și 1946 un apostolat impresionant, în ciuda dificultăților pricinuite de război și de regimul de ocupație.

La începutul lui 1947 s-a întors la Blaj ca administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, unde a întărit zelul clerului și al poporului prin numeroase inițiative pastorale și spirituale.

A întărit în credință pe credincioși, care începeau să simtă presiunile venite din partea autorităților comuniste pentru a părăsi Biserica Română Unită (Greco-Catolică) în vederea „unificării” cu Biserica Ortodoxă.

De teama marii sale popularități, a fost arestat de două ori, în septembrie 1948, în timpul unor vizite pastorale, desfășurate chiar în timp ce se derula asaltul împotriva Bisericii Române Unite.

A fost arestat pentru a treia oară, la 27.10.1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici. La 10.05.1949, Securitatea l-a ridicat din lagărul organizat la mănăstirea Căldărușani și l-a dus la București, la Ministerul de Interne.

Știind clar că nu-și va renega credința catolică, Securitatea l-a maltratat în anchete dure în încercarea de a-l implica într-un proces politic. La 26.10.1950 a fost transferat la închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet.

Deși suferea de colită cronică, nu a primit regim alimentar adecvat, și nici îngrijiri medicale, murind de foame în celula 44, la 27.06.1953, înconjurat de frații săi în episcopat.

A fost înmormântat în „Cimitirul Săracilor” de la Sighet, iar mormântul său a rămas necunoscut.

4. Scurtă biografie a Episcopului Tit Liviu Chinezu

Fiul lui Ioan Paul, preot greco-catolic, și al Elenei Ceușan, s-a născut la 22 decembrie 1904 la Iernuțeni (Reghin), județul Mureș. A primit botezul și mirul la 26 decembrie din același an.

După școala elementară la Huduc și cea secundară la Reghin, a urmat ultimii doi ani școlari la Blaj, la Liceul Sfântul Vasile cel Mare, absolvit cu examenul de maturitate în 1925.

A fost apoi trimis la Roma, la Colegiul Pontifical Grec, obținând doctoratul în filozofie la Ateneul De Propaganda Fide în 1927 și licența în teologie la Ateneul Angelicum în 1931.

Întors în țară, a îndeplinit funcția de capelan al școlilor din Blaj.

În 1932 a fost numit profesor de teologie. Între 1941 și 1945 a fost rector al Academiei teologice din Blaj. S-a implicat activ în înființarea și funcționarea Societății „Sfântul Niceta de Remesiana” pentru preoții celibi. În 1946 a fost numit protopop de București, iar în 1948, canonic al Capitlului din Blaj.

A fost considerat de Securitate drept „unul dintre cei mai fermi opozanți față de unirea dintre Biserica greco-catolică și Biserica ortodoxă română”.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu episcopii greco-catolici și cu alți 25 de preoți cu responsabilități în eparhiile lor, în cadrul prigoanei comuniste care a suprimat Biserica Română Unită.

În lagărul de la Căldărușani a fost consacrat în secret episcop la 25.04.1949, prin mandat venit de la Nunțiatura Apostolică; și-a oferit atunci viața pentru Papa.

Refuzând să se lepede de Biserica sa, a fost transferat în 25.05.1950 la închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet. S-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor de viață existente acolo.

Neprimind niciun fel de îngrijire medicală, boala s-a agravat; a fost izolat într-o celulă, unde a murit după câteva ore, la 15 ianuarie 1955.

A avut consolarea să primească dezlegarea sacramentală de la episcopii „măturători” din acea zi, PS Alexandru Todea și PS Adalbert Boros.

A fost îngropat în „Cimitirul Săracilor” din Sighet, iar mormântul său nu mai poate fi identificat astăzi.

5. Scurtă biografie a Episcopului Ioan Bălan

Fiu al lui Ștefan și al Anicăi Muntean, s-a născut la Teiuș, județul Alba, la 12.02.1880; a fost botezat și miruit a doua zi, la 13 februarie.

După școala elementară din satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului superior de la Blaj, unde și-a luat examenul de maturitate în 1899. A fost trimis ca seminarist al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș la Seminarul central din Budapesta (1899-1904), apoi a obținut o bursă de studii la Institutul Augustineum din Viena (1904-1906), unde a luat doctoratul în teologie în 1906.

A fost hirotonit preot în 1903, la Blaj, unde a îndeplinit apoi diverse funcții în școlile confesionale de băieți și în Curia arhieparhială.

S-a făcut cunoscut ca publicist în jurnalele Bisericii locale.

În 1909 a fost numit ca preot al credincioșilor greco-catolici din București, iar în 1911, după terminarea construcției primei biserici greco-catolice din București, Biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe str. Polonă, a fost numit protopop greco-catolic de București. În 1920 a devenit canonic al Capitlului de la Blaj.

În 1921 a fost numit rector al Academiei de Teologie.

În 1929 a fost numit membru al Comisiei pontificale însărcinate cu redactarea dreptului canonic al Bisericilor Orientale.

A publicat lucrări de teologie și a tradus în română Noul Testament. În 1936 a fost consacrat episcop de Lugoj.

A fost arestat la 29.10.1948, odată cu ceilalți episcopi români uniți, în cadrul prigoanei comuniste care a suprimat Biserica Română Unită.

În urma refuzului său de a „trece” la ortodoxie, în conformitate cu planul sovietic de „lichidare” a Bisericii sale, a fost încarcerat în închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet, între 1950 și 1954.

După așa-zisa eliberare din închisoare, la 4.01.1955, cei trei episcopi greco-catolici supraviețuitori ai Sighetului, PS Iuliu Hossu, PS Ioan Bălan și PS Alexandru Rusu, au fost plasați în Domiciliu Obligatoriu (D.O.).

De aici, episcopul Ioan Bălan i-a încurajat pe credincioșii greco-catolici să-și declare public apartenența confesională și a susținut reorganizarea structurilor Bisericii Române Unite în clandestinitate.

Începând din august 1956, a fost izolat de ceilalți episcopi și plasat în D.O. la mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, unde a rămas ultimii trei ani de viață.

Până în ultima clipă, a fost supus la nenumărate presiuni pentru a renega comuniunea cu urmașul lui Petru, Papa Romei, și credința catolică.

La 7.07.1959 și-a pierdut de două ori cunoștința.

A refuzat să „treacă” la ortodoxie în schimbul dreptului de a se întoarce la Lugoj pentru un tratament medical adecvat; acest lucru i-a grăbit moartea, survenită la 4.08.1959.

A fost înmormântat sub controlul Securității la Cimitirul Bellu din București.

În așteptarea beatificării, osemintele sale au fost deshumate la 8.10.2013, fiind depozitate în Catedrala din Lugoj.

6. Scurtă biografie a Episcopului Alexandru Rusu

Fiu al lui Vasile, preot greco-catolic, și al Rozaliei Sabo, s-a născut la 22.11.1884 la Șăulia de Câmpie (azi în jud. Mureș), într-o familie cu 12 copii; a primit botezul și mirul două zile mai târziu, la 24 noiembrie.

A urmat școala elementară și secundară la Bistrița, apoi la Târgu Mureș și în final la Blaj, unde și-a luat examenul de maturitate în 1903; a fost apoi trimis ca seminarist al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș la Seminarul Central din Budapesta, unde a luat doctoratul în teologie în 1910.

Hirotonit preot în același an la Blaj, a fost numit profesor de teologie și director al ziarului Unirea; în 1923, a fost numit canonic al Capitlului mitropolitan.

Între 1925 și 1930, a fost rectorul Academiei Teologice din Blaj.

La 30.01.1931 a fost consacrat episcop al noii Eparhii greco-catolice de Maramureș.

În 1946 a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcția de mitropolit. Papa Pius al XII-lea și-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus, în intenția evidentă de a dezorganiza Biserica Română Unită.

A fost arestat în dimineața zilei de 29.10.1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici, în cadrul prigoanei comuniste care a suprimat Biserica Română Unită.

Între 1950 și 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici.

După așa-zisa eliberare din închisoare la 4.01.1955, ce a avut loc cu ocazia unei scurte perioade de „destalinizare” (1955-1956), a fost plasat în Domiciliu Obligatoriu (D.O.) împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai Sighetului (PS Ioan Bălan și PS Iuliu Hossu), la mănăstirea Curtea de Argeș, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar la 13.08.1956 a fost transferat singur în D.O. la mănăstirea Cocoș.

A fost rearestat la 30.12.1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viață, sub acuzația de înaltă trădare.

Cei trei episcopi supraviețuitori ai Sighetului susținuseră împreună reorganizarea în clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice și îi încurajaseră pe credincioșii greco-catolici să se manifeste pentru a convinge autoritățile de existența lor.

În acest context, decizia de condamnare pe viață episcopului Rusu a fost luată pentru a teroriza populația greco-catolică și pe ceilalți doi episcopi rămași în D.O. (PS Ioan Bălan și PS Iuliu Hossu).

Timp de șase ani și jumătate PS Rusu a trecut prin închisori cu regim foarte dur (Gherla, Pitești, Dej). În urma condițiilor de acolo (lipsă de apă, de aer, miros, alimentație precară, statul în picioare, pedepse, frig, lipsă totală de igienă), a murit de septicemie la 9.05.1963, în „spitalul” închisorii de la Gherla.

A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.

7. Scurtă biografie a Episcopului Iuliu Hossu

Fiu al lui Ioan, preot greco-catolic, și al Victoriei Măriuțiu, Iuliu Hossu s-a născut la 31.01.1885 la Milașu Mare (azi Milaș, jud. Bistrița-Năsăud).

A primit botezul și mirul la 19 martie din același an. Între 1892 și 1896, a frecventat școala elementară confesională din satul natal.

A urmat studiile secundare până în 1900 la Gimnaziile din Reghin și din Târgu Mureș. Apoi a urmat cursul superior la Liceul din Blaj, unde și-a luat examenul de maturitate în 1904.

Trimis la Roma, la Colegiul Urbanian, a obținut doctoratul în filozofie (1906) și în teologie (1910) la Ateneul De Propaganda Fide. Încardinat la Lugoj, a fost sfințit preot în 1910 la Roma.

A avut diferite funcții la Curia de la Lugoj, iar în timpul Primului Război Mondial a fost capelan militar. În 1917 a fost numit episcop de Gherla.

Figură proeminentă în timpul evenimentelor Unirii Transilvaniei cu Regatul României în 1918, a fost renumit și pentru activitatea sa pastorală. În 1930, Eparhia sa devenind „de Cluj-Gherla”, episcopul Hossu și-a stabilit reședința la Cluj.

După instaurarea regimului comunist, împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, a respins fără teamă toate manevrele autorităților comuniste care vizau dezorganizarea și, în final, scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice Române.

I-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.

A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi români uniți, în cadrul prigoanei staliniste dezlănțuite împotriva Bisericii Greco-Catolice.

Între 1950 și 1954, a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, în urma refuzului său repetat de a-și părăsi Biserica.

După așa-zisa eliberare din închisoare, la 4.01.1955, a fost dus în Domiciliu Obligatoriu în două mănăstiri ortodoxe, împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai închisorii din Sighet.

Între 1955-1956, perioada „destalinizării ezitante”, i-a încurajat pe credincioșii greco-catolici să-și declare public apartenența confesională și a susținut reorganizarea structurilor Bisericii Greco-Catolice în clandestinitate.

Începând din august 1956, a fost izolat în Domiciliu Obligatoriu la mănăstirea ortodoxă Căldărușani vreme de aproape 14 ani.

Acolo a fost supus până la sfârșitul zilelor sale unor continue presiuni și umiliri care ar fi trebuit să-l determine să renege comuniunea cu Urmașul lui Petru și credința catolică.

În 1969 a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea. În timpul vizitei trimisului papal, Giovanni Cheli, episcopul Hossu i-a cerut respectuos Papei să accepte ca el să-și continue lucrarea pentru Biserică în țară și să nu fie numit cardinal câtă vreme Biserica sa era persecutată.

La 7 mai 1970 și-a pierdut de mai multe ori cunoștința. Din pricina condițiilor severe de izolare, familia sa nu a fost înștiințată, iar spitalizarea s-a făcut cu o săptămână de întârziere, nelăsându-i-se nicio șansă de restabilire. A murit la spitalul Colentina din București la 28 mai 1970.

A fost înmormântat a doua zi după deces la Cimitirul Bellu Catolic din București. La 7.03.2019 s-a desfășurat procedura de deshumare a osemintelor sale.

O parte din oseminte au rămas în același mormânt, cealaltă parte fiind transferată în Eparhia sa de Cluj-Gherla.

Sursă: Emanuel Cosmovici și Pr. Cristian Langa, e-communio.ro

Urmăriți Alba24.ro și pe Google News

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Grofii

    sâmbătă, 30.10.2021 at 09:19

    Dar de Horea tras pe roata cu o bestialitate de neinchipuit de catre grofii austro maghiari, asa zis culti, nimic ? Unii chiar au omagiat la Sibiu neamul criminal, pt. ca pe banii vasalilor prigoniti, ar fi facut o biblioteca !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *







Dacă ți-a plăcut articolul:


ȘTIREA TA - trimite foto/video la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Publicitate

ACTUALITATE

Comunicat deputatul PSD, Radu Tuhuț: Fonduri europene în valoare de aproape 400 mil. euro pentru sprijinirea agriculturii

Publicat

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, condus de ministrul social-democrat Petre Daea, a prevăzut în Planul Național Strategic 2023-2027 două forme de sprijin pentru agricultura românească în valoare totală de 391,4 milioane euro.

Astfel, 367.3 milioane euro reprezintă sprijinul acordat fermierilor afectați de pierderile de producție, ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile, între care și seceta extremă.

24.1 milioane euro reprezintă sprijinul acordat fermierilor pentru acoperirea unui procent din primele de asigurare a culturilor.

Aceste fonduri reprezintă instrumente de gestionare a riscurilor din agricultură pentru perioada 2023-2027.

PSD rămâne alături de cei care lucrează în agricultură și sunt afectați de lipsa precipitațiilor ori alte cauze care conduc la scăderea producției.

Fenomenele meteorologice extreme afectează producătorii agricoli, determinând pierderi de recoltă, cu impact major asupra eficienței economice a fermelor și a securității alimentare.

Spre exemplu, în anul 2022 fenomenul de secetă extremă a afectat peste un milion de hectare, conducând la pierderi însemnate de producție și determinând un efort bugetar de peste 365 milioane lei, necesar pentru compensarea pierderilor înregistrate de fermieri numai pentru culturile înființate în toamna anului 2021.

Aceste fenomene au devenit în ultima perioadă tot mai problematice. Ministerul Agriculturii a considerat, astfel, pe bună dreptate, că se impune crearea unui mecanism care să permită fermierilor predictibilitate în recuperarea cheltuielilor efectuate în cazul culturilor calamitate. Necesitatea mecanismului a fost determinată și de faptul că valoarea despăgubirilor cuvenite fermierilor care s-au confruntat cu aceste fenomene nu poate fi prognozată și prevăzută în bugetul de stat.

Deputat PSD de Alba, Radu Marcel Tuhuț

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Start în finala circuitului şahist Grand Prix România de la Alba Iulia. Cel mai puternic turneu de şah organizat vreodată în Alba

Publicat

Cel mai aşteptat eveniment al Festivalului Internaţional al României la Şah organizat de Federaţia Română de Şah şi Consiliul Judeţean Alba a debutat luni, 5 decembrie, la Hotel Transilvania din Alba Iulia.

Reunind la start 16 dintre cei mai buni jucători de şah din România, se va desfăşura pe parcursul a două zile în care participanţii vor juca într-o primă fază în 4 grupe preliminare, urmând ca apoi să se desfăşoare meciurile directe din sferturile de finală, seminifinale şi finală, care vor decide poziţiile în clasamentul final.

Festivitatea de deschidere a fost onorată de prezenţa lui: Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Marius Haţegan, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Alba, Nicolae Albu, prefectul judeţului Alba, Marcel Florea, director general Florea Grup.

Din partea Federaţiei Române de Şah au participat vicepreşedintele Alin Berescu, secretarul general Gabriel Grecescu şi membrii Consiliului Director al F.R.Şah Marius Ceteraş şi Alin Câmpeanu.

Componenţa celor patru grupe este următoarea:

Grupa A – David Gavrilescu, Andrei Istrăţescu, Andrei Filip şi Alessia Ciolacu

Grupa B – Bogdan Deac, Mircea Pârligras, Gergely Szabo şi Filip Magold

Grupa C – Marius Manolache, Irina Bulmaga, George Stoleriu şi Lucian Filip

Grupa D – Constantin Lupulescu, Mihnea Costachi, Alexandru David şi Ioan Cosma

Startul primei runde s-a dat după efectuarea primei mutări în mod festiv la fiecare din cele patru grupe preliminare.

Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, a mutat pentru tânărul maestru internaţional David Gavrilescu, locul 1 în circuitul Grand Prix România după cele 5 etape preliminare, prefectul judeţului Alba,  Nicolae Albu, a mutat pentru marele maestru internaţional Gergely Szabo, antrenorul echipei naţionale feminine a României, Marcel Florea, directorul general Florea Grup a mutat pentru Irina Bulmaga, lidera echipei feminine a României, iar vicepreşedintele Consiliului Judeţean Alba, Marius Haţegan, a efectuat prima mutare pentru favoritul publicului albaiulian, Mihnea Costachi.

Meciurile din grupe se dispută luni 5 decembrie între orele 9.30-12.30 şi 16.00-19.00. Primii doi din fiecare grupă se vor califica pentru sferturile de finală, programate marţi 6 decembrie de la ora 9.30, semifinalele urmând a începe la ora 11. Marea finală a circuitului este programată marţi de la ora 16.

Accesul publicului pasionat de şah este permis atât în sala de joc, cât şi în studioul din care se vor transmite live partidele. Turneul poate fi urmărit live şi pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Şah facebook.com/FRSah.ro.

Seria de evenimente şahiste organizate în judeţul Alba se va încheia cu Gala Şahului Românesc, programată marţi 6 decembrie de la ora 18, eveniment în cadrul căruia vor fi premiaţi cei mai buni şahişti români ai anului 2022.

Citeste mai mult
Publicitate

BLAJ

„Podul minciunilor” din Blaj, o deschidere nouă spre mobilitate. Care este originea denumirii sale

Publicat

Ani de zile, un pod destul de uzat cu o vechime de peste jumătate de secol a făcut legătura dintre două părți importante ale Blajului. Localnicii îl cunosc sub denumirea de „Podul Minciunilor”.

Însă, odată cu creșterea numărului de autoturisme din localitate și al celor aflate în tranzit, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru fluidizarea traficului din zonă (inclusiv prin semaforizare), tot nu se găsise o rezolvare.

Astfel că edilul orașului împreună cu consilierii săi, luaseră decizia înțeleaptă ca decât să reabiliteze o structură ce ar fi necesitat alte multe intervenții și investiții în timp, să dărâme vechiul pod pentru a construi unul mai „trainic și mai frumos”, a explicat directorul CNIPT Blaj, Ciprian Vestemean.

„Astfel că, după mai mult de cinci ani de zile cu cereri peste cereri și lupte necontenite pentru ca podul să treacă în patrimoniul localității, visul a început să prindă contur în toamna anul 2020.

Imediat ce municipalitatea a preluat pasajul de la SNCFR, Primăria a și demarat procedura de selecție prin concurs a firmei care avea să se ocupe de realizarea noii construcții.

Câștigătorul licitației de proiectare și execuție al podului, RETTER Projectmanagement SRL (din Șelimbăr), a început lucrările la data de 28 martie 2022.

Și iată că la doar opt luni de la demararea acestora, joi, 1 Decembrie 2022, începând cu ora 16:00, se redeschide circulația rutieră și pietonală.

Dar, pentru că bucuria trebuie trăită și împărtășită în mod festiv, „Podul Minciunilor” va fi inaugurat oficial Luni, 5 Decembrie, începând cu ora 18 printr-un „Concert pe pod”.

Prima ediție se dorește a deveni startul unei manifestări tradiționale celebrate anual în ajunul „Târgului Căciulilor”, care are loc în data de 6 Decembrie de câteva sute de ani în mica urbe.

Noul pasaj, cu portalurile sale arhitecturale de 22 de metri înălțime, care semănă parcă cu niște brațe impresionate care îmbrățișează ori susțin podul din văzduh, sunt ancorate de numeroase frânghii metalice iluminate care noaptea îi vor da o imagine aparte.

Trecerea peste calea ferată are cinci benzi de circulație rutieră și două benzi pentru circulația pietonală, trotuare acoperite, luminate și încălzite.

Blajul se mândrește de acum cu o nouă capodoperă arhitectonică, cu o structură unică în România, care va duce pe mai departe poveștile ce ne leagă de generațiile trecute care odinioară se opreau pe acest pod al „minciunilor”.

Unii, pe bună dreptate, se vor întreba de ce a primit această denumire, poate bizară! Momentul inaugurării ne dăruiește oportunitatea de a ne întoarce în timp…

Și iată că, în vremurile pe când domnii învățați din Mica Romă nu prea aveau timp a se îndeletnici de cele ale plugăritului, ci interes numai pentru carte și aprofundarea învățăturilor înțelepte, țăranii harnici din zonă aveau datorită lor și al studioșilor de aici, o piață de desfacere largă.

Și nu veneau în târgul Blajului doar pentru a-și vinde marfa în piața mare a orașului din fața Catedralei ctitorite de Inochentie, ci și pentru a le aduce bunătăți domnilor vestiți.

Veneau și ei cum puteau… per pedes apostolorum sau cu niște căruțe ca vai de ele, că numai vlădica Vasile avea o trăsură mai de seamă.

Și urcându-se câți puteau în carele de lemn trase de cai obosiți, trecând prin gropi și glod, ba mai și alunecând câte unul pe dinafară, se rugau numai să (mai) ajungă o dată. Și nu era ușor! Dar ce puteau face? Din acestea trăiau și „domnii” de la Blaj și amărâții de ei!

Și ajungând de prin Sâncel, de la Pănade ori de mai departe, la intrarea în localitate, treceau peste un pod de lemn masiv pe sub care curgea o lungă linie ferată.

Podul era destul de vechi și unii spuneau că pe sub el trecură în timp multe „care cu foc” și chiar familia regală care uneori se oprea pentru odihnă și refacere aici în capitala culturală a neamului.

Pe acest pod își dădeau întâlnire mai pe la amiază, ca fiecare să aibă timpul potrivit pentru a-și duce desagii ba pe la piață, ba la copii veniți aici să învețe carte, ba pe la „domnii” abonați la bunătățile lor.

Și mergeau iute peste tot, dar zăboveau mereu în casele răcoroase ale domnilor profesori; imobile frumoase, unele pictate, cu porți sculptate, cu multe camere, înalte, dichisite cu portrete și picturi și mobilate cu stil. Și-și holbau ochii la noutăți și se minunau de câte mai existau în lume.

Și venind ei gânditori înapoi spre locul de întâlnire, până ce să ajungă pe pod și camarazii lor, își aruncau ochii în zare ba spre piscurile munților Făgăraș, ba spre dealurile frumoase ce împrejurau Blajul și-l protejau mereu de urgiile naturii.

Iar când începeau a se aduna și numai două guri împreună, începeau a-și spune of-ul de acasă, bucuriile și întristările și, mai ales, ce mai văzuseră ei prin curțile și casele domnilor. Uneori exagerau intenționat, mai ales când vedeau mirarea interlocutorului ori pentru a fi mai presus decât ceilalți; că „domnii” lor erau mai avuți sau mai cu soi decât ai altora.

Și astfel se nășteau cine știe ce povești, cum că „domnii” de la Blaj o duceau bine, că erau mari bogătani decât alții și aveau numai „luxuri” în casele lor mari.

Așa se ducea vorba din gură în gură și data viitoare mai primea câte un capitol. Pe acest pod, multe minciuni se nășteau…

O altă legendă urbană ne relatează faptul că, blăjenii, duminica ori în sărbători, după slujbele religioase, ca divertisment, veneau pe acest pod să aștepte „carul cu foc”.

Era cu adevărat o inovație a vremii și o curiozitate ce putea merge mai repede decât o căruță la care erau prinși mai mulți cai.

Și aveau ce aștepta… pe semne că nici atunci nu venea „trinul cu aburi” chiar „la ceas”… și așteptând și tot așteptând, a plictiseală, gura le-o lua pe dinainte, mai repede decât „carul cu foc”.

Și astfel aici se năștea puiul de bârfă care apoi devenea ditamai făptura ce umbla nestingherită prin mica urbe o vreme… până la următoarea naștere…

Blajul are încă multe povești de spus despre locurile sale de altădată ce treptat reîntineresc prin grija celor ce iubesc acest pământ binecuvântat și vajnic luptător pentru dreptate.

Dar despre acestea, cu siguranță vom mai avea ocazia și altă dată a povesti…”

Ciprian Vestemean, directorul Centrului de Informare și Promovare Turistică Blaj

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Noi categorii de români care vor plăti asigurări de sănătate din 2023. Sunt vizați inclusiv preoții, șomerii și pensionarii

Publicat

Noi categorii de persoane vor plăti de anul viitor taxa pe sănătate – CASS, pentru a fi asigurate în sistemul medical public. 

Este vorba de șomeri, de beneficiarii de ajutoare sociale, de personalul monahal (preoți) și de pensionarii cu pensii mici, categorii care până acum erau scutite de la plata acestor sume.

Informațiile vin din Strategia Națională de Sănătate. Documentul poate fi consultat în întregime AICI.

”Stabilirea şi calcularea transparentă, prin raportare la veniturile brute încasate, a subvențiilor de la bugetul de stat către FNUASS pentru toate categoriile de persoane adulte care sunt asigurate fără plata contribuției (CASS):

  • şomeri, deţinuţi, beneficiari de ajutor social, personal monahal, pensionari cu pensii mici.

Schimbarea se va aplica începând cu primul trimestru din 2023”, se arată în Strategia naţională de sănătate.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate


Parteneri Romania24.ro, Cluj24.ro, Ardeal24,ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Alba24.ro powered by Independent Media & More. Alba24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax